Acasă, pentru a se odihni    Washington, Diana Negre

Unul dintre simbolurile „visului american”, adică, a dorinței de a trăi în belșug și tihnă, este o casă mare, cu grădină, departe de zgomotul lumii agitate, în zonele care în America se numesc „suburbs” și care, de fapt, sunt zone rezidențiale situate departe de traficul din marile orașe.

Și aceasta, cu toate că, pentru a obține asemenea locuri, este nevoie de mulți bani sau de mult timp pentru a călători zilnic, uneori, mai mult de o sută de kilometri până la locul de muncă. Însă, copiii ar avea unde să se joace, iar părinții un loc unde să cultive fructe și legume, cu toate că ar costa mai mult decât cele din supermarket-uri.

Este ceva nu mai este chiar un „vis”, căci deja se află la îndemâna multor americani, datorită situației create de pandemia COVID-19: nu mai este nevoie să umpli depozitul mașinii cu benzină și nici să pierzi zilnic mai multe ore în trafic, deoarece, acum, se muncește de acasă, datorită noilor tehnologii și progrese din domeniul telecomunicațiilor.

Ceea ce nu este chiar atât de accesibil este partea economică, deoarece, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu restaurantele și locurile de distracție, edificiile rezidențiale sunt din ce în ce mai scumpe, mai ales atunci când este vorba de proprietăți rurale. Fluxul de persoane care fug din orașe a făcut să se scumpească reședințele din zonele și localitățile semi-depopulate.

Aceasta se datorează faptului că pandemia a adus o scumpire generală a materialelor de construcție, astfel încât, prețul caselor a urcat spectaculos, uneori peste 15%, în mai puțin de un an. Și chiar și așa, cu greu se mai poate găsi o locuință disponibilă.

Populația rurală pare a fi foarte mulțumită de conjunctura favorabilă, însă este posibil ca bucuria să dureze puțin, datorită eventualelor schimbări care se apropie și care deja s-au petrecut în unele locuri: noii lor vecini vin din zonele urbane și vin nu numai cu buzunarele mai pline, dar și cu ideologia lor.

Asta înseamnă că, după un timp nu prea îndelungat, preferințele politice se vor schimba: orășenii obișnuiesc să fie democrați și plecând din orașe aduc cu ei și crezul lor politic. Ruralii sunt mai mult cu republicanii, însă votul lor se diluează dacă există o mare imigrație urbană, astfel că se ajunge în situația în care, pe termen mediu, democrații vor avea un avantaj mai mare.

Pentru Partidul Republican, acest lucru poate să devină o problemă pe termen lung, mai ales pentru că localnicii își vor menține sau chiar își vor îmbunătăți nivelul de viață.

Această tendință deja se poate observa în unele zone: de pildă, populația din California are simpatii pentru Partidul Democrat și, emigrând spre state ca Noul Mexic sau Texas, își duc cu ei și ideologia și aceasta se vede la urne, cu pierderi pentru Partidul Republican.

Altă schimbare – spre binele tuturor – este că exodul urban ar putea aduce cu sine mult dorita îmbunătățire a infrastructurii. În zonele rurale există mari limitări în telecomunicații, lucru ușor de explicat datorită distanțelor mari care fac să se scumpească rețeaua de cabluri și celelalte instalații și, față de densitatea mică a populației, costurile pe cap de locuitor sunt foarte mari, astfel încât, pur și simplu, nu există servicii. Singurul lucru care ajunge peste tot, căci există o lege în acest sens, este electricitatea. Nici măcar apa nu e garantată, deoarece , în multe locuri, locuitorii depind de propriile lor fântâni.

Pe termen lung, nu se poate prezice nimic și este foarte posibil ca viața rurală să schimbe viziunea politică a celor care sosesc acolo, însă, dacă se va întâmpla așa, ceea ce nu este sigur, va mai dura o vreme. Pentru moment, spațioasele reședințe din mijlocul câmpurilor sunt o adevărată oază pentru cei care fug de zgomotul traficului, la fel ca cei Șapte Pitici din povestea Albă ca Zăpada, care se refugiază „acasă pentru a se odihni”.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

A casa de descansar    Washington, Diana Negre

Uno de los símbolos del “sueño americano”, es decir, el deseo de vivir de manera prospera y holgada, es una casa grande, con jardín y aislada del mundanal ruido, en las zonas que en Estados Unidos llaman “suburbs” y que en realidad son zonas residenciales alejadas del tráfico urbano.

Aunque para conseguir semejante ubicación haga falta, o mucho dinero, o mucho tiempo para trasladarse diariamente a decenas o a veces más de cien kilómetros al lugar de trabajo. Pero los niños pueden jugar y los padres pueden cultivar frutas y hortalizas, aunque les cuesten más caras de lo que pagarían en cualquier supermercado.

Es algo que no es ya tan “sueño” sino que se ha puesto más al alcance de muchas personas, debido a la situación creada por la pandemia del Covid-19: ya no hace falta rellenar el depósito de gasolina ni perder varias horas diarias en el tráfico, porque ahora se trabaja desde las casas, gracias a las nuevas tecnologías y los avances en telecomunicaciones.            

Lo que ya no es tan asequible es el aspecto económico, porque a diferencia de lo que ocurre con restaurantes y lugares de ocio, los edificios residenciales son cada vez más caros, especialmente cuando se trata de propiedades rurales. El flujo de personas que huye de las ciudades con su riesgo de contaminación y sus precios elevados, ha encarecido las residencias en los extra radios, los pueblos y las zonas semi despobladas.

En parte, esto se debe a que la pandemia ha provocado un encarecimiento general de materiales de construcción, con lo que los precios inmobiliarios van subiendo de forma espectacular, a veces más de un 15% en menos de un año. Y aún así, resulta difícil encontrar una vivienda disponible.

Entre tanto, la población rural parece muy satisfecha de la coyuntura favorable, pero es muy posible que la alegría dure poco, por los cambios que probablemente se avecinan y que ya han experimentado algunos lugares: sus nuevos vecinos llegan de zonas urbanas y no solo traen unos bolsillos más repletos, sino también su ideología.

Esto significa que,al cabo de un tiempo no muy largo,las preferencias políticas van a cambiar:los urbanitas acostumbran a ser demócratas y al marcharse de las ciudades llevan consigo su credo político.Los rurales favorecen a los republicanos,pero su voto se diluye si hay una gran inmigración urbana,de forma que la situación puede dar una gran ventaja a los demócratas a medio plazo.

Para el Partido Republicano, esto puede generar un problema a largo plazo, especialmente porque el lugareño probablemente mantendrá, o incluso mejorará, su nivel de vida.

Es una tendencia que ya se puede observar en algunas zonas: por ejemplo, la población de California favorece al partido demócrata y, al emigrar a estados como Nuevo México o Texas, se llevan consigo su ideología y la reflejan en las urnas, con pérdidas para el Partido Republicano.

Otro cambio – este para bien de todos– es que el éxodo urbano podría traer consigo la muy deseada mejora de las infraestructuras. En las zonas rurales hay una limitación muy grande en las telecomunicaciones, cosa fácil de explicar por las grandes distancias que encarecen los tendidos de cables y todo tipo de instalaciones y, ante la escasa densidad de población, el costo por habitante resulta tan elevado que simplemente no hay suministro. Lo único que llega, por ley, a todas partes, es la electricidad. Ni el agua esta garantizada porque en muchos lugares los residentes dependen de sus propios pozos.

A largo plazo nada se puede predecir y es bien posible que la vida rural cambie la visión política de los que van llegando, pero de ocurrir así, cosa nada segura, se tardará tiempo. De momento, las amplias residencias en medio de los campos son un auténtico oasis para los que huyen del tráfico y, como los Siete Enanitos, se refugian “en casa, a descansar”.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.