Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

 Alexander Lukashenko

BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA

Recentele tulburări care au avut loc în Belarus – manifestații continue de protest și sute de arestări, în toată țara – seamănă cu horcăielile unui regim în agonie. De fapt, mânia populară a fost declanșată de un decret-lege cu un impact economic nesemnificativ, care, într-o primă versiune, se află în vigoare încă din 2015.

Norma în chestiune – cunoscută ca „legea antiparazitară” – nu este decât  sughițul unui guvern uzat de cei 23 de ani de când se află neîntrerupt la putere (Lukashenko a fost șef de guvern încă din era comunistă) cu un declin economic agravat în ultimii doi ani. Acei cetățeni care s-au aflat în șomaj mai mult de 183 de zile din an – se specifică în textul decretului – vor plăti un impozit special echivalent cu 200 de euro (venitul mediu este de  8.711 dolari pe an). Cu măsura aceasta se intenționa scoaterea la lumină a economiei negre și a veniturilor clandestine, obținute în timpul șederilor în străinătate. În mod oficial, era atacat, în felul acesta, parazitismul social, și de aici vine chiar denumirea sub care este cunoscută această lege.

Belarus, proteste provocate de  „Legea împotriva paraziților sociali”

Impactul real al acestui impozit a fost derizoriu : anul trecut, au plătit impozitul numai 54.000 din cei 470.000 de bieloruși teoretic vizați – populația țării se ridică la zece milioane de locuitori -, însă, niște reforme superficiale, care ar fi scos vinovată birocrația și nu guvernul pentru eșecul acestei măsuri, au determinat opoziția să organizeze, în martie trecut, un val de proteste împotriva președintelui Lukashenko.

Succesul mobilizării protestatare era asigurat. Țara se află, de ani de zile, într-o continuă recesiune, cu un șomaj real galopant, cu o economie clandestină de pură supraviețuire (bună parte din venituri provin din munci efectuate în afara țării, în timpul unor așa zise concedii petrecute în străinătate), cu o enormă datorie externă acumulată în urma achiziționării de gaze rusești, pe care nu le plătește din cauza lipsei de resurse și din cauza imobilismului guvernamental, care frizează paralizia.

Belarus, proteste provocate de  „Legea împotriva paraziților sociali”

Acest ultim aspect a devenit evident în opinia publică din momentul în care Fondul Monetar Internațional, ca o condiție pentru a acorda Belarusului un credit de 30.000 de milioane de dolari, i-a pretins înfăptuirea unor reforme structurale, pentru a reactiva economia țării, însă guvernul Lukashenko nu s-a arătat interesat de niciuna dintre ele. La Minsk – capitala țării – s-au invocat mii de pretexte pentru a nu  întreprinde nimic din ceea ce cerea FMI. Pentru opoziție și pentru opinia publică din Belarus cauza reală a imobilismului reformist constă în faptul că orice schimbare legislativă ar afecta afacerile de tip mafiot ale „nomenklaturii”, care stăpânește țara dinainte de a se destrăma URSS, la sfârșitul secolului trecut.

Odată cu supraviețuirea „nomenklaturii” au supraviețuit și metodele polițienești arbitrare, cu care se reprima, în fosta URSS, disidența politică.

Alexander Lukashenko

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

Alexander Lukashenko

BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA

Los recientes disturbios registrados en Bielorrusia – centenares de detenidos y constantes manifestaciones de protesta en todo el país – parecen poco menos que los estertores de un régimen. Porque la ira popular la ha desencadenado un decreto ley de insignificante impacto económico y que, en su formulación primigenia, está en vigor desde el 2015.

La norma en cuestión – conocida vulgarmente por “la ley antiparasitaria” – no es más que el pataleo de un Gobierno desgastado por 23 años de poder ininterrumpido (Lukashenka era ya jefe de Gobierno en la era comunista) y un declive económico agravado seriamente desde hace dos años largos. El redactado del decreto especifica que todos aquellos ciudadanos que hayan estado parados 183 o más días al año han de pagar un impuesto especial equivalente a 200 € (el ingreso medio es de 8.711 $ anuales). Con esta medida se pretendía acotar la economía sumergida y los ingresos clandestinos generados durante las estancias en el extranjero. Oficialmente se atacaba así el parasitismo social, de ahí el mote con que se la conoce.

En Bielorrusia, la “ley contra los parásitos sociales” ha provocado las mayores protestas en décadas

El impacto real del gravamen ha sido irrisorio : el año pasado pagaron el impuesto sólo 54.000 de los 470.000 bielorrusos afectados teóricamente – la población total asciende a diez millones -, pero unas recientes reformas epidérmicas para atribuir a la burocracia en vez de al Gobierno el fracaso de la medida fueron aprovechadas por la oposición para organizar en marzo una ola de protestas contra el régimen del presidente Lukashenka.

Y el éxito de la movilización protestataria estaba asegurado. El país lleva años en recesión constante, con un paro real galopante, una economía sumergida de mera supervivencia (y buena parte de los ingresos vienen de trabajos hechos fuera del país durante presuntas vacaciones en el extranjero), una deuda exterior desorbitante por las compras de gas ruso que no se pagan por falta de recursos y un inmovilismo gubernamental lindante en la parálisis.

En Bielorrusia, la “ley contra los parásitos sociales” ha provocado las mayores protestas en décadas

Esto último se le hizo evidente a la opinión pública al exigir el Fondo Monetario Internacional (FMI) para conceder un crédito de 30.000 millones de dólares un conjunto de reformas estructurales para reactivar la economía de la República sin que el Gobierno Lukashenka intentase poner en práctica ninguna de ellas. Desde la capital – Minsk – se han esgrimido pretextos mil para no hacer nada de lo exigido por el FMI. Para la oposición y la opinión pública bielorrusas la causa real del inmovilismo reformista radica en que cualquier cambio legislativo perjudicaría los negocios mafiosos de la “nomenklatura” que manda en el país desde mucho antes del hundimiento de la URSS, a finales del siglo pasado.

Y con la supervivencia de la “nomenklatura” han sobrevivido también los métodos policiales y arbitrarios con que se reprimía en la URSS la disidencia política.

Alexander Lukashenko

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.