GAZUL DISCORDIEI

Unul dintre cele mai ciudate conflicte politico-economice din ziua de azi poartă numele de „Nord Stream 2” și arată că, în marile afaceri, legea cererii și ofertei cântărește mai puțin decât legea forței. Concret, în afacerea hidrocarburilor, primul criteriu este tocmai acesta: forța.

„Nord Stream 2“ este un gazoduct (trasat paralel cu „Nord Stream 1”, acesta se află în funcțiune) care urmează  să aducă gaz natural din Rusia în Germania, prin Marea Baltică și Marea Nordului. Măsoară 2.460 de km și este un proiect la care participă consorțiul monopolist rus „Gasprom”, și cinci întreprinderi din Europa occidentală care activează în domeniul energiei. Pentru ca acest gazoduct să poată fi folosit, mai este necesară montarea ultimilor 160 de km de țeavă.

Dar, operația aceasta nu îndrăznește nimeni să o facă. Mai întâi, din cauza amenințării SUA că vor impune grave sancțiuni oricărei întreprinderi care o va face. Până acum, nimeni nu a avut curajul să monteze țevile pentru ultimul tronson; nici măcar giganticul vapor rus, capabil să efectueze o asemenea muncă – „Akademik Tcherski” – care se află în punctul terminal al gazoductului, portul german Mukran. În al doilea rând, deoarece tronsoul se află în apele jurisdicționale germane, ceea ce ar supune proiectul normelor juridice comunitare.

Conform acestora, „Nord Stream 2” încalcă legislația antimonopol, deoarece, în proiectul inițial, singurul furnizor de gaz și operator al gazoductului este „Gasprom”. Pentru ca proiectul să poată primi aprobarea juridică comunitară, ar trebui ca gazoductul să fie administrat de oricine în afară de „Gasprom” și să fie deschis oricărei întreprinderi petroliere… ceea ce, se lovește, de data aceasta, de legislația rusă, care acordă întreprinderii Gasprom monopolul asupra gazului din Rusia.

Washington boicotează viitorul gazoduct, atât din rațiuni economice, căci vrea să-și vândă propriul său gaz Europei, cât și strategice. Se teme că o prea mare dependență comunitară de hidrocarburile rusești lasă țările de pe bătrânul continent la cheremul Moscovei. În plus, în domeniul politic, SUA apără interesele Ucrainei în fața Kremlinului, căci, cu cele două „Gas Stream”-uri în funcțiune, vechile gasoducte care trec prin Ucraina n-ar mai folosi la nimic, privând Kievul de substanțialele drepturi de tranzit, cât și de atu-ul politico-economic pe care îl are în relațiile cu Rusia.

Ca și cum toată încurcătura aceasta nu ar fi de ajuns pentru a le amărî viața asociaților de la „Nord Stream 2”, conjunctura economică a oscilat în ultima vreme, cu o cădere a prețului gazului lichefiat (cel care îi face concurență gazului natural) și o reducere bruscă a consumului european de hidrocarburi. A fost o asemenea reducere de consum, încât, săptămânile trecute, gazoductele care aduc gaz rusesc spre Europa Occidentală prin Polonia au înregistrat un trafic în sens invers.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

EL GAS DE LA DISCORDIA

Uno de los conflictos político-económicos más extraños de hoy en día se llama “Nord Stream 2” y evidencia como nadie que en los macronegocios la ley de la demanda y la oferta pesa menos que la ley de la fuerza. Concretamente, en el negocio de los hidrocarburos el primer criterio es justamente éste : la fuerza.

“Nord Stream 2“ es un gasoducto (trazado paralelo al “Nord Stream 1”, que ya funciona) que ha de llevar gas natural de Rusia a Alemania a través del Báltico y el Mar del Norte. Un recorrido 2.460 km y un proyecto que protagonizan el consorcio monopolístico Ruso “Gasprom”, conjuntamente con cinco empresas energéticas europeas occidentales. Para que el gasoducto pueda ser operativo falta colocar los últimos 160 km de tubería.

Y esto no se atreve a hacerlo nadie. En primer lugar, a causa de la amenaza estadounidense de imponer graves sanciones a cualquier empresa que lo haga. Hasta hoy no se ha atrevido ninguna empresa a colocar las tuberías del último tramo; ni siquiera el gigantesco navío ruso capaz de llevar a cabo semejante trabajo – “Akademik Tcherski” – que ya está en el punto final del gasoducto, el puerto alemán de Mukran. Y en segundo lugar, porque el tramo pendiente transcurre en aguas territoriales alemanas, lo que somete todo el proyecto a la normativa jurídica comunitaria.

De acuerdo con ésta, “Nord Stream 2” infringe la legislación antimonopolista ya que en el proyecto primigenio el único abastecedor de gas y operador del gasoducto es “Gasprom”. Para que el proyecto pueda recibir el vistobueno jurídico comunitario tendría que el gasoducto fuera regentado por cualquiera menos “Gasprom” y estar abierto a cualquier empresa petrolífera… lo que, a su vez, choca con la legislación rusa que concede a “Gasprom” el monopolio gasista  en Rusia.

Washington boicotea el futuro gasoducto tanto por razones económicas – quiere vender su propio gas a Europa – como estratégicas. Teme que una gran dependencia comunitaria de los hidrocarburos rusos ponga a los países del Viejo Continente a merced de Moscú. Además, en el terreno político, los EE.UU. defienden los intereses ucranianos frente al Kremlin y con los dos “Gas Stream” en funcionamiento, los viejos gasoductos que pasan por Ucrania resultan superfluos, privando así a Kiev tanto de unos pingües derechos de tránsito, como de una baza político-económica en sus relaciones con Rusia.

Por si todo este galimatías no bastara para amargarles la vida a los socios del “Nord Stream 2”, la coyuntura económica ha variado últimamente, con una bajada de los precios del gas licuado (principal competidor del gas natural) y un descenso del consumo europeo de hidrocarburos. La reducción de este consumo ha sido tal, en las pasadas semanas, que los gasoductos que llevan gas ruso a Europa Occidental a través de Polonia han estado haciendo este tráfico en dirección inversa.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.