VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?

A ține peste o sută de mii de oameni concentrați la granița cu Ucraina presupune costuri foarte mari, mult mai mari decât dacă militarii aceia și tehnica lor de luptă ar fi rămas în bazele și în localitățile din care provin.
O asemenea cheltuială nu poate să rămână fără rezultate. În joc sunt sume enorme de bani, ambiții nemăsurate, dar și prestigiul și chiar soarta oamenilor politici de la Kremlin, în frunte cu Vladimir Putin. Cineva, în mod sigur, va plăti nota de plată. În gândirea și logica actualului lider de la Moscova, buni de plată vor fi ucrainenii. Adică învinșii (dacă vor fi învinși!), căci, culpa este a lor și numai a lor. Nu trebuiau să întoarcă spatele Rusiei și să năzuiască la valorile democrației occidentale !
Putin a încercat marea cu degetul atunci când a invadat Crimeea. A văzut că lumea întreagă a protestat o vreme, Occidentul a impus – fără prea multă unitate și convingere – niște sancțiuni… și cam atât. A așteptat ca lucrurile să se liniștească și eventual… să fie uitate. Și să apară, desigur, o conjunctură favorabilă.

Criza energiei părea să creeze condiții propice pentru un nou pas spre refacerea imperiului rus. Însă, lui Putin nu i-a trecut prin minte că această criză va afecta dureros o țară din „curtea din spate” a Rusiei, Kazahstanul. Reacția Moscovei a fost promptă, chiar precipitată… Focul nemulțumirilor se putea extinde, așa că trebuia stins imediat și într-o manieră exemplară.
Revenind la Ucraina, invazia Crimeei a încălcat principiile pe care se bazează pacea în Europa de la cel de al Doilea Război Mondial încoace: inviolabilitatea frontierelor (status quo-ul). Nu se poate invoca faptul că ar fi vorba de o chestiune internă a spațiului fost sovietic, deoarece Ucraina este, de decenii, o țară independentă și suverană, la fel ca toate celelalte țări europene. În această privință nu se poate face niciun rabat: cu un asemenea precedent, Actul Final al Conferinței pentru Cooperare și Securitate în Europa, semnat în 1975 la Helsinki, ar deveni literă moartă. De atunci, este adevărat că au avut loc războaie în Europa, dar, acestea au produs doar fragmentări și desprinderi – nerecunoscute sau recunoscute, pe plan internațional – în spațiile fost sovietic (Transnistria) și fost iugoslav (Bosnia-Herțegovina, Croația, Kosovo). O invazie a Ucrainei ar însemna spulberarea oricărei speranțe de a mai avea pace pe continentul nostru.
Ce va face Putin? A stins focarul din Kazahstan și se va juca cu focul în Ucraina? Lucrurile sunt mult mai periculoase de data aceasta și nimeni nu știe unde se vor opri. Cine declanșează un război în Europa își atrage automat eticheta de criminal. Și este posibil să sfârșească prin a fi judecat de un tribunal internațional. Spațiul fost iugoslav a oferit, din păcate, câteva exemple (incomparabil mai mici, și totuși grave!) în acest sens.

Iși va retrage spășit trupele de la graniță? Greu de crezut. Nu înghite dumnealui o asemenea rușine și umilire. Ar însemna sfârșitul carierei sale politice.
Se va putea abține de la a croi, în mod sfidător, un culoar terestru, smuls tot din teritoriul Ucrainei, spre Crimeea? Peninsula aceasta este foarte costisitoare, iar pe termen lung, fără un culoar care să măsoare în lățime zeci de kilometri, poate deveni ruinătoare pentru economia Rusiei.
Va recurge la „coloana a cincea” – rușii sunt mari experți în acest gen de operații, pentru a schimba conducerea pro-occidentală a Ucrainei? Evoluția din ultimele decenii arată că ucrainenii se simt mult mai europeni și pro-occidentali decât ar vrea Moscova. Conștiința este destul de greu de modificat. Toate încercările Kremlinului de până acum au eșuat. Rusoaica Iulia Timoșenko, care a condus o vreme Ucraina, privea ferm spre democrația de tip occidental și nicidecum spre modelul politic pe care îl oferea Moscova. Și era rusoaică! Îi repugna imperiul!
Este o situație foarte dificilă pentru Putin: și-a creat-o cu mâna lui. Va avea nevoie de multă rațiune – rațiune a păcii, desigur! – pentru a putea ieși din această construcție-demolatoare (o anti-perestroikă care poartă esența și culoarea nostalgiilor militarist-i

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.