Confuzie generală                   Washington, Diana Negre

Ultima rundă a negocierilor republicane pentru a înlocui reforma sanitară, aprobată acum șapte ani, nu s-a soldat cu rezultate, la prima încercare, în schimb, a semănat confuzie printre milioane de persoane, iar pentru senatorii și congresmenii republicani, a creat o problemă de care depinde chiar supraviețuirea lor politică.

După ce au promis, ani de-a rândul, că vor desființa o lege pe care o consideră funestă și după ce și-au bazat o parte din campania electorală pe posibilitățile unei majorități pe care acum o au în Congres, la care se adaugă și sprijinul unui președinte din același partid, la momentul adevărului, republicanii rămân paralizați și divizați, din cauza unor dispute interne, spre bucuria firească a democraților, care întrevăd o rază de speranță pentru a ieși din marasmul politic, în care care se află din luna noiembrie a anului trecut.

La prima vedere, e greu de înțeles de ce există asemenea diviziuni și de ce, pe zi ce trece, opinia publică se îndepărtează, puțin câte puțin, de pozițiile republicane: reforma conoscută sub denumirea de „Obamacare”,  cu toate că numele ei oficial este ACA, (Legea pentru o Sănătate Accesibilă) continuă să lase de izbeliște milioane de persoane, și este cumplit de costisitoare pentru cei care se văd nevoiți să semneze polițe, nu pentru că ar vrea, ci pentru că îi obligă legea.

Ce este și mai rău, este că tot mai puține firme de asigurări sunt dispuse să ofere polițe, iar cele care încă se mențin pe piață urcă astronomic prețurile, cerând niște deductibile atât de mari, încât clienții nu primesc compensații, până nu se cheltuiesc 10.000 de euro. Cu toate acestea, există, desigur, și beneficiari care, datorită dimensiunilor pe care le au SUA, se ridică la milioane de persoane.

Surprinde, în mod deosebit, necunoașterea generală și diferența de interpretare a realității, care, fără îndoială, nu se datorează artimeticii de calcul, ci unor chestiuni politice.

Atât cetățeanul de rând, cât și oamenii politici și chiar furnizorii medicali par a fi, uneori, desprinși de realitate și cuprinși de o ignoranță, pe cât de întinsă, pe atât de surprinzătoare, dată fiind importanța enormă a ceea ce se află în joc: sănătatea cetățenilor, a economiei și chiar perspectivele politice a ambelor partide din SUA.

Poate merită să amintim că ACA,  aprobată acum 7 ani, a fost atât de complexă încât, președinta din acea vreme a Camerei Reprezentanților și conducătoarea Partidului Democrat, Nancy Pelosi, și-a implorat colegii de partid să o voteze orbește : „trebuie să aprobăm această lege ca să începem să o studiem și să vedem ce spune ”.

 

Nancy Pelosi

Ceva asemănător se întâmplă cu reformele care sunt propuse acum: în timp ce marele public nu dispune de alte informații decât comentariile din mijloacele de informare, potrivnice, în general, oricărei inițiative conservatoare, senatorii conservatori înșiși se lasă ghidați de raportul prezentat de Oficiul Bugetelor din Congresul american, în loc să studieze textul legii, la care se opuneau, miercurea trecută, cel puțin 7 dintre ei.

Reacțiile din afara sferei politice sunt extreme: marțea trecută, când s-a aflat că liderii din Senat retrăgeau propunerea, deoarece nu aveau suficiente voturi, bursele s-au prăbușit. Dar, și-au revenit miercuri, când aceeași lideri s-au arătat dispuși să facă o nouă încercare. O reacție care se datorează doar parțialmente efectului legii asupra laboratoarelor, spitalelor sau asupra medicilor: mulți văd în această dezbatere un indiciu al capacității pe care președintele Trump și majoritatea republicană din Congres o vor avea pentru a pune în practică reformele fiscale cu care vor să relanseze economia.

Lucrurile sunt complicate deoarece nu este vorba numai de conținutul acestei legi, pe care îl cunosc doar puțini inițiați, ci de multele și marile interese care sunt în joc. Aceste interese sunt de mare anvergură, deoarece serviciile medicale absorb a șasea parte din economia SUA, iar cei interesați: laboratoarele, consorțiile spitalicești și companiile de asigurări îi influențează pe leguitori prin donații electorale.

Dar iată că democrații cer, acum, un loc la masa de negocieri, de care, înainte, nici nu vroiau să se apropie. Însă, propunerea lor nu încearcă să îmbunătățească legea, ci doar să instaureze un sistem medical socializat, controlat de guvern. Modelul acesta ar avea o oarecare asemănare cu cel existent în unele țări europene, dar, întrebarea care se pune este dacă va putea funcționa într-o țară atât de diferită și de mare cum sunt SUA, unde singurul sistem controlat de guvern este rețeaua de spitale pentru veterani : listele de așteptare sunt atât de lungi, încât soluția care se propune este să le permită să se adreseze centrelor private.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

 

Confusión general    Washington, Diana Negre

La última ronda de negociaciones republicanas para substituir la reforma sanitaria aprobada hace siete años no dio resultados en el primer intento, pero en cambio sirvió para sembrar confusión entre millones de personas y para plantear a los senadores y congresistas republicanos un problema de supervivencia política.

Después de prometer durante años que eliminarán una ley que consideran funesta y de basar parte de su campaña electoral en las posibilidades que una mayoría como la que ahora tienen en el Congreso junto con el apoyo de un presidente de su mismo partido, a la hora de la verdad los republicanos quedan paralizados y divididos por disputas internas, con el natural regocijo de los demócratas que ven un rayo de esperanza para salir del marasmo político en que están sumidos desde el pasado mes de noviembre.

A primera vista, resulta difícil de entender que existan tales divisiones y también que la opinión pública vaya alejándose cada día un poco más de las posiciones republicanas: la reforma conocida como “Obamacare”,  aunque su nombre oficial sea ACA, (Ley para una Sanidad Asequible) sigue dejando sin cobertura a millones de personas y es prohibitivamente cara para los que no tienen más remedio que suscribir pólizas que no desean porque les obliga la ley.

Peor aún, cada vez hay menos aseguradoras dispuestas a ofrecer pólizas y las que aún se mantienen en el mercado van subiendo los precios de forma astronómica, pues exigen unos deducibles tan altos que los clientes no empiezan a recibir compensaciones hasta que no se han gastado casi 10.000 euros. Aunque, naturalmente, hay algunos beneficiados que, debido a las dimensiones norteamericanas, son siempre muchos millones.

Lo más sorprendente es el desconocimiento general y la disparidad en la forma de interpretar la realidad, algo que sin duda no se debe a cuestiones aritméticas, sino políticas.

Tanto el ciudadano de a pie, como los políticos e incluso los proveedores médicos, parecen a veces desligados de la realidad y de una ignorancia tan extensa como sorprendente, a la vista de lo mucho que está en juego: la salud de los ciudadanos, de su economía e incluso las perspectivas políticas de ambos partidos.

Pero quizá sirva recordar que la ACA,  aprobada hace 7 años, era tan compleja que la entonces presidenta de la Cámara de Representantes y líder del partido demócrata, Nancy Pelosi, imploró a sus correligionarios que votasen a ciegas: “hemos de aprobar esta ley para ponernos a estudiarla y enterarnos de lo que dice”.

Algo semejante ocurre con las reformas propuestas ahora: mientras el público no tiene más información que los comentarios de los medios informativos, en general opuestos a cualquier iniciativa conservadora, los propios senadores republicanos se dejan guiar por el informe presentado por la Oficina de Presupuestos del Congreso en vez de centrarse en el texto de la ley a la que se oponían este miércoles por lo menos 7 de entre ellos.

Las reacciones fuera del ámbito político son extremas: cuando el martes se supo que los líderes del Senado retiraban la propuesta porque no tenían suficientes votos, las bolsas se desplomaron. Pero se recuperaron el miércoles, cuando esos mismos líderes se mostraron dispuestos a intentarlo de nuevo. Una reacción debida tan solo en parte al efecto de la ley sobre los laboratorios, hospitales o médicos: muchos ven este debate como una indicación de la capacidad que el presidente Trump y la mayoría republicana en el Congreso tendrán para llevar a la práctica las reformas fiscales con que quieren reactivar la economía.

Para complicar más las cosas, no se trata solamente del contenido de la ley que tan solo parecen conocer unos pocos iniciados, sino de los muchos intereses en juego. Estos son de gran envergadura, pues los servicios médicos absorben la sexta parte de la economía norteamericana y los interesados, como laboratorios, consorcios hospitalarios y compañías de seguros, influyen en los legisladores con donaciones electorales.

Entre tanto, los demócratas piden un sitio en la mesa de negociaciones a la que antes no querían ni acercarse. Pero su propuesta no trata de mejorar la ley, sino de instaurar una medicina socializada controlada por el gobierno. El modelo tendría cierta semejanza con el de algunos países europeos, pero hay que preguntarse si puede funcionar en un país tan diverso y grande como Estados Unidos, donde el único sistema controlado por el gobierno es la red de hospitales para veteranos: las listas de espera son tan largas que la solución propuesta es permitirles acudir a centros privados.

Más de mil jóvenes estadonidenses quedaron amputados en Iraq y Afganistán

 

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.