Erna Solberg

SUPER VIKINGA

În Norvegia cea aproape etern socialistă, Erna Solberg este prima politiciană conservatoare care a reușit, în ultimii 30 de ani, să conducă, timp de două legislaturi, același guvern.

Multe sunt rațiunile care ar putea explica acest triumf al său, dar, una dintre cele mai evidente este că nimeni nu reprezintă mai bine decât ea trăsăturile națiunii: este harnică, tenace cu îndârjire, pragmatică, puternică atât moral, cât și fizic, și, pentru a completa imaginea ei de vikingă aprigă, să spunem că este mai blondă decât spicele coapte de grâu.

De fapt, este o vikingă get-beget, dacă ne amintim că vikingii care prădau coastele europene erau puțin miloși, iar cei care încercau să se tutuiască cu regi sau prinți, străluceau mai mult prin fapte, decât prin arta lor oratoricească… Și era logic să fie așa, deoarece ei înșiși își spuneau „țărani”, și niciodată nu au afirmat că ar fi negustori sau oameni de stat.

Iar Erna Solberg, „Erna cea albastră” cum mai este cunoscută la Oslo, deoarece se îmbracă mai tot timpul în albastru (culoarea partidului conservator „Høyre”), se poate mândri cu multe merite personale și politice, dar nu cu vreo elocință mai deosebită sau vreun farmec personal, care să iasă în relief.

Însă, când sunt probleme, ea este prima care pune mâna să le rezolve. Așa a făcut, de pildă, în anul 2005, când ocupa funcția de ministru responsabil cu imigrarea : în loc să cedeze valului de milă idealistă, a aplicat o politică dură și restrictivă față de migranți, dar, în acord cu posibilitățile reale de care dispunea țara, pentru a primi și asimila persoane aparținând unor culturi puțin compatibile cu mentalitatea scandinavă.

Erna Solberg nu a fost o răsfățată a sorții. Ascensiunea sa în partidul conservator și în politică a fost înceată, grea și plină de eșecuri… ca atunci când a pierdut alegerile din 2005 și 2009. Cu toate că a studiat Științe Politice, cariera sa a urmat lungul drum al muncii de organizare a tineretului  „Høyre”, după care, a străbătut alt drum, de la un capăt la altul, luptând cu concurența din interiorul centralei de partid. În foaia sa de servicii politice ar trebui să figureze și soțul său, deoarece acesta a sprijinit-o ferm, ocupându-se de cei doi copii și de familie, pentru ca Erna să se poată dedica partidului și țării.

Erna Solberg și soțul său Sindre Finnes

Poate că cea mai mare contribuție a Ernei la ascensiunea partidului a fost faptul că și-a dat seama că norvegienii se săturaseră de atâtea guverne socialiste, dar nici nu vroiau o prea mare schimbare politică. Astfel încât, sub mandatul său, conservatorii norvegieni oferă, de fapt, o politică social-democrată moderată, cu timide deschideri spre economia de piață. Cea mai revoluționară schimbare pe care a făcut-o – revoluționară pentru mentalitatea scandinavă – a fost să permită pătrunderea inițiativei private în sistemul medical al țării.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

 LA SÚPER VIKINGA

Erna Solberg, primera ministra de Noruega

En la casi eternamente socialista Noruega, Erna Solberg es la primera política conservadora que ha logrado, en los últimos 30 años, empalmar dos legislaturas seguidas al frente del Gobierno.

Las razones de su triunfo son muchas, pero una de las más poderosas es que quizá nadie representa mejor que ella las características nacionales: laboriosa, tenaz hasta la obcecación, pragmática, sólida moral y físicamente y, para rematar la imagen de vikinga de armas tomar, es más rubia que el trigo maduro.

En realidad, es vikinga por los cuatro costados si se recuerda que los vikingos que asolaban las costas europeas eran todo menos caritativos, y que los que intentaban codearse con reyas y príncipes brillaban mucho más por los hechos, que por la oratoria… Lo que era lógico, puesto que ellos mismos se definían como “campesinos” y nunca como comerciantes u hombres de Estado.

Y Erna Solberg, la “Erna azul” como se la conoce también en Oslo por la abrumadora frecuencia con que viste de azul (el color del partido conservador, el “Høyre”), puede enarbolar muchos méritos personales y políticos, pero, entre ellos, no figuran ni una oratoria brillante, ni un encanto personal arrollador.

Ahora bien, cuando se trata de bailar con la más fea, es la primera en dar la cara y cargar con el mochuelo, con tal de resolver problemas. Cómo lo hizo en el 2005, siendo ministra responsable de la inmigración, cuando, en vez de ceder a la ola de conmiseración idealista, aplicó una política dura y restrictiva con los desplazados, pero, concorde con las posibilidades reales del país, para acoger y asimilar fugitivos de culturas difícilmente compatibles con la mentalidad escandinava.

Tampoco pertenece la líder conservadora al grupo de los mimados por la fortuna. Su ascenso en el partido y en la política ha sido largo, laborioso y marcado con un sinfín de fracasos… como sus fallidos intentos de ganar los comicios del 2005 y 2009. Y si bien estudió Ciencias Políticas, su carrera la hizo por el itinerario largo de trabajos en la organización juvenil del ”Høyre” y luego recorriendo todo el camino – y combatiendo competencias – dentro de la central. En su hoja de servicios políticos debería figurar también el esposo, ya que éste la ha apoyado decididamente, atendiendo a los dos hijos y a la familia, para que Erna pudiera ocuparse del partido y del país.

Erna Solberg y su marido Sindre Finnes

Posiblemente, la mayor aportación de la “Erna azul” al ascenso del partido fue percatarse de que los noruegos estaban hartos de tantos años de gobiernos socialistas, pero tampoco querían un gran cambio de orientación. Así  que, bajo su mandato, los conservadores noruegos ofrecen, en realidad, una política socialdemócrata moderada y con tímidas aperturas a la economía de mercado. El más revolucionario – revolucionario para la mentalidad escandinava – de sus cambios ha sido dar cabida también a la iniciativa privada en el sistema sanitario del país.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.