(CUM SĂ EXPLICI COPIILOR RĂZBOIUL CARE A ÎNCEPUT ÎN EUROPA)

Vladimir Putin

A fost odată, ca niciodată, a fost un flăcău, Vladimir. Se arăta foarte destoinic și doritor de a aduna în jurul lui oameni care să gândească la fel ca el. Atât de destoinic, încât l-au pus împărat peste cea mai mare împărăție din lume; era o împărăție enormă, căci se întindea peste două continente. Și a domnit ce a domnit Vladimir, cu bune și rele, căci omul mai și greșește – așa se întâmplă în viață -, dar, pe zi ce trecea, greșelile creșteau și se înmulțeau, ne-mai-lăsând niciun loc lucrurilor bune. Și iată că într-o zi, Vladimir, vede o fată frumoasă, dintr-o mică împărăție vecină cu imperiul său. Din clipa aceea, mintea și trupul lui Vladimir s-au umplut de pofte pe care nu și le mai putea stăpâni. El nu iubea, însă, dorea să fie iubit. Nu era iubire, căci Vladimir nu era în stare de așa ceva. Era doar poftă, o poftă nebună și sălbatică. Cu daruri însoțite de gânduri ascunse, încerca să o ademenească, cu pețitori înșelători încerca să o fure, cu oameni din casa Ucrainei – căci așa se numea preafrumoasa – încerca să o răpească. A fost pe punctul de a reuși, cu ajutorul unui dregător-vânzător (unul, Ianukovici), dar, deîndată ce l-au descoperit, părinții fetei, rudele și întregul popor l-au alungat pe trădător; acesta s-a refugiat – unde oare? – la curtea celui care îl tocmise, la Vladimir.

Lui Vladimir nu i-a fost rușine de faptele lui, așa cum ar fi trebuit. Din contră, a fost cuprins de o furie și de o ură nemărginite care îi măcinau liniștea și somnul. Nu-i mai păsa de nimic. Nu se gândea la altceva decât la cum să pună mâna pe preafrumoasa Ucraina și pe zestrea ei.
Mai întâi, a stricat tihna locuitorilor de la granița comună: a învrăjbit, a dat foc caselor, astfel ca oamenii de acolo să se lupte și să se omoare între ei. Până atunci, trăiseră în pace, bună înțelegere și armonie.
Pe urmă, a mers mai departe și a smuls din zestrea Ucrainei o peninsulă foarte frumoasă, Crimeea, adică o regiune înconjurată din trei părți de mare. Mai târziu, tare i-a părut rău că nu a cotropit și cea de a patra parte, care era pământ, puntea de legătură cu Crimeea, deoarece, în această peninsulă, apa bună de băut lipsește. Or, Vladimir nu putea să o mai aducă decât pe mare. Astfel, apa de băut a devenit, acolo, foarte scumpă.
A stat ce a stat pe gânduri Vladimir și și-a spus: Ucraina ori este a mea, ori nu va fi a nimănui! Și-a adunat oștile, le-a adus la graniță și le-a ținut acolo în frig și, probabil, în foame, toată iarna, până în primăvară. Spunea că armatele acelea nu amenință pe nimeni, sunt acolo doar pentru a face niște exerciții, adică pentru o joacă. S-au jucat ce s-au jucat oștenii lui Vladimir, dar, până la urmă, nu s-au mai jucat și au cotropit țara Ucrainei. Au cotropit-o, dar nu au putut să o stăpânească: locuitorii ei au luptat și luptă cu îndârjire și vitejie.
Atunci, Vladimir cel nesăbuit a dat ordin să fie bombardate și dărâmate toate localitățile! Oștenii lui au dat foc orașelor și satelor, lanurilor și codrilor, munților și câmpiilor.
Și când te gândești că VLADI-MIR înseamnă A CONDUCE CU PACE. Adică, a conduce înțelept.
Acum, toată lumea vede că Vladimir, nu numai că nu e înțelept – părinți lui i-au dat acest nume ca o menire, să conducă cu pace – dar, chiar că este un nebun periculos, care dă foc întregii lumi, din cauza poftei lui nesăbuite. Nu-i pasă de nimeni și de nimic!
De frică, toată lumea s-a unit împotriva lui. Va sfârși foarte rău, deoarece a adus moarte și multă suferință în lume și în împărăția lui.
Va rămâne în istorie ca Vladimir cel Rău!

Problemele create de Vladimir Putin sunt multe. Merită să evidențiem, succint, două dintre ele. (Am părăsit, între timp, limbajul basmelor, deoarece adevărul are caracter distributiv).
Liderul de la Kremlin a reușit să impună conceptul de agresiune–defensivă: a susținut că au fost depășite liniile roșii stabilite de el, astfel încât, pentru a se apăra, e nevoit să-și creeze un „spațiu vital” prin ciuntirea și, în final, invadarea unei țări independente și suverane, în care trăiește o națiune „care nu există”. Ucrainenii nu sunt altceva decât ruși! Anexările de mai înainte, de la Cecenia – care-și dorea independența – până la obedientul Belarus au fost niște antrenamente, la diferite niveluri de coerciție, pentru marea ANSCHLUSS a Ucrainei. Pentru el, BARBARIA E JUSTIFICATĂ: NU A AVUT ÎNCOTRO!
Sub scutul agresiunii-defensive, liderul de la Kremlin a pornit, de fapt, necruciada lui tenebroasă împotriva democrației. Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, are un merit deosebit, deoarece a reușit să trezească Occidentul: VEȚI URMA VOI! Iar, Ursula von der Leyen a definit sociologic acest fenomen: AUTOCRAȚIA S-A PORNIT ÎMPOTRIVA DEMOCRAȚIEI! De acum încolo, lucrurile nu vor mai fi la fel!

Volodimir Zelenski

Ursula von der Leyen

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.