CÂND SE TREZESC
Absența dorinței ?
Kavafis avea 50 de ani când a scris Când se trezesc/Όταν Διεγείρονται. Erau atât de multe iubirile trecute ? Se îndrăgostea mai rar ? Mai puțin ? De ce erau, acum, atât de prețioase… amintirile unor trupuri, priviri, atingeri, săruturi, delicii, voluptăți, trăiri, mirosuri, orgasme ? Deveneau evanescente ? Vagi ? Eterice ? Îi părăseau trupul poetului prea repede? Îl părăseau ca să se piardă ?
Poate.
Pielea trupului lui nu mai era aceeași. Memoria ei, poate, nu mai păstra, ca în tinerețe, desfătarea atingerii celuilalt trup.
Și atunci, ca să nu uite trupurile iubite, darurile lor fugare, își spune că ar trebui să le ascundă, să le salveze în conversații. În poeme. Să scrie și să vorbească despre ele. Să le transforme în artă și-n hrană a sufletului lui… obosit, îmbătrânit, poate amorțit și neîmplinit. Și poate, astfel, dorința să i se întoarcă în trup.
De fapt nu atât despre viziunile erotismului este vorba aici, ci, mai degrabă despre deșteptarea dorinței. A lui furor eroticus, a nebuniei… Despre dorința de a trăi din nou starea de a fi îndrăgostit, stârnit, pasional, aprins de dor, atras nebunește de un iubit, înnebunit, înflăcărat, nebun pentru Eros. Pentru că verbul dieghiro/διεγείρω asta înseamnă: a trezi, a deștepta (simțurile și patimile trupului), a stârni, a stimula, a excita, a aprinde, a înflăcăra, a încinge…
Poate acest poem ascunde o teamă adâncă, cu neputință de rostit, de demonul indiferenței, de despătimire, de plictiseală, de monotonie, de sațietate a plăcerilor, de absența dorinței…
Όταν Διεγείρονται
Προσπάθησε να τα φυλάξεις, ποιητή,
όσο κι αν είναι λίγα αυτά που σταματιούνται.
Του ερωτισμού σου τα οράματα.
Βάλ’ τα, μισοκρυμένα, μες στες φράσεις σου.
Προσπάθησε να τα κρατήσεις, ποιητή,
όταν διεγείρονται μες στο μυαλό σου,
την νύχτα ή μες στην λάμψι του μεσημεριού.
Când se trezesc
Încearcă să le păstrezi, poete,
oricât de puţine ar fi cele care se opresc (să le contempli).
Viziunile erotismului tău.
Pune-le, pe jumătate ascunse, în frazele tale.
Încearcă să le reţii, poete,
Când ţi se deşteaptă în minte,
Noaptea sau în strălucirea amiezii.
(1913, 1916)
Visions qui surgissent
Tâche de capter, Poète, les visions que ta sensualité
te suggère, même si tu n’en peux retenir qu’un petit
nombre. Mets-les à demi cachées dans tes phrases ;
tâche de t’en emparer, Poète, quand elles surgissent
dans ton esprit la nuit ou dans l’éclat de midi.
(Trad. Marguerite Yourcenar și Constantin Dimaras)
Cuando despierten
Trata de guardarlas, poeta,
por más que sean pocas aquellas que se detienen.
Las visiones de tu amor.
Ponlas, medio ocultas, entre tus frases.
Trata de retenerlas, poeta,
cuando despierten en tu mente
en la noche o en el fulgor del mediodía.
When they are roused
Try to keep them, O poet,
However few of them can be contained:
the visions of your eroticism.
Put them, half-hidden, in your phrases.
Try to hold them back, O poet,
when they are roused within your mind,
at night, or in the blaze of noon.
(Trad. Evanghelos Sachperoglou)
AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA ANAMARIA LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
ghemulariadnei 