De ce Ziua Mondială a Radioului ar trebui să fie 27 august și nu 13 februarie ?

Pentru că, în 27 august 1920, acum 95 de ani, emitea pentru prima dată în lume, un post de radio în devenire: Radio Argentina.

Părintele lui, Enrique Telémaco Susini, a transmis atunci, în direct, de pe terasa Teatrului Coliseo din Buenos Aires, opera Parsifal de Richard Wagner.

A fost, recunoaşte Encyclopaedia Britannica, prima emisiune de radio din istorie destinată publicului.

Enrique Susini a început transmisiunea, la ora 21, cu următorul anunţ:

„Doamnelor şi Domnilor: Societatea „Radio Argentina” vă prezintă astăzi Parsifal de Richard Wagner, cu participarea tenorului Maestri, a baritonului Aldo Rossi Morelli şi a sopranei argentiniene Sara César, acompaniaţi de orchestra Teatrului Costanzi din Roma, dirijată de maestrul Felix Weingarten”.

Emisiunea a durat trei ore, de la 21 la miezul nopţii, şi a acoperit reprezentaţia în întregime.

Publicul ei ? Cei în jur de 100 de posesori de aparate de radio cu galenă din Buenos Aires.

Surprinzător este faptul că Susini nu era inginer, ci medic ORL-ist. El avea numai 29 de ani, iar echipa lui era formată din oameni şi mai tineri, trei studenţi la medicină: nepotul său, Miguel Mujica, de 18 ani şi César Guerrico şi Luis Romero Carranza, amândoi de 22 de ani.

Pentru entuziasmul şi pasiunea lor care făcuseră ca un hobby, radioamatoria, să dea naştere unei instituţii publice, radiodifuziunea, argentinienii i-au poreclit „Nebunii de pe terasă”/„los locos de la azotea”.

Echipamentul lor era unul foarte simplu: un microfon conceput pentru a capta sunetele din mediu şi destinat persoanelor cu probleme de auz, un transmiţător de 5 waţi şi o antenă plasată între teatru şi cupola clădirii vecine.

Societatea „Radio Argentina” a fost, de fapt, cea care a făcut trecerea de la radiotelegrafie şi radiotelefonie (ce ofereau servicii utilitare, publice şi private şi asigurau comunicaţiile militare) la radiodifuziune.

De ce Radio Argentina este considerat primul post de radio din lume ?

În primul rând, pentru că, din momentul primei transmisii, el a continuat să emită continuu, regulat,fără întrerupere, până la închiderea lui, din motive financiare, la 31 dec. 1997/1 ian. 1998.

În al doilea rând, pentru că transmisia din 27 august 1920 a fost o transmisie programată, destinată publicului larg şi nu o comunicare obişnuită între radioamatori.

În al treilea rând, pentru că Radio Argentina a fost înscrisă oficial ca o Societate de Radio. O Societate care, la început, transmitea spectacole de operă, din diverse teatre ale capitalei, dar care, foarte repede, a devenit un post de radio asemenea celor de azi.

În anul 1934, reprezentanţii a patruzeci de ţări s-au întâlnit la Buenos Aires în cadrul primului Congres Internaţional al Radio-ului şi au recunoscut că transmisia de la Teatrul Coliseo din 27 august 1920 a fost prima transmisie de radiodifuziune din lume.

Luis Romero, César Guerrico, Miguel Mujica şi Enrique Susini

  Los locos de la azotea

Enrique Susini a fost otorinolaringolog şi fiul primului otorinolaringolog argentinian.

A făcut studii preparatorii de medicină la Viena, Paris şi Berlin, în 1906, înainte de a se înscrie la Facultatea de Medicină din Buenos Aires unde preda şi tatăl său.

În timp ce studia medicina în Europa, a asistat la cursurile Conservatorului Imperial din Viena, de unde a primit diploma de profesor de vioară şi canto.

Era, însă, fascinat şi de radio. Se pare că vizita din 1910 a lui Guillermo Marconi în Argentina l-a însufleţit şi l-a apropiat şi mai mult de ţelul său: acela de a răspândi cultura, arta şi ştiinţa prin radio.

L-a ajutat în această privinţă misiunea din Franţa pe care a primit-o în 1918, după terminarea primului război mondial, de la Marina Argentiniană, în care intrase cu un an înainte.

Misiune care consta în a studia efectele gazelor asfixiante asupra căilor respiratorii.

Din Franţa, Susini şi-a adus lămpi marca Phaté şi piese ce serviseră echipamentului de transmisii al armatei franceze, scos din uz după război.

Acolo a cunoscut, de altfel, progresele uimitoare pe care le făcuse radiofonia în timpul războiului.

Cu aceste „mici echipamente” şi-a putut realiza visul: mica sa „radiodifuziune” – Radio Argentina.

Enrique Télemaco Susini

Radio Argentina, căreia Enrique Susini i-a împrumutat o parte din spiritul său enciclopedic şi înalt.

Pentru că, în persoana lui coexistau un medic, un om de ştiinţă, un muzician şi un om de teatru şi film.
Enrique Susini a fost, după cum o arată preocupările sale, un excelent pianist, regizor de operă şi director de teatru, autorul a 70 de piese de teatru, critic muzical şi teatral în Argentina şi pentru cotidianul francez Le Monde, şi, nu în ultimul rând, unul din pionierii cinematografiei argentiniene.

Și, mai ales, a fost inventatorul conceptului de radio ca instrument de răspândire a culturii.

Vorbind despre el şi prietenii săi, „nebunii de pe terasă”, spunea: „Eram medici care studiam efectele electrice în medicină. Eram, de asemenea, radioamatori suficient de bine informaţi ca să ne aflăm în avangardă. În plus, eram nişte persoane pline de imaginaţie, iubitori de muzică şi teatru şi de aceea s-a întâmplat că această minunată invenţie a putut ajunge să fie cel mai extraordinar instrument de răspândire a culturii”.

Din păcate, radiourile din întreaga lume sărbătoresc, începând din anul 2012, Ziua Mondială a Radioului pe 13 februarie, pentru că UNESCO a ales această zi, la cea de a 36-a Conferinţă Generală a sa, din noiembrie 2011.

Atunci Spania a făcut propunerea să existe o zi a Radioului „pentru sensibilizarea marelui public și a mediilor față de valoarea Radioului, pentru a încuraja decidenții să deschidă larg accesul la informație prin intermediul radioului și să întărească interconectarea și cooperarea internațională între radiodifuzori”.

De ce 13 februarie ? Pentru că într-o zi de 13 februarie, în anul 1946, s-a lansat postul de radio al Națiunilor Unite.

Totuși, dacă e să fim corecți și să judecăm lucrurile istoric și din perspectiva valorilor, istoria Radioului, ca instituție, a început în acea seară de 27 august, în Argentina, pe terasa Teatrului Coliseo din Buenos Aires, cu vizionarul Enrique Telémaco Susini și cu temerarii lui prieteni, los locos de la azotea.

Teatrul Coliseo, fațadă

Teatrul Coliseo, scena și sala

Teatrul Coliseo, restaurantul și foaierul

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.