Khaltaamagiin Battulga

Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!

Toată lumea a auzit de Mongolia – țară care se întinde pe o suprafață de un milion și jumătate de km² – măcar pentru cuceririle pe care le-a făcut Gingis Han, în Evul Mediu, și pentru că, sub multe aspecte, mongolii par să trăiască și acum ca în acele vremuri: jumătate din populație își duce cu greu traiul în capitală; căci toată bogăția țării pare a fi numai pentru guvernanți, iar violența continuă să fie o modalitate de a guverna.

Pentru această situație sunt multe explicații, însă cea mai plauzibilă este sărăcia. Lipsesc resursele economice și lipsește pregătirea. Astfel, din cei aproximativ trei milioane de locuitori, jumătate locuiesc în capitală, Ulan Bator. 800.000, ca rezidenți înregistrați; iar restul, ca vizitatori temporari, îngrămădiți în condiții insalubre, la periferie.

La sfârșitul lunii martie, Parlamentul a aprobat, pe repede înainte, un proiect de lege care îi permite președintelui Republicii (Khaltaamagiin Battulga), șefului guvernului (Ukhnaagiin Khurelsukh) și președintelui Parlamentului să înceapă procedura de destituire a președintelui Tribunalului Suprem, a procurorului general și a șefului Biroului Anticorupție. Titularul din prima dintre aceste funcții și-a dat el demisia, acum o săptămână, tocmai ca să nu fie destituit.

Ukhnaagiin Khürelsükh

Această mișcare, care lasă în mod formal Mongolia fără instituția Justiției, se datorează unui video, unui vechi zvon care a convins lumea că țara nu este o organizație socială, ci un corp lipsit de apărare, la discreția oamenilor politici și a unor vechi dușmănii personale. Până la alegerile din 2017, cele două mari partide din Mongolia – Partidul Popular și Partidul Democratic – se înfruntau în Parlament, dar, în saloanele și pe culoarul Instituției, plănuiau hoțește cum să-și împartă între ele cele mai prospere afaceri din Republică.

Aceste țepe erau atât de cunoscute, încât, pe stradă, puterea politică era numită „ceață”, un cuvânt care, în mongolă, este exact acronimul format din numele celor două partide.

Video-ul care a declanșat inițiativa de a decapita aparatul justiției a fost făcut acum 20 de ani și redă torturarea și asasinarea a doi cetățeni de către funcționari al Ministerului Justiției, care încercau să le smulgă confesiunile. Acest caz e legat de alt asasinat din acei ani, cel al unui conducător al unei mișcări sociale de opoziție, „Dsorig”.

Pănă aici, latura politică în „manieră mongolă”. Nelegiuirile de acum 20 de ani pot fi adevărate, precum și cârdășiile guvernamentale anterioare anului 2017. Însă, calea pe care se încearcă rezolvarea acestor lucruri este atât de heterodoxă, încât, în această afacere, mediază, acum, chiar Tribunalul Suprem, care trebuie să se pronunțe dacă măsurile, luate în luna martie, sunt constituționale sau nu.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Mongolia: Mucho poder y poca justicia

Khaltaamagiin Battulga

A Mongolia – millón y medio de km.² – la conoce todo el mundo por las conquistas de Gengis Khan en la Edad Media y bajo muchos aspectos, los mongoles parecen seguir viviendo en la Edad Media: medio país malvive en la capital; casi toda la riqueza del país parece ser para los gobernantes y la violencia sigue siendo una forma de gobernar.

Explicaciones para esta situación las hay a montón, pero la más plausible es la pobreza. Falta de recursos económicos (pese a la riqueza del subsuelo) y falta de formación. Así, de los casi tres millones de habitantes, cerca del millón y medio vive en la capital, Ulán Bator. 800.000, como residentes registrados; y el resto, cómo visitantes temporales apiñados en condiciones insalubres en la periferia.

A finales de marzo, el Parlamento aprobó a galope un proyecto de ley que permite al presidente de la República (Khaltaamagiin Battulga), al jefe del Gobierno (Khurelsukh) y al presidente del Parlamento iniciar el despido del presidente del Tribunal Supremo, del fiscal general y del jefe de la Oficina Anticorrupción. El titular del primero de estos cargos ya dimitió una semana antes para evitar su destitución.

Ukhnaagiin Khürelsükh

Ese movimiento que deja formalmente a Mongolia sin Justicia institucional se debe a un video, a un viejo rumor que ha convencido a la opinión pública de que todo el país no es una organización social, sino un cuerpo indefenso a merced de los políticos y a viejas rencillas personales. Hasta las elecciones del 2017, los dos grandes partidos mongoles – el Partido Popular el Partido Democrático – se las tenían tiesas en el Parlamento, pero, en los salones y pasillos de la Institución confabulaban entre sí para repartirse los negocios más lucrativos de la República.

Esos chanchullos eran tan conocidos que en la calle se llamaba al poder político “niebla”, una palabra que en mongol es idéntica al acrónimo formado por el nombre de los dos partidos.

El video que ha determinado la iniciativa decapitadora del aparato judicial es una toma de hace 20 años en la que se ve la tortura y asesinato de dos ciudadanos por funcionarios del Ministerio de Justicia para lograr que confesasen. El caso está vinculado con otro asesinato de aquellos años, el dirigente de un movimiento social de oposición, ”Dsorig”.

Hasta aquí lo político en “modalidad mongola”. Las tropelías de hace 20 años pueden ser ciertas y los contubernios gubernamentales anteriores al 2017, también. Pero, la vía emprendida para atajar todo esto resulta tan heterodoxa que en el asunto media, ahora, el propio Tribunal Supremo que ha de dictaminar si las medidas del pasado mes de marzo son constitucionales o no.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu