Pandemia COVID-19 oferă un bogat material de studiu pentru cercetătorii din toate domeniile de activitate.

Medicii din toate specialitățile, de la virusologi, ftiziologi, nefrologi… până la epidemiologi, psihiatri și generaliști se confruntă cu lucruri noi, neștiute, nedescoperite și nesesizate până în prezent. Dar, și politologii, sociologii, economiștii, experții militari, specialiștii în gestionarea dezastrelor și în relansarea economiei se văd, brusc, în fața unor realități care îi copleșesc și la care încearcă să „se adapteze” din mers. La fel, juriștii.

Psihologii au de studiat fenomenul exasperării și al abandonului profesional din prima linie, spontan și de durată, deoarece este posibil ca științele medicale să nu mai atragă, în următorii ani, tineri care să dorească să devină medici sau asistenți medicali.

Experții în mijloacele de comunicare în masă au șansa să studieze cum reușesc posturile de televiziune și de radio – mai ales acestea din urmă – să-și sporească funcția de amfitrion un pic și mai ospitalier, în condițiile izolării individuale, de cuplu și familiale, când marea majoritate a populației rămâne închisă în casă. Ce idei, cum le-au pus în practică, ce gesturi au făcut, cum și-au îmbogățit limbajul în acest sens și ce rezultate și efecte au obținut? Sau, poate, nici măcar n-au avut ideea!

Se știe că, în condiții extreme, omul și societatea își arată mai pregnant unele aspecte latente. În general, omul bun, omul de caracter devine și mai bun, iar cel mai puțin generos devine și mai meschin, și mai rău. Cultura și educația nu schimbă comportamentul ființei umane! Doar îl rafinează! Bunătatea devine și mai bună, iar răutatea, și mai tăioasă.

Intervalul  de timp 11.00 – 13.00, în care persoanele în vârstă pot să iasă la cumpărături, concentrează destul de vizibil această categorie de vârstă în piețe și în magazinele alimentare. Figuri îngrijorate, resemnate, dar și indiferente… Sunt tratate, în general, cu politețe și respect.

Există și excepții. Puține, dar totuși, există.

Sâmbătă, 11 aprilie 2020, am ieșit la cumpărături. În apropierea Pieței Moghioroș, am văzut o scenă incredibilă. O persoană fără adăpost care venea dinspe piață s-a apropiat la mai puțin de un metru de o doamnă care mergea în fața mea – la vreo 4 metri distanță de mine – și I-A TUȘIT ÎN CREȘTET. Repet, ca să nu rămână niciun dubiu: persoana fără adăpost a părăsit marginea din dreapta a trotuarului, dreapta pe direcția ei de deplasare, a venit spre marginea din stânga și I-A TUȘIT ÎN CREȘTET CU O TUSE VOITĂ ȘI CONTROLATĂ, unei doamne care se deplasa spre piața Moghioroș.

Îmi place să cred că doamna și-a ținut respirația 10 -15 secunde, până a ieșit din zona posibil infectată și, de asemenea, îmi place enorm de mult să cred că persoana tușitoare nu era purtătoare de Coronavirus. Oricum, sunt covins că nu exagerez, INTENȚIA A FOST CRIMINALĂ!

A trecut prin dreptul meu, destul de aproape, însă agresivitatea i s-a redus doar la o  privire amenințătoare. Salvarea mea a fost un coș de gunoi care a atras-o pe experta tușitoare mai mult decât persoana mea.

Cum să te comporți în asemenea situații? Cum să te comporți dacă asiști la o asemenea agresiune?

Persoana fără adăpost era o femeie de 40-45 de ani.

Ce spune legea despre asemenea gesturi? Ești în legitimă apărare? Lovești distructiv o femeie care, fără niciun dubiu, are discernământ și îți încalcă agresiv spațiul, distanța socială, adică, vrea să te omoare?

O altă experiență am trăit-o la întoarcerea acasă de la piață. Pe Bulevardul Timișoara, în apropiere de Complexul COMPASULUI, pe o alee care flanchează acest complex venea – la început – cu o viteză prudentă (se afla la vreo 30 de metri de distanță) o furgonetă.

Am hotărât să traversez aleea. La viteza aceea, aveam timp suficient, căci vehicolul ar fi ajuns în dreptul meu la 3 sau 4 secunde după ce aș fi fost dincolo.

Șoferul venea încet și, oricum, aveam prioritate. În plus, dumnealui s-ar fi oprit, venid din lateral, înainte de a se înscrie pe Bulevardul Timișoara: urma să se asigure că are drumul liber, că nu vin vehicule dinspre Romancierilor.

Ei bine, brusc, șoferul furgonetei a accelerat în asemenea măsură, încât am fost nevoit să alerg, să sar în lături din calea vehicolului.

În urma mea venea o doamnă care l-a întrebat pe șofer:

-Domnule, chiar așa…???!!!

Soferul a oprit, nu se mai grăbea deloc. Avea tot timpul din lume. A coborât geamul portierei și a întrebat:

-Doamnă, am dat peste dumneavoastră?

Avea o voce superbă! Impostația vocii, felul cum articula cuvintele revelau o persoană cu educație, foarte inteligentă. Nu era un simplu șofer. Ce păcat că nu avea caracter!

-Oare, trebuia să dați peste noi?

Nu a răspuns, deoarece nu a mai avut ce.

L-am privit și a înțeles din tăcerea și din privirile mele că eram uimit de comportamentul unui om cu care societatea a cheltuit niște bani pentru a-l educa și forma, iar el nu reușea întotdeauna să se comporte demn și uman.

Răutatea, disprețul și nemulțumirea de sine formează fondul comun al întâmplărilor de acest gen.

Femeia aceea fără adăpost nu ezita să încerce să ucidă printr-o simplă tuse.

Iar domnul acela – este drept – nu a dat peste noi, dar ne-a fugărit, a turat motorul vehicolului ca să ne sperie. Nu ne-a lovit, doar s-a repezit la noi!

Probabil, există o diferență între modul cum este perceput  acest  interval  orar 11.00 – 13.00:

persoanele în vârstă îl văd ca pe „o fereastră”, o frântură de LIBERTATE, în care li se permite să iasă din casă pentru a face cumpărături, în timp ce alții, nu prea numeroși, dar destui, îl consideră un PRIVILEGIU prea generos acordat bătrânilor. Aceștia sunt roși de o fobie față de bătrâni! GERONTOFOBIA! Percep LIBERTATEA altora ca pe un BUN NECUVENIT!

În încheiere, menționez că ar fi trebuit să-l întreb, totuși,  pe domnul de la volan:

-Domnule dragă, aveți cumva vreo ARMĂ DE VÂNĂTOARE la dumneavoastră?  –  căci eu mă simt, acum, ca un IEPURE HĂITUIT de cei care tușesc și de cei care turează motoare!

 

 

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.