Lavanda spală, curăță, limpezește trupul, mintea și sufletul. Puterea-i cea mare ? Exorcizează energiile, umorile, emoțiile și gândurile întunecate.

Numele lavandei

Lavanda sau levănțica era, în vechea Romă, floarea Afroditei (în ipostaza ei de ocrotitoare a soților), dar era și floarea Vestei, zeița fecioară a căminului.

O arată obiceiul Vestalelor, preotesele-i fecioare, de a purta, la sărbătorile zeiței, cununi împletite din crenguțe de lavandă. Un obicei care a făcut din ea, până astăzi, o iarbă a… căminului și a fidelității.

În țările Mediteranei, de pildă, trusoul miresei și patul mirilor se presară cu crenguțe de lavandă și, tot cu lavandă se împodobesc mesele la nunți, ca să nu mai vorbim de buchetul miresei, de săculeții parfumați și de buchețelele nuntașilor, toate… din lavandă.

Dar, numele lavandei vine nu de la cămin, nuntă sau mireasă, ci… de la un bun obicei al romanilor de a-și înmiresma cu ea apa de baie (în terme și acasă) și apa de limpezit rufele, mai ales, lenjeria. Nu fără rost. Știau că lavanda dezinfectează și cicatrizează răni, calmează dureri, dă putere și energie și face ca toate în trup să meargă bine.

Mai precis, lavandă vine din italiana medievală, la lavanda, care înseamnă… spălarea sau spălatul și care, la rându-i, vine din verbul latinesc lavo, lavare, a (se) spăla.

Pentru iubitorii de etimologii:

-în latina populară circula pluralul lavandaria, „lenjerie de spălat” (din *lavandarius = care trebuie spălat) care a dat în spaniolă, de pildă, lavandería, spălătorie și lavandero, lavandera, spălător, spălătoreasă, iar în franceză, lavanderie, atelierul unde se pregătește leșia, lavandier, lavandière,  spălător/ spălătoreasă.

–levănțică s-a format în românește, ca diminutiv de la lavandă, ca o traducere a lui lavandula, numele științific pe care i l-a dat lavandei, în sec. XVIII, naturalistul suedez Karl von Linné, probabil de la forma lavendula apărută în latina medievală.

 Numele botanic al celei mai cunoscute și apreciate specii de lavandă este Lavandula angustifolia  sau Lavandula officinalis (Lavandula vera).

Italienii îi spun lavanda, spaniolii: lavanda sau espliego (adică spicușorul, din lat.spiculum),francezii:lavande,grecii:levanta (λεβάντα) și englezii: lavender.

Puterile lavandei

Sfânta Hildegard, celebra herboristă și călugăriță benedictină din secolul al XII-lea, spunea că lavanda te ajută să găsești cunoașterea și înțelegerea pură.

Ea vorbea deja despre cea mai subtilă putere a lavandei: curățarea minții. Pentru că lavanda purifică, spală, limpezește. Ce curăță ea ? Sau, mai bine spus, ce exorcizează ? Energiile, umorile, emoțiile și gândurile rele, întunecate, negative.

Sfânta Hildegard de Bingen

Un simplu ceai, un masaj sau o baie cu ulei de levănțică, înainte de culcare, îți „spală” durerile de cap și de mădulare, oboseala, agresivitatea, furia, nemulțumirea, de fapt, îți curăță și îți limpezește întreaga ființă.

Iar săculeții umpluți cu floarea Vestei puși în colțul canapelei, pe noptieră, în dulapurile cu haine și în sertarele cu lenjerie sporesc dragostea, pacea și fericirea soților.

Lavanda în Rețetarul bucătarilor

În ținuturile Mediteranei, mamele își învață și azi fiicele de măritat să frământe pâinea și aluatul de prăjiturele, de biscuiți și de plăcinte cu pulbere de flori de lavandă și de rosmarin.

De ce ? Ca aluatul să prindă și să păstreze gustul… soției și al casei.

Puțină pulbere de boboci de levănțică amestecată în borcanul cu miere, în cutia cu sare și în cea cu zahăr, în sticla cu ulei și în cea cu vin, în compoturi, gemuri și în conserve îi face pe soți credincioși unul altuia, deschiși, netăinuitori și mereu îndrăgostiți unul de celălalt.

Dar și mâncărurile simple/rustice de legume, legumele „cu duh” gătite la abur, salatele de crudități sau supele presărate cu puțină pulbere de lavandă …

… tartinele cu miere și lavandă pisată în mojar cu nucă, alături de rosmarin sau de cimbrișor…

… cremele de unt pentru torturi și prăjituri sau cremele de iaurt, înghețata de lavandă…

… piureurile și sucurile de fructe proaspete parfumate cu lavandă … și

… salatele de fructe proaspete scăldate în sos de vin roșu (muscat), miere și lavandă… se pot numi … Desfătarea Desfătărilor !

Să nu uităm că lavanda face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei:rosmarin, cimbru, cimbrișor, mentă, busuioc și cei doi oregano (sovârv și maghiran).

A, și mierea de lavandă ! E mai rară, dar e pur și simplu, dumnezeiască, de aceea iubitorii de delicatese o au tot timpul în cămară, iar Maeștrii Înaltei Bucătării o recomandă pentru „Cupa Tandreței”: vinul îndulcit cu miere de lavandă al soților prea obosiți să-și spună și să-și arate că se iubesc.

 Sfatul herboriștilor

Să se trateze cu ceai de lavandă, spun herboriștii:

– crampele, durerile de stomac și de cap

– gripa și toate „însoțitoarele” ei, infecțiile de orice fel

– astmul bronșic, bronșita, tusea, pneumonia

– suferințele bilei, ale ficatului și ale splinei, ale rinichilor

– palpitațiile și hipertensiunea

– reumatismele și nevralgiile

– migrenele, insomniile, stările de nervozitate și de anxietate, depresiile

– acneea și cuperoza (infuzia de lavandă folosită ca apă de față)

Tot ei le recomandă celor răciți o frecție binefăcătoare cu oțet în care au stat la macerat o zi și o noapte flori de lavandă.

Sfatul tămăduitorilor

Spiritul blând al lavandei lucrează foarte bine asupra celor ce sunt pe cale să piardă controlul propriei lor ființe, asupra celor ce nu mai fac față tensiunii și presiunii din jur și asupra celor ce refuză să se modeleze și să se îmbunătățească și, prin atitudinea lor împietrită, își împietresc corpul, mintea și spiritul.

Pe ei îi ajută:

– ceaiul de lavandă, de trei ori pe zi (gustul lui picant și amărui le amintește că în lumea noastră binele se amestecă cu răul)

– baia cu crenguțe de lavandă sau cu ulei esențial (20 – 30 de picături într-o lingură de săpun lichid amestecată în apa din cadă)

– masajul cu ulei de lavandă (3 picături amestecate în trei linguri de ulei de măsline), mai ales în zona plexului solar și în locurile dureroase

– candela de aromaterapie

Toate, înainte de culcare, le aduc o mare ușurare și un somn binefăcător, dacă mai și picură una-două picături de ulei pe fața de pernă sau pe gulerul pijamalei.

De ajutor ar putea fi și un săculeț de pânză umplut cu flori uscate de lavandă, așezat în apropierea pernei.

Toate acestea sunt căi de a comunica cu spiritul lavandei care îi împrospătează, îi spală de neputințele și de sentementele lor de vinovăție, de oboseală, de agresivitate, de nemulțumire sau de frică, îi curăță de negurile din interior, îi primenește, îi limpezește și îi face să fie onești mai ales cu propria persoană.

Și, mai ales, le inspiră răspunsul bun pe care nu l-au avut la un moment dat.

Le aduce pace, mulțumire, încredere, iubire și o stare profundă de bine.

O spun nu numai tămăduitorii, ci și cercetătorii care au descoperit că o simplă lampă de aromaterapie cu ulei esențial de lavandă în sala de așteptare a unui dentist aproape face să dispară spaima pacienților.

Nu în ultimul rând Maeștrii Transfigurării ne recomandă ca măcar o treime din lucrurile noastre sau cele care ne înconjoară (haine, accesorii, lenjerie, așternuturi, șervete, fețe de masă, decorațiuni, mobilă, veselă) să fie în tonurile lavandei.

Și, mai recomandă o temă de reverie: o plimbare imaginară într-o lavanderie, adică într-un câmp cu lavandă. Este vinedăctoare în măsura în care te bucuri și îți permiți să fii fericit făcând-o.

Lecția lavandei: Numai trupul, sufletul și mintea curate cunosc pacea, seninătatea, și fericirea și sunt capabile să iubească total și… cu noblețe.

AUTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.