Motto:

Dacă un nebun ar fi atât de avizat încât să-și ascundă nebunia, ar putea înnebuni o lume  întreagă. Miguel de Unamuno

(Si un hombre fuera tan avisado que pudiera ocultar que estaba loco, podría volver loco al mundo entero. Miguel de Unamuno)

A FI

Este!

Cel mai puternic om din România, la ora actuală, se află în Primul Cerc.

Este Primul Cerc al Infernului lui Dante Alighieri, dar, dotat pe măsura condițiilor și exigențelor moderne, este modelul sugerat de Alexander Soljenițin în romanul său cu același nume. Este un Paradis al Infernului, în care locatarii – deținuții ar fi un termen impropriu – dispun de foarte bune condiții de viață, pentru a-și putea continua activitatea din timpul vieții „din lumea de dincoace” și, mai ales, creativitatea.

Căci, cel mai puternic om din România este un condamnat foarte capabil, foarte creator. Are o capacitate imensă de a ridica cercuri și bolgii ale Infernului în jurul întregii societăți. Este puterea omului avizat care „îi popește pe mulți”!

Îl ajută niște „avizatori”, indiferent dacă sunt extraordinar de competenți, sau extraordinari în celălalt sens: toți sunt foarte buni, foarte capabili.

A FACE

Ce a făcut?

A promis marea și sarea, a promis cu disperare orice, numai să ajugă la putere. Și a ajuns!

Aparent, a ocupat locul al treilea ca importanță, dar, în realitate, se desfășoară, pe îndelete, pe poziția numărul unu din țară.

Practic, Parlamentul funcționează în jurul lui și numai pentru el.

Și-a creat un guvern deosebit de eficient pentru scopurile sale. Este adevărat că formula actuală – cabinetul Drăgnilă – a reușit să o alcătuiască cu destulă dificultate, înlăturând oameni competenți, inclusiv prin ne-mai-întâlnita modalitate a „focului prietenesc”, a demiterii prin faimoasa și unica în lume moțiune de cenzură, trasă din artileria propriului său partid împotriva propriului său guvern.

Șeful unui partid vorbind despre activitatea guvernului, iar primul ministru nu scoate o vorbă!

Omul forte și primul ministru

Persoana care muncește cel mai intens în acest guvern este ministrul justiției: tunde dumnealui legile țării cu un foarfece dur și tăios, în așa fel încât să nu mai rămână nici urmă de țepi care să-l deranjeze, în vreun fel, pe  cel mai puternic om din țară. Tunde după principiul : DURA LEX, SED…DURA ! Ministrul justiției își îndeplinește această sarcină cu competență și tenacitate. Și cu ingeniozitate ! Pe lângă foarfece, și-a creat și o ghilotină cu care să scurteze sau să amputeze pe oricine ar îndrăzni să administreze altă justiție decât cea pe care o vrea dumnealui: un tribunal care să-i judece pe …judecători !

Oare este bine ? Justiția trebuia să rămână lângă Dumnezeu, nu lângă bărbier!

Prestigiul Justiției trebuie să fie asemănător cu cel al Bisericii! Dreptatea adevărată vine de la Dumnezeu, iar judecătorii trebuie să fie liberi și mândri să arate, în sentințele lor, caracterul divin al Justiției.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader

A lovi în prestigiul Justiției înseamnă a favoriza infractorul! Mai devreme sau mai târziu, problema aceasta se va pune pentru laboriosul ministru.

Studenții deja cer ca domnul ministru să nu mai poată reveni pe postul de rector al Universității din orașul dumnealui. Nu te poți conduce câteva zile după principiul DURA LEX, SED… DURA, iar, alte câteva zile, după DURA LEX, SED LEX!

Protest anti-Tudorel Toader la Iași, organizat de activiștii Asociației civice Reset: „Mi-e rușine cu rectorul Toader”: un camion îmbrăcat într-un mash enorm cu fotografia lui Tudorel Toader și textul „Mi-e rușine cu rectorul Toader”, plimbat prin tot orașul.

Sclipiri de ingeniozitate are și ministrul finanțelor. Ar vrea ca Banca Națională a României să i se supună necondiționat. Pentru ce? Pentru a scoate în neștire pe piață bancnote, care să umple păgubos promisiunile electorale? Să declanșeze și să întrețină o inflație galopantă? Oare rolul Băncii Naționale este cel de pompier care stinge incendiile provocate, prin inconștiența lor, de niște piromani ?

Iar, Taxa pe Lăcomie are un efect atât de dezastruos, încât oricine poate să vadă cât este de lacomă : alungă investitorii și ruinează tot ce s-a câștigat până acum ! Omoară găina care făcea ouă de aur !

Ministrul de Finanțe Eugen Orlando Teodorovici

Vedetă este și primul ministru: strică relații!

În august, anul trecut, i-a bătut pe românii din Diasporă. Bătaia a fost programată cu mult înainte de 10 august. Primul ministru s-a aranjat în așa fel încât să nu fie în țară: LIPSA DIALOGULUI nu numai că jignește, dar și INCRIMINEAZĂ. Orice anchetă serioasă asupra învrăjbirii dintre Țară și Diasporă va porni de la lipsa dialogului. A-ți programa ne-dialogul – măcar un simulacru de dialog și tot ar fi fost ceva! – cu românii care au venit în capitală de la sute și mii de kilometri, arată, clar, că  lucrurile au fost plănuite să rămână în seama bastonului de cauciuc, a jeturilor de apă și a gazelor lacrimogene. Orice prim ministru ar fi lăsat de-o parte toate celelalte probleme, numai și numai pentru a se putea întâlni cu reprezentanții atâtor români, concetățeni de-ai săi! Galeriile echipelor de fotbal (au suplinit absența primului ministru ? nu aveau ce să caute acolo!), Poliția și Jandarmeria au făcut doar ce li s-a ordonat ! Și cine a ordonat să se organizeze și să se declanșeze violența pentru a-i compromite pe românii din Diasporă ?

Cea mai recentă învrăjbire au produs-o declarațiile referitoare la ambasada României din Israel: primul ministru a vorbit despre …„guvernul meu…poporul meu”. Pe urmă, a afirmaț că și-a exprimat o opinie personală! (Nu a specificat acest lucru atunci când, în calitate de prim ministru, a făcut afirmațiile respective, adică, atunci când trebuia !) Și ceva mai târziu, a negat că ar fi făcut asemenea afirmații : A SPUS CĂ NU A SPUS CEEA CE A SPUS ! -, iar culpa pentru ruinarea relațiilor cu Iordania (cu Palestina și cu lumea arabă, în general) a aruncat-o pe umerii Președintelui Republicii România, întrucât, nu-i așa, dumnealui era dator să dreagă, imediat, tot ce strică guvernul. În această logică, funcția prezidențială ar fi și ea una de stingere a incendierilor piromanice!

… „guvernul meu…poporul meu”

Răul făcut are dimensiuni internaționale multiple.

România a construit în Orientul Mijlociu, timp de decenii, cu multă migală și cu mult efort, o structură, uneori de dialog foarte eficient, alteori de speranță în așteptare, care a adus un prestigiu de invidiat școlii românești de diplomație. Nicio cancelarie din lume nu a reușit vreo performanță asemănătoare ! Spectaculoasa vizită a președintelui egiptean Anuar al Sadat la Ierusalim, în plină stare de beligeranță între Israel și țările arabe din jur, vizită care a așezat pe un stabil fundament de pace relațiile israeliano-egiptene, se datorează unei echipe de diplomați români, care « au moșit » evenimentul și mai ales evoluția plină de succes.

România a fost, timp de decenii, singura țară din Est care avea relații excelente, atât cu țările arabe, cât și cu Israelul. Aceste relații s-au păstrat și după prăbușirea comunismului.

La ora actuală, situația este delicată, deoarece SUA nu mai sunt percepute în lumea arabă ca un arbitru imparțial, după anunțul că își vor reloca ambasada din Tel Aviv în Ierusalim.

În această chestiune, Federația Rusă a fost mult mai abilă: la solicitarea Israelului, a anunțat că este gata să recunoască simultan Ierusalimul Occidental ca fiind capitala Israelului   ȘI   Ierusalimul Oriental, capitala Palestinei. Oferta nu a fost pe placul părților, dar, a dovedit o oarecare imparțialitate și a închis subiectul!

Comunitatea internațională, în primul rând Uniunea Europeană, consideră că Tel Aviv este capitala statului Israel. Israelienii pretind și apreciază, în această chestiune, măcar un minimum de discreție: Dacă nu ne recunoașteți această năzuință, cel puțin v-am fi recunoscători dacă nu ați afirma, tot timpul, că Ierusalimul nu este capitala țării. Bine ar fi să nu ne spuneți nici că este, nici că nu este!

Un alt element delicat este anunțul SUA că recunosc Înălțimile Golan, din nordul țării, ca fiind SUB CONTROL ISRAELIAN. În subtext, este vorba de recunoașterea suveranității Israelului asupra acestor munți de foarte mare importanță strategică.

Europenii nu pot fi de acord cu acest anunț al SUA, cu toate că, în realitate, nuanța pe care o exprimă termenul SUB CONTROL ISRAELIAN este destul de dinamică: înlătură termenul de OCUPAȚIE ISRAELIANĂ ,dar, lasă o portiță spre o posibilă reversibilitate a evoluției, o portiță care, în egală măsură, se poate închide definitiv, oricând.

Totuși, Europa nu va risca să accepte acest joc de termeni. Pacea în Europa ar fi foarte șubrezită!

În condițiile în care tocmai s-au împlinit 5 ani de la anexarea Crimeei de către Federația Rusă, anunțul schimbării termenului de ocupație israeliană cu cel de sub control israelian  îi determină pe observatori să bănuiască că SUA, prin această mișcare,  l-ar sprijini pe Biniamin Netanyahu – care, chiar ar avea nevoie de sprijin !- în actuala campanie electorală. Altfel, acest anunț nu și-ar fi avut rostul!

Oricum, din partea României, abordarea chestiunii locației ambasadei este mai mult decât  inoportună, este mai mult decât o gafă, este o eroare!

Să fim realiști, Planul Kushner pentru Orientul Mijlociu, până la această dată, nu a fost anunțat și nu știm dacă va fi anunțat vreodată! Nu  se știe ce conține el, nu se știe dacă va fi acceptat de ambele părți.  În acțiunile SUA, soluția celor două state, Israel și Palestina, pare să fi fost abandonată. Ori, altă soluție realistă nu există!

În plus, lipsește un element fundamental: Israelul și Palestina nu dialoghează! La ce soluție se poate ajunge fără dialog !? Planul Kushner va fi o soluție impusă de SUA?

Ori, în aceste condiții, Uniunea Europeană, și în mod special România, ar fi putut relansa dialogul israeliano-palestinian. Dar, mai suntem, oare, negociatorii de altă dată, iubiți de ambele părți? Avem ministru de externe?

Se pare că nu! Este o vedetă anonimă!

Iar, dacă într-adevăr avem, dumnealui nu prea e luat în seamă de vedetele politice de prim rang și trecătoare ale momentului. Rolul său a devenit nesemnificativ, în umbra celui mai puternic om din România.

Primul Ministru V. Dăncilă – când era frumoasă !

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.