COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT

În 2019, an în care președinția Uniunii Europene (UE) îi va reveni, pentru prima oară, unei țări  balcanice – România -, supernațiunea își continuă cu încăpățânare planurile de extindere spre răsărit,  în ciuda brexit-ului și a semnelor că economiei occidentale îi va merge rău în anii care vor veni. Această încăpățânare va costa, în total, 17 miliarde de €, dacă luăm în calcul ceea ce s-a cheltuit din 2007 încoace și sumele care sunt prevăzute la bugetul pentru extinderea în Balcani.

Dacă nu vor exista surprize, în 2025, vor fi admise în UE Serbia și Muntenegru. Pentru această extindere se prevede „un ajutor pentru intrare și adaptare” de 1 miliard 700 de milioane (așa numita tranșă IPA II), dar, dacă la această tranșă se adaugă și subvențiile acordate din 2007 încoace (IPA I) precum și diferitele ajutoare regionale transnaționale (aproximativ 9 miliarde) ajungem la suma de 17 de miliarde, pe care am menționat-o deja.

Această privire asupra contabilității comunitare ne arată că extinderea spre răsărit este, mai întâi de toate și pe deasupra tuturor lucrurilor, o operație politică, deoarece grosul ajutoarelor pentru noii membri va fi dedicat întăririi valorilor democratice, statului de drept și sporirii competitivității. Se pare că prioritară nu este atât extinderea spațiului economic al Uniunii, ci efortul titanic pentru a democratiza într-adevăr această parte a Europei. Cu tot succesul destul de slăbuț pe care l-au avut aceste eforturi în Bulgaria și România (admise în UE în 2007), Bruxelles consideră că pariul merită să fie continuat. În definitiv, ceva s-a obținut în aceste două țări, cu toate că mult mai puțin în Bulgaria, decât în România.

Prioritatea obiectivelor politice față de cele economice în extinderea spre răsărit se vede și mai bine dacă se compară bugetul prevăzut pentru Serbia cu ajutoarele comunitare destinate Turciei, o țară strategică cu 80 de milioane de locuitori, care a înregistrat o dezvoltare economică impresionantă în ultimii ani, și care, de foarte mult timp, tot încearcă să intre în UE.

Astfel, ceea ce s-a cheltuit până acum și ceea ce se prevede că se va investi în Serbia se ridică la 29 € pe cap de locuitor, în timp ce contribuțiile comunitare pentru Turcia nu ajung la 8 €. Ori, Turcia are de patru ori și jumătate mai mulți locuitori, decât populația din întreaga zonă a Balcanilor Occidentali, iar economia Turciei este de opt ori mai mare decât cea a Balcanilor Occidentali. Dar, se pare că Bruxelles îi iubește pe balcanici, în timp de pe turci, nu.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE

En 2019, año en que la presidencia de la Unión Europea (UE) corresponde por primera vez a una nación balcánica – Rumania -, la supernación sigue erre que erre con sus planes de ampliación por el este, pese al brexit y a los malos augurios para la economía occidental en los próximos años. Tan firme es este empeño que le vale casi 17.000 millones de € entre lo ya gastado, desde el 2007, y lo que tiene presupuestado para la expansión balcánica.

Esta registrará – salvo sorpresas improbables – el ingreso de Serbia y Montenegro en la UE en el 2025. Para ello se ha previsto una “ayuda de entrada y adaptación” de 1.700 millones (la llamada partida IPA II, pero si a esta partida se suman las subvenciones desembolsadas desde el 2007 (IPA I) y las diversas ayudas regionales transnacionales (unos 9.000 millones) se llega a los mentados 17.000 millones.

Este vistazo a la contabilidad comunitaria evidencia que la ampliación al este es, ante todo y por encima de todo, una operación política, ya que el grueso de las aportaciones a los nuevos miembros están destinadas a incrementar los valores democráticos, el Estado de Derecho y el incremento de la competitividad. Parece que lo prioritario no es ampliar el espacio económico de la Unión, sino un esfuerzo titánico por democratizar realmente esa parte de Europa. Frente al escaso éxito que han tenido esos esfuerzos en Bulgaria y Rumania (que ingresaron en el 2007), Bruselas cree que la apuesta sigue valiendo la pena. Al fin y al cabo, algo se ha avanzado en esos dos países, aunque muchísimo menos en Bulgaria que en Rumania.

La anteposición de las metas políticas a las económicas en las ampliaciones orientales se evidencia todavía más si se compara lo presupuestado para Serbia con las ayudas comunitarias a Turquía, una nación estratégica de 80.000.000 de habitantes que ha tenido un desarrollo económico impresionante en los últimos años y que lleva lustros intentando entrar en la UE.

Así, lo ya gastado y lo previsto invertir en Serbia asciende a 29 € por habitante, mientras que las aportaciones comunitarias a Turquía no llegan a los 8 €. Y en Turquía viven cuatro veces y media más habitantes que en todos los Balcanes Occidentales y la economía turca es ocho veces mayor que la de los Balcanes Occidentales. Pero, parece que Bruselas se les quiere a los balcánicos y a los turcos, no.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu