Sfârșit de an – și de etapă Washington, Diana Negre
Depășirea pandemiei COVID ar putea fi cea mai bună știre a anului 2021, dacă într-adevăr vaccinurile ne vor scăpa de această plagă, dar finalul lui 2020 coincide și cu încheierea unuia dintre cele ma bizare mandate prezidențiale din istoria SUA.
Pentru Donald Trump, al cărui vis de a fi președinte a devenit realitate, fiind o surpriză chiar și pentru el, cei patru ani ai săi de mandat se sfârșesc rău, așa cum au și început.
Urmând obiceiul de a fi el însuși cel mai rău dușman al său, în ultimele săptămâni petrecute la Casa Albă, își etalează slăbiciunile și își ascunde meritele.
Căci realizări a avut într-adevăr, în ciuda personalității sale neatractive și cu toate că mai toate au fost obținute numai în domeniul economic: economia americană a crescut. A crescut în așa fel, încât au beneficiat gurpurile cele mai defavorizate, adică, negrii, imigranții și muncitorii foarte puțin calificați. De asemenea, a creat bazele pentru a înlesni această creștere: a redus normele greoaie care împiedicau înființarea de noi întreprinderi și impuneau mari cheltuieli juridice pentru a atinge niște coduri greu de îndeplinit, dar și de înțeles, cu toate că, este posibil ca succesorul său, Biden, să pregătească noi norme, care le vor anula pe cele impuse de el.
Problemele de care s-a izbit Trump când a venit la Casa Albă – și care, într-un fel, i-au adus victoria – adică, divizările din societatea americană, nu numai că nu s-au rezolvat, dar chiar s-au agravat. Trump lasă în urma sa o țară și mai încleștată decât era acum patru ani, până într-atât, încât un mare număr de americani îi consideră „pe ceilalți” niște dușmani mai mari decât rivalii lor economici și militari, cum sunt Rusia și China.
Într-o simetrie tristă, plecarea sa se aseamănă mult cu sosirea sa la președinție: republicanii care l-au primit fără entuziasm atunci, azi, îi spun adio, răsuflând ușurați. Mulți s-au întrebat la vremea respectivă cum a fost posibil ca politicienii republicani de centru, obișnuiți să negocieze compromisuri și să se poarte elegant și cuviincios, să tolereze izbucnirile și capriciile președintelui lor.
Rațiunea a fost, desigur, simțul practic pe care îl are țara aceasta, lipsită de reflecții teoretice, dar foarte adaptată la realitățile momentului. Astfel, cu toate că între republicani există mulți „never Trumpers” (niciodată nu vom fi Trump-iști), vocile lor nu prea s-au auzit, căci au fost acoperite de cei care erau dispuși să colaboreze cu un personaj care nu le plăcea. Unii au făcut-o deoarece era mai util să lucreze cu un președinte din partidul lor, decât să se războiască cu el până în pânzele albe, alții, deoarece Trump a câștigat alegerile respectând normele constituționale. Au existat, desigur, și unii care au fost de acord cu el și l-au urmat orbește.
Au fost uitate, în acești patru ani, afinitățile politice pe care le-a avut Trump toată viața: la fel ca fostul primar al New Yorkului, Michael Bloomberg, care a venit din tabăra democraților în care a militat toată viața sa, deoarece a putut fi candidat doar ca republican, Trump a părăsit Partidul Democrat pe care l-a sprijinit pănă atunci, pentru simplul motiv că nu-i lăsa nicio posibilitate să candideze la președinție. Lumea încă își amintește că, la alegerile primare din 2016, fiii săi nu au putut vota pentru el… deoarece încă figurau pe listele democraților.
Desigur, Partidul Democrat nu are niciun interes să-și amintească că Trump a fost „unul de al lor”, un lucru ușor de făcut într-o țară ca SUA, unde partidele politice nu prea desfășoară activități politice în afara campaniilor electorale.
Acum, când trebuie să plece, se pare că Trump s-a întors la rădăcinile sale, atât din punct de vedere politic, cât și personal. În politică, apără, acum, chiar împotriva partidului său, niște ajutoare economice care sunt sprijinite, în principal, de democrați, cum este acordarea unei a doua tranșe de ajutoare în bani pentru întreaga populație. Legea pe care a semnat-o recent prevede ca fiecare american să primească câte 600 de dolari, pentru a i se compensa pierderile cauzate de pandemie, dar, acum, Trump s-a alăturat democraților care cer câte 2000 de dolari.
În împrejurări normale, majoritatea republicanilor, probabil, s-ar fi opus acestei majorări din cauza marelui deficit existent în banul public, însă, alegerile încă nu s-au încheiat și vor să sporească șansele de succes ale celor doi candidați senatoriali ai lor în statul Georgia, de care depinde controlul asupra Senatului, aflat încă în mâinile republicanilor. Iar rezultatul este că, în Camera Reprezentanților, aceste ajutoare au fost votate cu o majoritate covârșitoare, căci mulți republicani s-au alăturat democraților. Au putut să facă acest lucru deoarece aveau sprijinul lui Trump.
În Senat, chestiunea a fost mai spinoasă, căci liderul republican, senatorul Mitch McConnell, s-a opus acestei măsuri și s-a folosit de toate mijloacele legale pentru a închide dosarul. Or, ca orice lege, nu poate fi aprobată, dacă nu are sprijinul ambelor camere.
Acest lucru a stârnit furia lui Trump, care îi critică pe cei care au fost camarazii săi de partid, în cei patru ani de președinție, iar acum se simt liberi să facă politica pe care o consideră a fi cea mai convenabilă.
Aceasta ne face să ne gândim la viitorul pe care îl va avea în curând Donald Trump. Ultimele sale acțiuni ne arată că dorește să rămână în opozițe și chiar să candideze din nou la prezidențialele din 2024. Să rămână în opoziție este posibil și chiar ușor, însă nu e clar dacă va rămâne lider republican, deoarece atât țara, cât și partidul înclină să dea pagina – chiar și sprijinitorii săi – și să găsească o figură nouă.
Nu înseamnă că i se vor închide căile, deoarece este posibil ca el să înființeze un „Partid Trumpist”, cu posibilități de succes tot atât de mari ca cele pe care le-a avut, în trecut, orice mișcare spre un al treilea partid: liderii respectivi au reușit cel mult să risipească șansele electorale ale partidului din care s-au desprins, deoarece niciunul nu a câștigat vreodată. Desigur, acest lucru nu-l sperie pe Trump, un om care consideră că se află pe deasupra normelor care li se aplică celorlalți… și care a demonstrat că, de multe ori, a obținut ce a vrut el.
Dar, toate aceste planuri se izbesc de două piedici împortante: cea legală, căci, probabil, există procurori și cabinete de avocați care pândesc să-i poată imputa ceva, și chiar visează să-l vadă după gratii, și cea personală: va putea rezista capriciosul miliardar să nu se întoarcă la afaceri pentru a face iar bani sau pur și simplu să se bucure de averea sa, petrecându-și ziua jucând golf sau savurând plăcerile pe care i le oferă bogăția sa?
Care sunt aceste plăceri putem doar să ni le imaginăm, nu să le știm: nici jurnaliștii care scriu despre aceste lucruri și nici majoritatea publicului cititor nu au experiența folosinței și bucuriei unor miliarde de dolari.
Autorul articolului: Diana Negre
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
***
Fin de año – y de etapa Washington, Diana Negre
Dejar el Covid atrás podría ser la mejor noticia de 2021, si es que las vacunas realmente consiguen librarnos de esta plaga, pero el final del aciago 2020 coincide también con el cierre de uno de los mandatos presidenciales más extraños en la historia de Estados Unidos.
Para Donald Trump, cuyo sueño de llegar a presidente se convirtió en realidad en medio de una sorpresa tan general que incluso le incluía a él, sus cuatro años de mandato terminan tan mal como empezaron.
Siguiendo la costumbre de ser su peor enemigo, las últimas semanas vividas en la Casa Blanca están sirviendo para poner de relieve sus flaquezas y ocultar sus logros.
Porque logros, a pesar de su poco atractiva personalidad, los ha tenido, aunque hayan sido casi exclusivamente en el terreno económico: La economía norteamericana creció y lo hizo en una forma que benefició a grupos menos favorecidos, como los negros, los inmigrantes y los trabajadores poco cualificados. También sentó unas bases para favorecer este crecimiento, como la reducción de normativas farragosas que dificultaban el establecimiento de nuevas empresas y exigían costosos gastos jurídicos para cumplir con códigos difíciles de aplicar -y entender, aunque es probable que su sucesor Biden se prepare para aplicar nuevas normas que anularán estas acciones de Trump.
Los problemas que Trump encontró al llegar a la Casa Blanca -y que en cierta forma hicieron posible su victoria- como las divisiones dentro de la sociedad norteamericana, no sólo que no se han resuelto, sino que se han agravado. Trump deja detrás un país todavía más enfrentado de lo que estaba hace cuatro años, hasta el punto de que un gran número de norteamericanos ve a “los otros” como un enemigo mayor de lo que pueden ser rivales económicos o militares, como Rusia o China.
En una triste simetría, su salida del cargo se parece mucho a su llegada: los republicanos que le recibieron con poco entusiasmo le dicen hoy adiós con gran alivio. Muchos se preguntaron en su día cómo era posible que políticos republicanos de tendencias centristas, acostumbrados a negociar compromisos y a mantener las buenas formas, aceptaran los exabruptos y caprichos de su presidente.
La razón fue seguramente el sentido práctico de este país, en que hay poca reflexión teórica y mucha adaptación a las realidades del momento. Así, aunque entre los republicanos haya muchos “never Trumpers” (nunca Trump), sus voces se oyeron poco, cubiertas por las de aquellos dispuestos a colaborar con un personaje que no les gustaba. Unos lo hicieron por la realidad de que era más útil y conveniente trabajar con un presidente de su partido que hacerle la guerra a ultranza, otros porque no querían sumarse a la “resistencia” del campo demócrata, especialmente porque Trump ganó las elecciones según las normas constitucionales. Finalmente, hubo y hay quienes están de acuerdo con él y le ofrecen un apoyo numantino.
Olvidadas quedaron en estos cuatro años las afinidades políticas demostradas por Trump a lo largo de su vida: igual que el ex alcalde de Nueva York Michael Bloomberg, que se pasó del bando demócrata en que había militado toda su vida porque tan solo podría presentar su candidatura como republicano, también Trump abandonó al Partido Demócrata que había apoyado hasta entonces pues no le daba opción para presentarse. Algunos todavía recuerdan que, durante las primarias de 2016, sus hijos no pudieron votar por él en las elecciones primarias…porque todavía figuraban inscritos como demócratas.
Naturalmente, el Partido Demócrata no tiene interés alguno en recordar que había sido “uno de ellos”, cosa fácil en un país como Estados Unidos, donde los partidos apenas tienen actividad fuera de las campañas electorales.
Ahora que se le acaba el tiempo presidencial, Trump parece haber vuelto a sus raíces, tanto política como personalmente. En la política, defiende ahora contra su propio partido unas ayudas económicas que tienen su principal apoyo entre los demócratas, como la concesión de una segunda tanda de ayudas económicas a todo el país. La ley que él firmó recientemente contempla dar 600 $ a cada norteamericano para compensarle por las pérdidas económicas causadas por la pandemia, pero ahora se ha sumado a las filas demócratas que exigen 2000 $.
En circunstancias normales, es probable que la mayoría de los republicanos se opusieran a este incremento debido al gran déficit del erario público, pero las elecciones aún no se han cerrado y quieren aumentar las posibilidades de éxito de sus dos candidatos senatoriales en el estado de Georgia, de las que depende el control del Senado, todavía en manos republicanas. La consecuencia es que la Cámara de Representantes votó en favor de las ayudas máximas con una amplia mayoría, pues muchos republicanos se unieron a los demócratas, algo que además podían hacer porque tienen el apoyo Trump.
La cuestión fue más espinosa en el Senado, cuyo líder republicano el senador Mitch McConnell se opuso a la medida y aprovecha todas las maniobras legales para darle carpetazo. Como cualquier ley, no se puede aprobar sin el apoyo de las dos cámaras.
Esto provocó las iras de Trump, quien critica ahora duramente a quienes fueron sus correligionarios durante los pasados 4 años, pero que ahora se sienten liberados para hacer la política que consideran más conveniente.
Y todo esto nos lleva al futuro que espera al pronto expresidente. Sus acciones recientes indican que desea seguir en la oposición e incluso considera volver a presentarse en las elecciones de 2024. Seguir en la oposición es, naturalmente, siempre posible y hasta fácil, pero no está muy claro que pueda hacerlo como líder republicano, porque tanto el país como el partido se inclinan -incluso entre los seguidores de Trump- por pasar página y buscar una cara nueva.
Esto no significa que los caminos se le cierren, porque tal vez esté preparando un “Partido Trumpista”, cuyas posibilidades de éxito son tan grandes como los movimientos hacia un tercer partido en otros años: lo máximo que sus líderes han conseguido cuando lo han intentado, ha sido anular las posibilidades electorales del partido al que habían pertenecido, pero ninguno de ellos ha ganado jamás. Naturalmente, esto no ha de arredrar necesariamente a Trump, un hombre que se considera por encima de las normas que aplican a los demás…y cuya vida ha demostrado que muchas veces se ha salido con la suya.
Pero todos estos planes se enfrentan a dos dificultades importantes: la legal, pues hay probablemente fiscales y bufetes de abogados a la espera de poderle imputar algo -e incluso sueñan con ponerlo tras las rejas- y la personal: el millonario caprichoso que ha sido durante toda su vida, ¿podrá resistir el señuelo de volver a nuevos negocios o simplemente disfrutar de su fortuna y pasar el día jugando al golf o gozando de los placeres que le ofrece su fortuna?
Cuáles son esos placeres lo podemos más imaginar que saber: ni los periodistas que escribimos de estas cosas, ni la mayoría de nuestros lectores, tienen experiencia en el uso y disfrute de miles de millones de dólares.
Autor: Diana Negre
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre.