Auriul, deliciosul cartof este un dar preţios al Anzilor. Cele mai vechi fosile de cartofi sălbatici au în jur de 10 000 de ani.

Spaniolii l-au descoperit în 1537 în Columbia. Cronicarului spaniol Pedro Cieza de León îl descria pentru prima dată astfel în Crónica del Perú, publicată în Sevilla, în 1553:

„În afară de porumb indienii… se hrănesc cu un fel de trufe numite de ei papas, care, coapte, devin atât de fragede şi moi, ca nişte castane coapte… “ .

Călătoria cartofului în Lumea Veche a început din Spania, atunci când Regele Filip al II-lea a trimis ciudatele „trufe” Papei Pius al IV-lea, la Roma unde, în 1588, naturalistul Carolus Clusius i-a descris, şi el, ca pe nişte „mici trufe” – „tartuffoli” în italiană.

De la Roma au ajuns în Belgia, apoi în Austria şi în Germania, unde „tartuffoli” au devenit „Tartuffel” care a dat „Kartoffel”, de unde vine în româneşte cartof.

În ciuda numelui care evocă cea mai delicioasă şi cea mai scumpă ciupercă din lume, la început cartoful se cultiva doar pentru florile-i exotice şi, ceva mai târziu doar ca să îngraşe vitele şi păsările de curte.

Oamenii se temeau de e … mai ales pentru că face parte din familia mătrăgunei.

De fapt nu ştiau prea bine cum să-l mănânce: îl mâncau verde, adică necopt, când e foarte toxic.

„I-a învăţat” totuşi foametea care bântuia în valuri Europa.

Cartofii, mai ales cei noi, pregătiţi la aburi, care se topesc ca untul în gură, îşi merită numele de trufe.

Presăraţi cu verdeţuri – neapărat cimbru şi rozmarin, oregano și salvie – prefac orice încordare, zbucium şi disperare într-o pace minunată. Au uşoare puteri hipnotice.

Cartofii simpli, fierţi sau copţi în coajă sau la țepușă, și. desigur, la aburi, sunt foarte hrănitori.

Sunt plini de principii dătătoare de viaţă şi vindecătoare şi nu îngraşă, dimpotrivă: sunt diuretici, slăbesc şi, în plus, curăţă de minune ficatul.

Cu o singură condiţie: să nu-i prăjiţi. Cartofii prăjiţi, pe cât sunt de gustoşi, pe atât sunt de vătămători.

Atenţie: nu mâncaţi cartofi „expiraţi”, adică încolţiţi şi învechiţi, bolnavi, pătaţi sau „însemnaţi”. Sunt toxici.

***

Iată o rețetă simplă: cartofi la frigare.

Punem cartofii, curățați și tăiați în două, pe o frigare, într-o tavă. În tavă punem apă cât să nu ajungă la cartofi.

Punem tava în cuptor (electric e de preferat) și o lăsăm cam 50 de minute.

Când sunt gata, îi punem într-un bol și presărăm oregano și salvie (tăiată mărunt), usturoi și ulei de măsline.

Se pot mânca cu sos de sfeclă roșie crudă:

AUTOR:  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.