Iuno Moneta, dinar, anul 46 î. Hr.
Iuno – Luna Tânără; zeița feminității împlinite și a familiei
Luna iunie (iunius sau iunonius) s-a numit de la Juno/Iuno, zeiţa/întruchiparea matroanelor/femeilor romane (matrona Iuno, spune Horațiu în Ode, III, 4, 59).
O spune și Ovidiu, în Faste: Iunius a nostro nomine nomen habet/Iunie şi-a luat numele de la al nostru nume (VI, 26) și …Lanuvium meum… Est illic mensis Junonius/ în al meu Lanuvium, şi acolo există o lună a Iunonei (VI, 61).
În calendarul roman, ea era regina zeiţelor: ocrotitoarea femeilor, a căsătoriei/a nunților: Iuno Iuga sau Iugalis, „cea care leagă căsnicii”, „cea care unește” și Iuno Pronuba „însoțitoarea miresei”, nașa cum am spune azi.
Ocrotitoarea naşterilor și a gravidității: Iuno Lucina, invocată de femeile în durerile facerii, sau maestra iniţierii fetelor nubile în viaţa de femeie și de mamă: Iuno Sororia.
Cu alte cuvinte, Iuno era ocrotitoarea mamei de familie/mater familias ! Ocrotitoarea familiei !
Era, deasemenea, dublul divin al femeilor, aşa cum genius era dublul divin al bărbaţilor.
Fiecare femeie avea o juno/iuno a ei proprie (la plural iunones): spiritul ei protector, îngerul ei păzitor, esenţa ei fecundă, feminină.
Să spunem că genius și iuno, la plural genii și iunones, erau, la origine, pentru romani, spiritele ocrotitoare și veghetoare ale strămoșilor/strămoașelor, venerate pe altarul domestic, pe care-l avea orice casă/familie romană.
Genius şi iuno erau zeul particular/zeiţa particulară al/a fiecărui bărbat/femeie, care veghea asupra lui/ei de la naştere până la moarte.
Iuno patrona calendele, adică prima zi a fiecărei luni, ca una ce dădea… naştere lunilor şi anului… şi era o deificare a Lunii Noi (vechiul calendar roman era lunar, nu solar)… a Lunii Noi ca întruchipare a elementului/principiului feminin. Romanii o numeau Iuno Covella sau Novella, Luna Tânără. Iar luna era, zeița, prin excelență, a femeilor ! Iuno – Luna era, desigur, ocrotitoarea menstrelor: Iuno Fluonia.
Iuno (Regina ?), statuetă de bronz, sec. II sau III, Römermmuseum, Weißenburg (Bayern)
Numele Numele ei, Juno/Iuno în latina clasică, înseamnă: tinereţe, floarea vârstei, forță vitală, robustețe, puterea deplină pe care o are un om tânăr… un june !
Acest nume îi vine de la radicalul indo-european al tinereţii: *ieu- = tânăr. Radical care a dat în latină: iuvena, fetiţă; iuvenalis, tânăr, juvenil, tineresc; iuvenca, junincă; iuvenix, junincă, fată tânără; iuvencus/iuvenculus, tinerel, bărbat tânăr sau tăuraş; iuvenis, adjectiv: tânăr (şi comparativul lui iunior) şi iuvenis, substantiv: tânăr, tânără, în floarea vârstei, în plină putere (de unde june în română); iuventa și iuventus, tinereţe.
Ca zeiță a forței vitale și a nașterilor, Iuno este, de fapt, o ipostază/rămășiță a Marii Zeițe, a Marii Mame, a Zeiței dătătoare de viață și ocrotitoare a vieții, dar și aducătoare de moarte.
Ca ocrotitoare a vieții era venerată ca Iuno Sospita sau Iuno Victrix, o Iuno – zeiță a războiului, mama lui Marte şi protectoarea poporului roman !
Iuno Sospita înseamnă Salvatoarea/Mântuitoarea, purtând scut, lance și un acoperământ din piele de capră și era venerată în Lanuvium, în Italia Centrală (azi Lanuvio). Era ocrotitoarea militarilor ! Salvatoarea de vieți !
Iuno Sospita, Vatican
Desigur că era și o zeiță a fertilității (naturii și oamenilor).
Ea dăruia belșugul și recoltele bune, bogate și nu întâmplător era sărbătorită în iunie, luna fructelor și a recoltelor, dar și a nunților.
Simbolurile ei erau rodia (fructul, prin excelență, al fertilității și al căsătoriilor) şi păunul, pasărea dansului nupţial/a paradei nupţiale.
Dăruia și copiii, Romei și fiecărei familii în parte: Iuno Populona, Iuno care… populează, care înmulțește poporul, iar augmentativul este, și el, sugestiv ! Sau Iuno Caprotina (caper înseamnă țap), invocată mai ales de femeile sterpe.
Așadar, cea care dă viață și care asigură o descendenţă/posteritate îndelungată și puternică. O divinitate a abundenței !
Suntem datori să spunem aici că-i dăm dreptate lingvistului spaniol José L. García-Ramón care spune în articolul său Religious Onomastics in Ancient Greece and Italy (publicat în volumul colectiv de studii Poetic Language and Religion in Greece and Rome, Cambridge Scholars Publishing, 2013, UK) că epitetul Populona nu are nici o legătură cu populus, popor.
Pe bună dreptate, el vorbește de o etimologie populară pe care au popularizat-o mitografii latini: Dicunt et Junonem Populoniam, quod populos multiplicet/Ei (mitografii) o mai numesc pe Iuno şi Populonia, pentru că înmulţeşte popoarele. (Mith., III, 3, 4. 3-4).
El arată că Populona vine din Pupluna, zeiţaTimpului, venerată de oscii din sudul Italiei, şi că acest pupluna vine din *kuklona: Stăpâna Timpului Ciclic, un teonim care, în latină, ar suna *Cyclona. Este foarte probabil: Iuno este stăpâna timpului veşnic reînnoit: ea are în grijă prima zi a fiecărei luni, prima zi a anului, alături de Ianus, zeul cu două feţe, zeul intrărilor şi al ieşirilor și al timpului ciclic.
Profesorul José L. García-Ramón o aproprie pe Iuno şi de zeiţa umbriană Vesuna: Doamna/Stăpâna Anului. Vesuna vine din *ves(s)ona, care la rându-i vine din *vetes-ona, din radicalul indo-european *wet-, an (în greacă el a dat etos/ἔτος, an şi în latină vetus, bătrân).
Populona este atestat în inscripții osce din Campania, Apulia, Calabria sau Luceria, dar şi din Dacia: IUNONI REGINAE POPULONIAE DEAE PATRIAE, dedicată de un legionar din Samnium…
… precum şi în inscripții din Samnium: IUNONI REG(INAE) POP(ULONAE).
El mai vorbeşte şi de o pereche a zeiţei osce Pupluna, zeul umbrian Pupriko: Zeul Timpului Ciclic, al Anului care se reînnoieşte mereu. În latină Pupriko ar fi sunat Cyclicus (şi în greacă kyklikos/κυκλικός).
Etruscii îi spuneau Uni (din *iuni-) sau Cupra „Puternica” sau „Războinica”.
La romanii (datorită moștenirii lor indo-europene) Juno/Iuno a devenit perechea lui Jupiter/Iupiter, regele tuturor zeilor. De fapt, ei reprezentau străvechiul cuplu de divinități ale luminii celeste, principiul feminin (Iuno Lucetia, Luminoasa, de la *lucetus, format din *luc – = ființă luminoasă sau Iuno Regina Coeli, Regina Cerului sau Iuno Caelestis) și principiul masculin (Iupiter Lucetius, Luminătorul/Strălucitorul/ Scânteietorul, sau Iupiter Fulgar, Fulgerătorul).
Iuno Regina Mundi, Stăpâna Universului, cu orb/globul terestru; statuie de marmură restaurată. sec. II. Luvru
Și, ca și soțul ei, Iupiter, zeul indo-european al cerului, Iuno poate fi numită o zeiță a cerului: Iono Regina, reprezentată cu sceptru sau Iovia Regena, Regina Iupiteriană.
Iuno Moneta
La 1 Iunie era sărbătorită ca Iuno Moneta, care a ajuns să însemne zeița banilor/ finanțelor publice.
Dar Moneta înseamnă „(pre)vestitoarea” sau „prezicătoarea”, „cea care avertizează, previne, inspiră” și vine din verbul latinesc moneo: a prevesti, a prezice, a avertiza, a sfătui, a îndemna, a ilumina, a inspira.
O legendă spune că, în anul 390 î. Hr., gâștele sacre din templul ei de pe Capitoliu i-au avertizat pe romani, cu gâgâitul lor, că galii încearcă să escaladeze zidurile acropolei de pe colină.
Moneta, însă, nu ne arată altceva decât o străveche ipostază a zeiței poliade, care ocrotea Roma de pe acropola Capitoliului și care trebuie că avea un oracol. Moneta, format din verbul moneo, își are originea în rădăcina indo-europeană men- = a gândi, a-și aminti; memorie, amintire, aducere-aminte și, foarte posibil, transă !
O rădăcină care a dat în latină: mens, minte, memoria, memorie, amintire, verbul memini, a avea în minte, a (se) gândi, a(-şi) aminti, a pomeni, commentarius (la plural commentarii: note, notițe, comentarii), și care a dat în greacă familia transei și a nebuniei sacre: verbul menome/ μαίνομαι a fi nebun, în sensul de posedat de divinitate, mania/μανία, nebunia sacră, fervoarea, entuziasmul, adică faptul de a fi locuit de un zeu…, inspirația divină. Sau mandis/μάντις și mandiki (tehni)/ μαντική (τέχνη), adică profetul/prezicătorul și darul/arta profeției, mantica.
Moneta a ajuns să însemne, în latină, și… monedă, de unde monnaie în franceză, sau money în engleză. Asta pentru că, în templu Iunonei de pe Capitoliu… în anul 268 î. Hr. s-a instalat un atelier de bătut monede de argint.
- Plaetorius Caestianus. Denarius, 74. AR 4.06 g. MONETA – SC Bust of Juno Moneta r., draped and wearing diadem. Rev. L. PLAETORI – L. F. Q. S. C Victorious athlete (boxer?) running r., holding caestus or open wreath and palm branch. Cr. 396/1b. Syd. 792a. Seaby Plaetoria 2. Very rare. Obv. from worn die, otherwise extremely fine.
Ex Numismatic Ars Classica, Zurich sale G (1997), 1355
T. Carisius III vir. Denar (Silber) 46 v. Chr., Rom. Kopf der Moneta nach rechts
Dinar de argint emis sub Titus Carisius, în 46 î.Hr.; avers: capul Iunonei Moneta spre dreapta; revers: coiful lui Vulcan, dedesubt, nicovală, între clește și ciocan; toate încununate cu lauri; T CARISIVS deasupra.
T. Carisius. Struck circa 46 BC. AR Denarius. Head of Juno Moneta facing right, two locks of hair loose touching her neck / «T. CARISIVS» Cap of Vulcan over anvil between tongs and hammer. Crawford 464/2. Sydenham 982 b.
T. Carisius. AR Denarius, 46 BC. D/ MONETA. Head of Juno Moneta right. R/ T. CARISIVS
T. Carisius. 46 BC. AR Denarius (18.77mm, 3.92 g, 5h). Rome mint. Head of Juno Moneta right / Implements for coining money: anvil, garlanded cap above, tongs and hammer on either side; all within laurel wreath.
T. Carisius. 46 BC. AR Denarius. Head of Juno Moneta right, two locks of hair falling down her neck; MONETA behind / T. CARISIVS, anvil with garlanded die above, between tongs and hammer; all within laurel wreath.
Încheiem cu lista principalelor teonime/epitete ale Iunonei:
Iuno Abeona și Adeona: ocrotitoarea ieșirilor și intrărilor, în toate sensurile (abeo înseamnă a ieși, a pleca, a se duce și adeo, a se întoarce, a veni, a intra). Ieșirile puteau fi nașterile – ieșirea din pântecul mamei -, primii pași ai copilului, plecarea fiilor/fiicelor din casa părinților, la casa lor, plecarea la drum, în călătorie, la război, iar intrările puteau fi: moartea, reîntoarcerea în pântecul Mamei Glii, reîntoarcerea fiilor/fiicelor la casa părintească, a militarilor de la război, teferi, a neguțătorilor, a călătorilor, a pelerinilor… Așadar zeița plecării cu bine și întoarcerii cu bine, un fel de dublu feminin al lui Ianus !
Iuno Abeona
Iuno Cinxia: „cea care dezleagă cingătoarea miresei”, de fapt, cea care-i arată mirelui cum să-i desfacă miresei brâul virginal/cingulus.
Iuno Conciliatrix: pețitoarea
Iuno Conservatrix: Salvatoarea
Iuno Cuba sau Cunina: cea care veghează somnul copiilor și care îi păzește în leagăn… doica !
Iuno Domiduca: cea care conduce mireasa în casa soțului și o… trece pragul…
Iuno Interduca: cea care călăuzește o logodnică să devină soție, cea care o duce spre căsătorie
Iuno Educa: cea care-i supraveghează pe copii la masă, mai ales la prima îmbucătură, cea care-i învață să mănânce.
Iuno din Aquincum.jpg Aquincum Museum
Oricât ar părea de ciudat, peste marea figură a Iunonei romane (care nu este o Hera a grecilor, deși amândouă s-au desprins din figura lui mater familias indo-europeană ), s-a așezat firesc, am spune, figura Maicii Domnului, a Madonei, mai ales în ipostaza ei de Ocrotitoare și de Salvatoare, dar și de Regină a Cerului și a Lumii/Regina Coeli et Mundi sau de Apărătoare Doamnă, ca Iuno Sospita !
Iuno, statuetă de argint, sec. I sau II, Roma (?)
SITE-URI CONSULTATE
https://www.romanoimpero.com/2009/09/romano-impero.html
http://www.thaliatook.com/OGOD/juno.php
https://romanpantheon.wordpress.com/2013/06/01/iuno/
http://elfinspell.com/ClassicalTexts/SteudingMythology/RomanMyth-Iuppiter.html
http://www.cosmovisions.com/$Junon.htm
https://www.cambridgescholars.com/download/sample/59996
Templul Iunonei Moneta, 344 î. Hr. ,construit de Lucius Furius Camillus pe Capitoliu
AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA ANAMARIA LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
ghemulariadnei 