Ciudata Frăție
FRĂȚIA CIUDATĂ Washington, Diana Negre
Dacă ar exista Frăția Ciudată, ea ar fi formată, în zilele noastre, de Trump, Erdogan, Putin, Kim și – dacă s-ar strădui puțin mai mult în radicalismul său – și de ungurul Orban. Ceea ce îi unește pe toți aceștia nu este vreo ideologie, ci convingerea fermă că a face politică înseamnă, înainte de toate, să dai dovadă de voluntarism. Cine îl practică fără limite și fără jenă, poate intra cu drepturi depline în frăție.
Faptul că niște conducători confundă puterea cu atotputernicia nu este o noutate în Istorie și nici nu ar trebui să constituie un pericol real pentru pacea lumii. Ceea ce este îngrijorător este că Frăția Ciudată nu este un fenomen sporadic, o simplă coincidență cronologică de aberațiuni guvernamentale. Neliniștitor este faptul că întronizarea voluntarismului la vârful puterii politice a câtorva țări nu face decât să reveleze starea de spirit a societății actuale: nu e important ceea ce este just, convenabil, sau, cel puțin, factibil; atotputernicia justifică cu prisosință orice acțiune sau legiferare.
Trump-Erdogan
O privire sumară asupra Ciudatei Frății va descoperi că figura care nu prea i se potrivește este cea a președintelui american. Republica nord-coreană s-a născut și a existat tot timpul ca o dictatură. Rusia și Turcia au avut, în cea mai mare parte a istoriei lor, guverne autoritare; în timp ce, guvernele maghiare au fost mai tot timpul atât de dure, încât trebuie să umblăm cu multă grijă pentru a nu cădea în tentația de a le considera despotice.
Putin-Orban
Însă SUA, în scurta lor istorie de țară independentă, nu au atins păcatul populist în președințiile lor. Din contră, s-ar putea afirma că trăsătura națională a politicii lor a fost pragmatismul și morala democratică. Ruptura are loc odată cu Donald Trump.
De fapt, cu Donald Trump s-au produs multe rupturi social-politice în SUA. Personalitatea sa politică și agresivitatea gesturilor sale au exacerbat diferențele sociale și morale, ducându-le până pe marginea intoleranței radicale.
Și acest voluntarism coroziv rămâne ascuns în politica națională, datorită pasiunii cu care a răspuns națiunea la „modus facendi” a președintelui. Însă, în privința politicii internaționale, unde interlocutorii sunt puțini, iar pasiunile, asemănările de idei și comportament ale membrilor ciudatei frății sar în ochi …, nu de puține ori, chiar înspăimântă.
Kim
Autor: Diana Negre.
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre.
***
LA EXTRAÑA HERMANDAD Washington, Diana Negre
La Extraña Hermandad
De existir, la extraña hermandad la constituirían hoy en día Trump, Erdogan, Putin, Kim y – si se esfuerza un poco más en su radicalismo – el magyar Orban. A todos ellos lo que les une no es la ideología, sino la firme convicción de que hacer política es ante todo un alarde de voluntarismo. En cuanto se practica sin límites ni decoro, se entra de pleno derecho en la hermandad.
El que un puñado de dirigentes confunda poder con prepotencia, ni es nuevo en la Historia ni debería ser realmente peligroso para la paz del mundo. Lo que sí preocupa es que la extraña hermandad no sea un fenómeno esporádico, una mera coincidencia cronológica de aberraciones gubernamentales. Lo inquietante es que la entronización del voluntarismo en la cima del poder político de unos cuantos países no hace más que revelar un estado de ánimo de la sociedad actual: no importa lo que sea justo, conveniente o, por lo menos, factible; la prepotencia es justificación sobrada de toda acción o legislación.
Orban-Erdogan
Un vistazo superficial a la extraña hermandad delata que la figura que menos encaja en ella es la del presidente estadounidense. La República de Corea del Norte nació y ha existido ininterrumpidamente como dictadura. Rusia y Turquía han tenido la mayor parte de su historia Gobiernos autoritarios; en tanto que los modales gubernamentales húngaros fueron casi siempre de tal dureza que hay que hilar muy fino para no caer en la tentación de calificarlos de despóticos.
Viktor Orban
Pero los Estados Unidos en su corta historia de nación independiente no han pasado del pecado populista en sus presidencias. Por el contrario, se podría decir que la característica nacional de su política ha sido el pragmatismo y una moral democrática. La ruptura se produce con Donald Trump.
Bueno, con Donald Trump se han producido muchas rupturas socio-políticas en los EE.UU. Su fuerte personalidad y la agresividad de sus modales han exacerbado las diferencias sociales y morales hasta llevarlas al borde de la intolerancia radical.
Y ese voluntarismo corrosivo queda ocultado en la política nacional por la pasión con que ha respondido la nación al “modus facendi” de su presidente. Pero, en el terreno de la política internacional, donde los interlocutores son pocos y las pasiones secundarias, las similitudes de ideario y conducta de los miembros de la extraña hermandad saltan a la vista…y no pocas veces, dan miedo.
La Extraña Hermandad
Autor: Diana Negre.
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre.
ghemulariadnei 