Nursultan Nazarbaev

KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL

În Republica Kazahstan totul se schimbă, în zilele acestea, pentru ca lucrurile să rămâna la fel ca mai înainte. În mod oficial, președintele țării “dintotdeauna” (a stat în funcție 30 de ani, fără întrerupere) – Nursultan Nazarbaev, de 78 de ani  – a demisionat. Senatul are, acum, o președintă și până și capitala țării are un nume nou. În loc de Astana, de acum înainte, se va numi Nursultan.

Însă, în realitate, toată puterea, absolut toată puterea rămâne în mâinile fostului președinte Nazarbaev. În mod sigur, a renunțat la președinție, dar, continuă să dețină toate funcțiile cheie din Administrația Publică; noua președintă a Senatului (și, conform Constituției, ea este succesoarea președintelui țării, în cazul morții subite sau a incapacității acestuia) este fiica cea mare a lui Nursultan, Desen, de 55 de ani.

Iar, dacă noul președinte al țării – Kassim Shomart Tocaev, de 65 de ani – nu face parte din familia lui Nazarbaev, în schimb, a fost toată viața sa un “alter ego” politic al președintelui demisionar și l-a însoțit pe acesta cu o fidelitate totală în gestiunile politice, atât în epoca stalinistă, când Kazahstanul a fost o republică sovietică, cât și după ce țara a devenit independentă (1991).

Spre deosebire de adepții necondiționați, Tocaev, este un om inteligent, poliglot – vorbește kazaha, rusa, chineza (a fost la universități din Moscova și Beijing), engleza și franceza -, și este diplomat de carieră, pe lângă faptul că este un politician profesionist, căci a fost ministru de externe în două ocazii și prim ministru, din 1999 până în 2002. De asemenea, pentru o perioadă scurtă de timp, a fost director general al sediului din Geneva al Organzației Națiunilor Unite.

Însă, toată această experiență internațională și pregătire universitară nu-l împiedică să aibă o concepție stepară a puterii. Aceasta continuă să fie și astăzi tot atât de absolută ca acum două mii de ani, iar Tocaev nu a avut o minimă pudoare (și niciun fel de reținere) când a schimbat numele capitalei Astana cu Nursultan (în kazahă, nursultan înseamnă “suveran strălucitor”), și a ordonat ridicarea unui monument în onoarea fostului președinte, precum și preschimbarea  numelor celor mai circulate străzi din marile orașe ale Republicii, care, acum, se numesc Nursultan.

Din punct de vedere istoric, toate acestea au o logică: este o continuare a concepției asupra puterii stepare pe care au practicat-o Ghinghis Han și Timur Lenk. Mai mult ca sigur că Tocaev o împărtășește și că continuă să o împărtășească, chiar dacă ar fi învățat și latina și ar fi știut ce înseamnă “sic transit gloria mundi”…

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

KAZAJISTÁN: YO SOY TODO

Kassim Shomart Tocayev

La República de Kazajistán lo está cambiando todo, estos días, para no cambiar nada. Porque, oficialmente, su presidente “de siempre” (30 años ininterrumpidos en el cargo) – Nursultan Nazarbayev, de 78 años  – ha dimitido, el Senado tiene una nueva presidente y hasta la capital del país tiene un nombre nuevo. En vez de Astana, desde ahora en adelante, se llamará Nursultan.

Pero, en realidad, todo, todo el poder, sigue estando en manos del expresidente Nazarbayev. Cierto que ha renunciado a la presidencia, pero, todos los puestos clave de la Administración Pública los retiene; la nueva presidente del Senado (y, constitucionalmente, sucesora del presidente en caso de muerte súbita o incapacidad de este) es la hija mayor de Nursultan, Desen, de 55 años.

Y si el nuevo presidente – Kassim Shomart Tocayev, de 65 años – no es de la familia de los Nazarbayev, en cambio ha sido toda la vida el “alter ego” político del presidente dimitido y le ha acompañado con fidelidad numantina en el quehacer político, tanto en la época estalinista, cuándo Kazajistán era una república soviética, como a partir de la independencia del país (1991).

A diferencia de la mayoría de los seguidores incondicionales, Tocayev, es un hombre inteligente, políglota – habla kazako, ruso, chino (fue a la universidad en Moscú y Pekín), inglés y francés -, y diplomático de carrera, amén de político de pro ya que fue ministro de Exteriores en dos ocasiones y jefe del Gobierno de 1999 al 2002. También desempeñó breve tiempo el cargo del director de general de la sede ginebrina de la ONU.

Pero, toda esta experiencia internacional y preparación académica no pueden impedirle tener un concepto estepario del poder. Este sigue siendo hoy tan absoluto como hace dos mil años y Tocayev no ha tenido el menor pudor (y mucho menos, reparos) en cambiar el nombre de la capital por el del presidente dimitido (en kazako nursultan significa “soberano radiante”), ordenar la erección de un monumento en honor del presidente saliente, así como que en la mayor parte de las grandes urbes de la República se dé el nombre del expresidente a las calles más transitadas.

Desde un punto de vista histórico todo esto tiene cierta lógica: la continuidad del concepto de poder estepario que ya practicaron Gengis Khan y Tamerlán. A buen seguro que Tocayev lo comparte y lo seguiría compartiendo incluso si hubiera aprendido también latín y supiera lo que significa “sic transit gloria mundi”…

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentin Popescu