CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA

Romanii, cunoscuți pentru pragmatismul lor când era vorba de putere, au ajuns să definească patria ca fiind locul unde ne simțim bine (“Ubi bene, ibi patria), iar ciprioții din zilele noastre – buni negustori – au adaptat idea la vremurile actuale, făcând din cetățenia lor – care se poate cumpăra -, patria posesorilor de bogății….

După cum informează rapoartele senzaționaliste ale presei britanice, Republica Cipru, care a intrat în Uniunea Europeană în anul 2004, a obținut, în ultimii 5 ani, peste 4 miliarde de euro, acordând cetățenia cipriotă bogătașilor care au fost în stare să investească mari sume de bani în bunuri imobile sau în afaceri cu baza în insulă.

Această „vânzare” a cetățeniei nu este o găselniță cipriotă și nici o pornire de nestăpânit mercantilistă. La tentația de a atrage mari capitaluri în țară în schimbul acordării dreptului deplin de ședere sau a cetățeniei au cedat multe țări înaintea Ciprului; chiar Statele Unite ale Americii acordă, în zilele noastre, dreptul de ședere („Green card”) oricui poate să investească jumătate de milion de dolari într-o locuință sau într-o afacere în țară. Dispoziții asemănătoare figurează și în legislațiile altor țări comunitare.

În plus, guvernul de la Nicosia nu s-a lansat în această afacere a cetățeniei din aviditate, ci mânat de zdrobitoarea criză a băncii chipriote din anul 2013; o criză care era cât pe aci să arunce țara în faliment. Până în anul acela, „acordarea cetățeniei în schimbul investiției de capitaluri” s-a mai practicat în Cipru, dar, într-o formă foarte restrictivă. Deveneau chiprioți doar cei care cumpărau bunuri imobile în valoare de 26 de milioane de € sau investeau în afaceri sau întreprinderi minimum 85 de milioane de €. Dar, amenințarea unui iminent faliment național din cauza crizei bancare a impus coborârea ștachetei economice pentru acordarea cetățeniei cipriote.

Central Bank of Cyprus

Astfel, clienții băncii cipriote, care au pierdut, în timpul crizei, trei milioane de euro sau mai mult – în marea lor majoritate, oligarhi din Rusia și Ucraina –, erau „compensați” prin acordarea imediată a cetățeniei, dacă aceștia o solicitau. Și cum acești macro-păgubiți ai băncii cipriote erau în marea lor majoritate întreprinzători de afaceri tulburi în multe locuri de pe glob și cu averi uriașe investite în multe țări, cetățenia cipriotă era o „compensație” foarte bine venită. În definitiv, o bună parte dintre așa numiții întreprinzători opaci, apăruți în Europa de răsărit după prăbușirea comunismului, locuiau sau își petreceau o bună parte din timp în Cipru. Și cum erau niște oaspeți atât de buni și doriți, Nicosia a coborât ștacheta investițiilor cerute: mai întâi la 10 și, pe urmă, la 5 milioane de €.

Lemesos (Limassol), iahturi rusești

Iar acum, cu economia lumii libere în căutare de investiții pentru a cimenta incipienta sa recuperare, guvernul cipriot a redus, din nou, tarifele pentru cetățenie în schimbul investiției („Citizenship by Investment Program”) : în prezent, este suficient să aduci în insulă un capital de două milioane și jumătate de € pentru a obține cetățenia cipriotă, în cel mult 3 luni, iar cine vrea, o obține și pentru părinții săi…

Caravanseraiul Büyük Han (Marele Han), Nicosia (Lefkosia)

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

Central Bank of Cyprus

UBI FORTUNA, IBI PATRIA

Los romanos, insignes pragmáticos del poder, llegaron a definir la patria como el lugar dónde se está bien (“Ubi bene, ibi patria) y los chipriotas de hoy en día – insignes mercaderes – han adaptado la idea a los tiempos actuales y han hecho de su nacionalidad la patria de los afortunados… que la puedan comprar.

Según informes sensacionalistas de la Prensa británica, la República Chipre que ingresó en la Unión Europea en el 2004 ha recaudado en los últimos 5 años más de 4.000 millones de € concediendo la nacionalidad chipriota a los afortunados que fueran capaces de invertir grandes sumas en bienes inmuebles o negocios asentados en la isla.

En realidad, esta “venta” de la nacionalidad ni es un invento chipriota ni es un desenfreno mercantilista. A la tentación de atraer grandes capitales al país a cambio de la graciosa concesión del pleno derecho de residencia o de la nacionalidad sucumbieron muchas naciones antes que Chipre y hasta los muy ricos Estados Unidos de América conceden hoy en día el derecho de residencia (“carta verde”) a quien es capaz de invertir medio millón de $ o más en una vivienda o un negocio del país. Disposiciones similares se hallan también en las legislaciones de otras naciones comunitarias.

Más aún : el Gobierno de Nicosia no se lanzó al negocio del pasaporte por avaricia, sino por mor de la demoledora crisis de la banca chipriota del 2013; una crisis que estuvo en un tris de precipitar la República en la bancarrota. Hasta ese año, la vía de “la nacionalización por inversión de capitales” existió en Chipre de una forma muy restrictiva. Sólo se volvían chipriotas los que compraban bienes inmuebles por valor de 26.000.000 de € o en negocios o industrias con un giro anual mínimo de 85.000.000 €. Pero la amenaza de una inminente quiebra nacional por culpa de la crisis bancaria obligó a bajar el listón económico de la nacionalización chipriota.

Nicosia

Así, a los clientes de la banca chipriota que hubiesen perdido en la crisis tres millones de euros o más – en su inmensa mayoría, oligarcas de Rusia y Ucrania – se les “compensaba” con una concesión inmediata de la nacionalidad si la solicitaba. Y como estos macro damnificados de la banca chipriotas eran mayormente empresarios de negocios turbios en muchos lugares del planeta y con ingentes fortunas invertidas en diversas naciones, la nacionalización resultaba una “compensación” muy aceptable. Al fin y al cabo, buena parte de los llamados empresarios opacos, surgidos en la Europa del Este tras el colapso del comunismo, ya vivían o pasaban gran parte de su tiempo en la isla de Chipre. Y cómo eran tan buenos – ¡ y deseados !  – huéspedes, Nicosia bajó el listón de las inversiones exigidas: primero a 10 y luego a 5 millones de €.

Y ahora, con la economía del mundo libre en pos de inversores para cimentar su incipiente recuperación, el Gobierno chipriota ha vuelto a ajustar las tarifas de nacionalización por inversión (“Citizenship by Investment Program”) : ahora basta aportar a la isla un capital de dos millones y medio de € para obtener la nacionalidad en un plazo máximo de 3 meses y si se quiere, extensiva también a los padres…

Calle en Nicosia

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.