La idele lui Martie (pe 15 martie/Idus Martii) anul 44 î. Hr., Iulius Caesar a fost asasinat de apărătorii republicii, la începutul ședinței Senatului, în curia lui Pompei.

Era mai aproape decât oricând de împlinirea visului său de-o viață, acela de a conduce Roma de unul singur.

Cu o lună în urmă, pe 14 februarie, Senatul tocmai îi acordase demnitatea de dictator pe viață.

Acesta este Caesar-ul care l-a stârnit pe Kavafis, un om al puterii absolute (εξουσιαστής): Caesar avea deja cinci triumfuri și se apropia de momentul în care avea să fie divinizat (de altfel a și fost divinizat după asasinare, cu titlul de Divus).

Idele lui Martie

De măriri să te temi, o suflete.

Și dacă nu-ți poți  învinge ambițiile, atunci, cel puțin, urmează-le

șovăitor și păzește-te. Cu cât înaintezi și ajungi mai în față,

cu atât  mai scrutător și mai prevăzător să fii.

Și atunci când vei fi în culmea puterii și slavei, deja Ceasar.

Când vei fi căpătat figura unui om ilustru,

atunci mai ales, să ai grijă când ieși pe stradă,

 – un imperator admirat, cu suită –

dacă, din întâmplare, se apropie din mulțime

vreun  Artemidor, cu o scrisoare,

și-ți spune grăbit „citește acum,

 sunt lucruri mari care te privesc”,

nu pregeta să te oprești, nu pregeta să amâi orice discuție, întâlnire sau treabă,

nu pregeta să-i dai la o parte pe unii și alții

care te salută și ți se închină,

(o să-i vezi mai târziu); chiar Senatul să aștepte,

 și atunci, nu mai târziu, află  ce lucruri grave ți-a scris Artemidor. / 1911

Μάρτιαι Eιδοί

Τα μεγαλεία να φοβάσαι, ω ψυχή.
Και τες φιλοδοξίες σου να υπερνικήσεις
αν δεν μπορείς, με δισταγμό και προφυλάξεις
να τες ακολουθείς. Κι όσο εμπροστά προβαίνεις,

τόσο εξεταστική, προσεκτική να είσαι.

Κι όταν θα φθάσεις στην ακμή σου, Καίσαρ πια·
έτσι περιωνύμου ανθρώπου σχήμα όταν λάβεις,
τότε κυρίως πρόσεξε σα βγεις στον δρόμον έξω,
εξουσιαστής περίβλεπτος με συνοδεία,
αν τύχει και πλησιάσει από τον όχλο
κανένας Aρτεμίδωρος, που φέρνει γράμμα,
και λέγει βιαστικά «Διάβασε αμέσως τούτα,
είναι μεγάλα πράγματα που σ’ ενδιαφέρουν»,
μη λείψεις να σταθείς· μη λείψεις ν’ αναβάλεις
κάθε ομιλίαν ή δουλειά· μη λείψεις τους διαφόρους
που χαιρετούν και προσκυνούν να τους παραμερίσεις
(τους βλέπεις πιο αργά)· ας περιμένει ακόμη
κ’ η Σύγκλητος αυτή, κ’ ευθύς να τα γνωρίσεις
τα σοβαρά γραφόμενα του Aρτεμιδώρου.

IDUS DE MARZO
Las grandezas teme, oh alma.
Y si vencer tus ambiciones
no puedes, con cautela y reservas
síguelas. Y cuanto más adelante vayas,
sé más observador, más cuidadoso.
Y cuando a tu apogeo llegues, César ya;
cuando tomes figura de hombre famoso,
entonces cuida especialmente al salir a la calle,
dominador insigne de séquito acompañado,
si acierta a acercarse, desde la multitud
algún Artemidoro, que lleva una carta,
y dice apresurado “Lee esto inmediatamente,
son cosas importantes que te interesan”,
no dejes de detenerte; no dejes de postergar
cualquier conversación o tarea; no dejes de apartar
a las variadas personas que te saludan y se prosternan ante ti
(las puedes ver más tarde); que espere incluso
el Senado mismo, y conoce al instante
los graves escritos de Artemidoro.

(Traducere în spaniolă de Luis López Nieves)

***

Versiunea lui Plutarh, Viața lui Caesar (Viețile Paralele):

Artemidor din Cnidos, sofistul, profesorul de literatură și filosofie greacă care, grație poziției sale, era un intim al unora din anturajul lui Brutus, încât știa multe din cele ce aveau să se petreacă, a venit (în dimineața aceea) la Caesar ca să-i dea o scrisoare în care dezvăluise totul despre conjurație.

Văzând că Caesar dădea servitorilor care-l înconjurau, una câte una, toate scrisorile pe care le primea de la mulțime, fără să le citească, apropiindu-se până a ajuns chiar lângă el, i-a întins-o pe a sa și i-a zis „Pe asta, Caesar, citește-o singur și acum, pentru că sunt lucruri mari care te privesc”.

Caesar a luat scrisoarea, dar a fost împiedicat s-o citească, deși a încercat de mai multe ori, de mulțimea celor ce se îmbulzeau în jurul lui, și a intrat în Senat ținând-o în mână, singura pe care o păstrase.

[65] Ἀρτεμίδωρος δὲ Κνίδιος τὸ γένος, Ἑλληνικῶν λόγων σοφιστὴς καὶ διὰ τοῦτο γεγονὼς ἐνίοις συνήθης τῶν περὶ Βροῦτον, ὥστε καὶ γνῶναι τὰ πλεῖστα τῶν πραττομένων, ἧκε μὲν ἐν βιβλιδίῳ κομίζων ἅπερ ἔμελλε μηνύειν· ὁρῶν δὲ τὸν Καίσαρα τῶν βιβλιδίων ἕκαστον δεχόμενον καὶ παραδιδόντα τοῖς περὶ αὐτὸν ὑπηρέταις,ἐγγὺς σφόδρα προσελθών,« Τοῦτ´» ἔφη «Καῖσαρ ἀνάγνωθι μόνος καὶ ταχέως· γέγραπται γὰρ ὑπὲρ πραγμάτων μεγάλων καὶ σοὶ διαφερόντων ».  Δεξάμενος οὖν ὁ Καῖσαρ, ἀναγνῶναι μὲν ὑπὸ πλήθους τῶν ἐντυγχανόντων ἐκωλύθη, καίπερ ὁρμήσας πολλάκις, ἐν δὲ τῇ χειρὶ κατέχων καὶ φυλάττων μόνον ἐκεῖνο παρῆλθεν εἰς τὴν σύγκλητον. Ἔνιοι δέ φασιν ἄλλον ἐπιδοῦναι τὸ βιβλίον τοῦτο, τὸν δ´ Ἀρτεμίδωρον οὐδ´ ὅλως προσελθεῖν, ἀλλ´ ἐκθλιβῆναι παρὰ πᾶσαν τὴν ὁδόν.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA