DOMNIA URII

Kosovo pare a fi o țară marcată de destin. În timpuri mai vechi (1389, lupta de pe Câmpia Mierlei), a fost locul de unde a început expansiunea otomană în Balcani; în timpuri recente (1999) a fost lovitura finală – dată de Aviația americană – pentru Iugoslavia lui Miloșevici; iar acum, este o țară în care domnește ura.

Este o ură reciprocă și pe măsură între albano-kosovari și sârbi. Însă, dacă Belgradul încă se mai sprijină pe niște argumente pentru intransigențele  sale, Kosovo, guvernat de puțin timp de Albin Kurti, (al cărui partid politic se numește „Vetevendosje”, adică „Autodeterminare”) a proclamat represaliile ca „rațiune supremă” în relațiile sale cu Serbia. Sau, spus pe șleau, Priștina se va comporta față de Belgrad, după cea mai pură și dură lege a talionului.

Albin Kurti

Ca în orice relație de amor sau ură, nici de data aceasta nu știm cine a început să urască pe cine. Evident este că autoproclamata independență a provinciei Kosovo (2008) a fost tratată cu o ignorare radicală de către Serbia; nu recunoaște această veche provincie autonomă ca stat, și nici nu-i tratează la fel pe kosovarii albanezi, din punct de vedere fiscal, comercial și uman, în comparație cu sârbii din Kosovo.  Discriminează nu numai persoanele, dar și produsele. De curând, Belgradul pune o taxă vamală de 100% pentru produsele din Kosovo.

Astfel că, în virtutea „legii talionului” pe care Kurti a ridicat-o la rang de normă supremă în relațiile cu Serbia, Kosovo va aplica o măsură similară, aprobată încă de Ramush Haradinai, predecesorul lui Kurti. În această escaladă, Serbia a ajuns să interzică total importurile din Kosovo, precum și circulația pe teritoriul său a vehicolelor cu număr de Kosovo, dacă nu au cerut, în prealabil, un permis tranzitoriu de circulație prin Serbia.

Culmea acestei aversiuni naționaliste s-a înregistrat, acum, în lumea fotbalului. Un tânăr – Ilia Ivici -, născut în 2003 într-o enclavă sârbească din Kosovo, a acceptat să joace în selecția sub 19 ani a Federației kosovare de fotbal. În Serbia, s-a declanșat un val de indignare – mai exact, de isterie -, cu tabloidele care își sfâșâie veștmintele, iar suporterii care cer pedepse exemplare. Protestele lui Ivici, care spune că el se pricepe la fotbal și nu la politică, nu au servit la mare lucru. Și, în stil foarte balcanic, pentru presupusa „dezertare” a fotbalistului a plătit mama sa. Ea lucra, până acum, într-un centru cultural din enclava sârbească Garacanica – centru finanțat de Belgrad – și a fost dată afară fără nicio explicație oficială. În particular, i s-a spus că …„era răsplata pentru ce a făcut fiu ei…”

Ilia Ivici

Ca să punem cireașa pe tortul absurd al cazului Ivici, selecția națională kosovară are, ca sediu sportiv, stadionul Fadil Vokrri din Priștina. Ori, Fadil Vokrri a fost cel mai faimos fotbalist kosovar din anii 80… în rândurile echipei „Partizan” din Belgrad!

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

EL IMPERIO DEL ODIO

Kosovo parece un país marcado por el destino. En tiempos lejanos (1389, batalla de la Llanura de los Mirlos), fue la cuna de la expansión otomana por los Balcanes; en tiempos recientes (1999) fue la estocada – dada por la Aviación estadounidense – final para la Yugoslavia de Milosevic; y en la actualidad es una nación gobernada por el odio.

Se trata del odio, recíproco y parejo, que impera entre albano-kosovares y serbios. Pero si Belgrado se ampara aún en algunos argumentos para sus intransigencias, el Kosovo gobernado desde hace poco por Albin Kurti (cuyo partido político se llama “Vetevendosje”, es decir “Autodeterminación”) ha proclamado las represalias como la “ratio máxima” de sus relaciones con Serbia. O dicho a la pata la llana, Pristina se regirá frente a Belgrado por la más pura y dura ley del talión.

Albin Kurti

Como en toda relación de amor o desamor, también aquí es imposible saber quién empezó a odiar a quién. Lo que es evidente es que la autoproclamación kosovar de independencia (2008) fue correspondida por un ninguneo radical serbio; ni reconoce a la antigua república autónoma como Estado, ni trata fiscal, comercial y humanamente por igual a los ciudadanos de los enclaves serbios del Kosovo que a los kosovares “puros”.  Y no solo discrimina a las personas, sino también las mercancías. Hace poco Belgrado gravó con una tasa aduanera del 100% las mercancías procedentes del Kosovo.

Ahora, en virtud de la “ley del talión” que Kurti ha erigido en norma máxima de sus relaciones con Serbia, Kosovo ha ratificado un gravamen similar al serbio con que su predecesor  – Ramush Haradinai – respondió a la medida de Belgrado. Más aún: en esta escalada de represalias, Serbia prohíbe actualmente cualquier importación de productos kosovares y tampoco permite la circulación por su territorio de vehículos con matrícula kosovar, a menos que soliciten un permiso transitorio de circulación serbio.

La cima de esta inquina nacionalista se ha registrado ahora en el mundo del futbol. Un joven – Ilía Ivic -, nacido en el 2003 en un enclave serbio de Kosovo, ha aceptado militar en las filas de la selección sub 19 de la federación kosovar de futbol. Esto ha desencadenado en Serbia una ola de indignación – sería más exacto decir de histeria -, con los tabloides rasgándose las vestiduras y los aficionados pidiendo castigos ejemplares. Las protestas de Ivic de que él entiende de futbol, no de política, han servido de bien poco. Y muy a la balcánica, la presunta “deserción” del futbolista la ha pagado su madre. Esta,  que trabajaba hasta ahora en un centro cultural del enclave serbio de Garacanica – entidad financiada por Belgrado -, ha sido despedida súbitamente y sin explicación oficial alguna. A título personal sí se le dijo que “…era por la conducta del hijo…”

Ilia Ivici

Para terminar de ponerle una guinda al absurdo del caso Ivic, la selección nacional kosovar tiene como sede deportiva el estadio Fadil Vokrri de Pristina. Y Fadil Vokrri fue el futbolista kosovar más famoso del decenio de los 80… ¡ en las filas del “Partisan” de Belgrado !

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.