CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE

Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană – brexit-ul – este pe cale de a se împotmoli exact acolo unde nimeni nu se aștepta: în Irlanda.

Evoluțiile brexit-ului ne arată un guvern britanic mult mai dispus să plătească scump ieșirea sa din UE decât era la începutul acestui an. La masa negocierilor a apărut, însă, o problemă ce părea a fi fost rezolvată de acum câteva decenii: cea a frontierei dintre cele două Irlande.

Chestiunea traficului persoanelor și mărfurilor între Ulster și Republica Irlanda s-a rezolvat prin anii 20, prin CTA (Common Travel Act) care, practic, transforma această frontieră într-o graniță virtuală, fără controale sau taxe. Nu existau probleme deoarece atât Irlanda, cât și Ulster-ul (parte a Regatului Unit) formau parte din același bloc, în plus, de la intrarea britanicilor în U.E., toți cei interesați aparțineau unuia și aceluiași sistem.

Însă, din 2019, Marea Britanie – și odată cu ea, Irlanda de Nord – vor părăsi U.E., în timp ce Republica Irlanda va rămâne. Ori, normele comunitare sunt clare în privința vămilor și controalelor asupra mărfurilor și cetățenilor din afara comunității. Problema nu mai este de natură economică, deoarece trece în sfera suveranităților naționale și a principiilor juridice. Astfel, Dublinul amenință să împiedice orice acord asupra brexit-ului dacă este afectat CTA; Londra nu vrea nici măcar să audă despre o eventuală mutare a frontierei anglo-irlandeze din interiorul insulei irlandeze pe brațul mării care o desparte de Marea Britanie, iar Bruxelles-ul caută cu disperare o soluție acceptabilă pentru toată lumea.

În aceste condiții, surprizele pot să se înmulțească dacă privirile negociatorilor se îndreaptă spre Cipru. Și nu pentru că acolo ar putea să apară propuneri geniale, ci pentru că în cazul Ciprului s-a găsit o soluție modestă, dar pragmatică, pentru o problemă asemănătoare. Jumătatea occidentală a insulei face parte din Uniunea Europeană, în timp ce sectorul ei oriental, nu; de la ocuparea lui de către Turcia, această parte a insulei este pământ extracomunitar.

Formula este simplă: se aplică măsuri excepționale pentru traficul persoanelor și mărfurilor între cele două părți ale insulei. Însă aplicarea acestei soluții este dificilă în cazul Irlandei, deoarece conducătorii Ulster-ului și nu puțini politicieni englezi se tem că, în felul acesta, s-ar face un pas important spre reunificarea Irlandei. Ori, aceasta este o cu totul altă chestiune…

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS

La salida de Gran Bretaña de la Unión Europea – el brexit – amenaza con empantanarse donde menos se esperaba: en Irlanda.

Y puestos a sorprender, las evoluciones del brexit van mostrando un Gobierno británico mucho más dispuesto a pagar cara su salida de la U.E. de lo que esperaban en Bruselas a principios de año, al tiempo que en la mesa de negociaciones ha surgido un problema que parecía superado desde hace lustros: el de la frontera intrairlandesa.

La cuestión del tráfico de personas y mercancías entre el Ulster y la República de Irlanda la resolvieron ya en los años 20 los interesados con la CTA (Common Travel Act) que transformaba prácticamente dicha frontera en una división virtual, sin controles ni gravámenes. Claro que tampoco tenía que haber problemas para ello por cuanto tanto Irlanda como el Ulster (parte del Reino Unido) formaban parte del mismo bloque económico y desde el ingreso británico en la U.E., todos los interesados volvían a pertenecer a un mismo sistema.

Pero, a partir del 2019, Gran Bretaña – y con ella, Irlanda del Norte – abandonarán la U.E. en tanto que la República de Irlanda seguirá en esta. Y las normas comunitarias son claras en cuanto a aranceles y controles para mercaderías y ciudadanos extracomunitarios. Con ello, el problema se sale del ámbito económico para entrar en el de las soberanías nacionales y los principios jurídicos. Así, Dublín amenaza con vetar cualquier acuerdo sobre el brexit si se toca el CTA, Londres no quiere ni oír hablar del eventual traslado de la frontera anglo irlandesa de esta última isla al brazo de mar que la separa de Gran Bretaña y Bruselas se desespera buscando una solución aceptable para todo el mundo.

En estas condiciones, el rosario de las sorpresas puede seguir creciendo si bien hoy por hoy las miradas de los negociadores se dirigen hacia Chipre. Y no porque se espera que surjan allá propuestas geniales, sino porque allá se encontró una solución modesta, pero pragmática, para un problema similar. La mitad occidental de Chipre es miembro de la Unión Europea en tanto que el sector oriental, no; desde su ocupación por Turquía, esa parte de la isla es tierra extracomunitaria.

La fórmula fue sencilla: aplicar medidas excepcionales para el tráfico de personas y mercancías entre las dos partes de la Isla. La aplicación de esa solución al caso irlandés es, sin embargo, difícil porque los dirigentes ulsterianos y no pocos de los políticos ingleses temen que con ello se dé un paso importante hacia la reunificación de Irlanda. Y esta, evidentemente, es harina de otro costal…

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.