Sovârvul sau oregano, după numele lui grecesc, te călăuzește spre lumina ta lăuntrică și te ajută s-o reverși asupra celor din jurul tău. Puterea-i cea mare ? Iubirea neprihănită.

Numele sovârvului

Sovârvul este fratele sălbatic al maghiranului. Numele lui în românește vine din sârbă suhovrh, adică „vârful uscat”, de la suho, uscat și vrh, vârf (cf. slava veche suchovrŭchŭ).

Mult mai cunoscut este, însă, cu numele-i grecesc, oregano (origanos/ορίγανος în elină și rigani/ρίγανη în greaca modernă).

O etimologie populară ar vrea ca oregano să însemne bucuria, desfătarea sau splendoarea munților (oros/όρος, munte și ganos/γάνος, strălucire,bucurie) dar, mai degrabă, pare un cuvânt împrumutat, decât creat în greacă.

De ce i se potrivește totuși numele bucuriei și al strălucirii ?

Pentru că spiritul sovârvului-oregano are darul de a bucura, de a împrospăta și de a face să strălucească/să radieze întreaga ființă, după o masă cu mâncăruri în care și-a lăsat parfumul tare, îmbătător, proaspăt și amețitor ca aerul de munte.

Numele științific al sovârvului este Origanum Vulgare, adică oreganul comun.

Alte nume românești: arigan, busuioc de pădure, busuiocul fecioarelor, forăstău, măgeran sălbatic, poala Sfintei Marii, rigan, solovârv sau trifoiște.

Francezii îi spun marjolaine bâtarde sau marjolaine sauvage, englezii :wild marjoram sau oregan, iar italienii: erba acciuga (iarba-hamsie) și origano.

Printre speciile de oregano, trei sunt deosebite:

– oregano sicilian (Origanum Onites), care crește în Sicilia, în Grecia și în Asia Mică;

– dictamul sau oregano cretan (Origanum Dictamnus) – δίκταμος în gr., de la munte Δίκτη/ Dikti din Creta. Legendele grecești spun că Zeus s-a născut și a fost crescut într-una din peșterile acestui munte și că dictamul, care crește numai în Creta, este binecuvântat de prezența Zeului Zeilor. Medicii greci îl numeau și artemidion, de la Artemis, protectoarea femeilor, desigur, pentru că este o „iarbă a femeilor”;

– oregano grecesc (Origanum Heracleoticum) care crește în Grecia și în Peninsula Balcanică, în Italia și în Asia Mică. Grecii îi spun „adevăratul oregano” și cred că este cel mai puternic: arome tari, gust desăvârșit, mari puteri tămăduitoare.

 Oregano grecesc/ rigani

 Puterile sovârvului

Oregano sau sovârvul, pe românește, cred mediteraneenii, are puterea de a spori iubirea dintre soţi şi de a face ca încântarea şi desfătarea unuia de celălalt să fie fără sfârşit. De aceea în Grecia, chiar şi astăzi, mirii poartă cununi împletite din crenguţe proaspete de rigani, ca destinele să li se împletească toată viaţa și să fie nedespărțiți.

Firesc, și el face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei: maghiran, rosmarin, cimbru, cimbrișor, mentă, busuioc, melisă (roiniță) sau levănțică,

Grecii și romanii creau poțiuni, miruri și balsamuri cu oregano ca să trezească iubirea adormită sau ca să vindece suferințele îndrăgostiților neiubiți.

Sau, îl foloseau în talismane ca să se apere de vrăji și de duhuri rele. Italienii și astăzi mai aruncă maghiran sau oregano peste pragul casei sau îl poartă în săculeți de pânză asupra lor, ca să țină departe maleficii și duhuri necurate.

Dacă-l amesteci în vin sau în mâncare, sovârvul cucerește inimi împietrite și minți închise, cu o singură condiție: iubirea-ți să fie curată, totală și necondiționată.

Cum lucrează sovârvul ? Te ajută să-ți descoperi și să le descoperi și altora strălucirea-ți interioară, să reverberezi și să radiezi de fericirea de a fi cine ești.

O veche legendă, care se spune și despre maghiran și despre sovârv, povestește că un prinț din Cipru, Amarakos, adică Prințul Maghiran, căruia îi plăcea să creeze parfumuri noi și încântătoare, era în căutarea esenței desăvârșite. Dorea să descopere parfumul în stare să seducă și să vrăjească pe oricine avea să-l miroasă.

Dar, atunci când, în sfârșit, l-a găsit, a murit în extaz, savurîndu-i efluviile.

Zeii, îndurerați, l-au prefăcut în sovârv și i-au dăruit copleșitoarea mireasmă a parfumului care tocmai îl ucisese.

O altă legendă spune că însăși Afrodita le-a dăruit oamenilor, din grădina ei olimpiană unde creștea din belșug, această iarbă cu miresme tari, ca să le aducă fericire și o soartă bună. De aceea, oregano se mai numește și „iarba fericirii”.

***

Poetul italian Gabriele D’Annunzio (1863-1938) pomenește sovârvul și menta într-un minunat poem din ciclul Madrigalele Verii/Madrigali dell’Estate.

La amiază

Descoperii, la amiază,

pe malul Motronului tulbure-argilos, printre trestii,

nimfa cea aspră cu negre gene, a Siringăi soră.

Am ținut-o pe genunchii-mi de faun

și-n saliva-i cu gust amărui

Simțit-am sovârvul și menta.

 

Prin clocotul ardorii noastre

Auzeam peste trestii cum ropotea

ploaia de august, caldă ca sângele.

Auzeam fremătând în țărâna arsă

Miile de guri ale setei noastre.

 ***

A mezzodi

A mezzodi’ scopersi tra le canne

del Motrone argiglioso l’aspra ninfa

nericiglia, sorella di Siringa.

L’ebbi su’ miei ginocchi di silvano;

e nella sua saliva amarulenta

assaporai l’origano e la menta.

Per entro al rombo della nostra ardenza
udimmo crepitar sopra le canne

pioggia d’agosto calda come sangue.

Fremere udimmo nelle arsicce crete
le mille bocche della nostra sete.

Cine e Siringa ? Syrinx, o nimfă din Arcadia, prefăcută în trestie, în undele râului Ladon, ca să scape de iubirea aprinsă a zeului Pan care, ca s-o poată iubi, și-a făcut din noul ei trup calamic, adică de trestie, un instrument muzical divin, naiul, care în greacă se numea… syrinx.

Iată cum redau îmbrățișarea Siringăi un pictor baroc, venețianul Sebastiano Ricci (1659-1734), înaintea metamorfozei, și un sculptor francez din sec. al XVIII-lea, Claude Michel, zis Clodion (1738-1814), după metamorfoză:

Pan și Syrinx, Sebastiano Ricci

Pan urmărind-o pe Syrinx, Clodion

Dacă o trestie poate stârni imaginația artiștilor, cu atât mai mult poate stârni oregano imaginația bucătarilor și a soțiilor îndrăgostite.

Sovârvul în Rețetarul Bucătarilor

Se spune că miresmele puternice ale sovârvului/oregano te pătrund până în adâncul ființei.

Orice soție ar trebui să știe că el face atotdesfătătoare vinul, uleiul și mierea, în care și-a lăsat, timp de 2-3 săptămâni, savoarea-i inconfundabilă, pâinea, plăcintele cu varză, praz sau spanac, ghiveciul de legume, ciulamaua de praz, fasolea, cartofii, roșiile, vinetele, spanacul, supele și sosurile de roșii, salatele de crudități, cremele de brânză, omletele și untul pentru micul dejun.

Maeștrii Bucătăriei Subtile au în rețetarele lor secrete formula unui sos de oregano care transfigurează iubirea pătimașă și clocotitoare de faun în fiori delicați de iubire extatică.

Se iau: o linguriță de sovârv-oregano, o linguriță de cimbrișor, o linguriță de miere și una de suc de lămâie, o ceașcă de ulei de măsline și câteva picături de apă călduță. Se bat 5 minute.

Bucatele scăldate în el te fac să cunoști altfel deliciile Afroditei: sublimate și extatice.

Oregano este și ingredientul fermecat al pizzelor de care s-au îndrăgostit americanii care au luptat în cel de-al doilea război mondial în țările mediteraneene și pe care, la întoarcere, l-au luat cu ei acasă.

Sfatul bucătarilor

Sovârvul/oregano proaspăt se păstrează în frigider într-un prosop umed înfășurat într-o pungă, iar cel uscat, cel mai des folosit, într-un borcănel de sticlă, în cămară, la răcoare.

Sfatul herboriștilor

Unii herboriști cred că oregano este planta căreia Pliniu cel Bătrân, în Istoria Naturală, îi spune „bubula” (iarba vacii) și pe care o numește panaceu, adică un leac bun la toate (de la akos, remediu și pan, tot).

„Unii o numesc bună la toate. Topește tumorile și îmblânzește relele părților bărbătești, fie uscată, fie frunzele pisate. Merge de minune cu vinul, în toate cazurile”/ XX, 169.

Quidamque in hoc usu panaceam vocant. sedat et tumores et virilium mala sicca vel foliis tritis, in omni usu mire congruens vino.

Toți herboriștii sunt de acord că, ca și fratele său maghiranul, sovârvul te eliberează de colici, oriunde în trup și de tuse; că e un balsam pentru suferințele bronhiilor, ale plămânilor și ale traheei, precum și pentru astm; că potolește și face să dispară durerile de stomac și pe cele menstruale, migrenele, durerile de dinți și de urechi și că te scapă de „gâtul de lup”/torticolis sau de umflături/edeme (e diuretic).

Și, nu în ultimul rând, că face minuni cu suferințele gurii (afte, stomatite, gingivite, în gargară) și cu locurile mușcate de insecte sau de șerpi (spălături și comprese).

Sfatul tămăduitorilor

Tămăduitorii spun că o ceașcă de ceai de sovârv ne întinerește și ne regenerează trupul tot atât de mult ca un măr și că uleiurile-i esențiale țin departe răceala și tusea.

Că ceaiul și uleiul de oregano/sovârv (în masaj, în apa de baie și în candela de aromaterapie) ne face să ne regăsim puterea de a renaște, să iradiem lumina noastră lăuntrică și să radiem de mulțumirea că existăm și iubim.

Virtuțile uleiului esențial de oregano în fișa tămăduitorilor:

– îmbunătățește circulația sângelui (se folosește la degerături), reglează bătăile inimii și scade presiunea sângelui (este hipotensiv);

– ține sub ascultare hormonii și dorințele sexuale excesive;

– alină durerile articulațiilor și ale mușchilor (pe care îi relaxează);

– exorcizează tristețea, anxietatea și sentimentul de delăsare sau de neputință;

– este un bun aliat împotriva răcelii, gripei și sinuzitei;

Lecția sovârvului: fii cald și prielnic celor din jurul tău; primește-l în templul inimii tale pe cel ales/ primește-o în templul inimii tale pe cea aleasă și bucură-te de alinarea și de mângâierea pe care ți le aduce.

Trăiește și iubirea castă și blândă. E atât de desfătătoare !

Trezește-ți puterile adormite și folosește-le cu înțelepciune !

Trăiește în lumea reală, dar și în centrul ființei tale, așteptând întotdeauna binele !

Nu te preda niciodată suferinței și bolii, transformă-le în cei mai buni sfătuitori !

 

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.