Un templu bombardat

Un pilot militar turc a bombardat, pe 26 ianuarie, în războiul Ancarei contra kurzilor din Siria, un templu vechi de 3300 de ani: templul de la Ain Dara. Cu toate că armata turcă dăduse asigurări că „edificiile religioase și culturale, monumentele istorice și vestigiile arheologice” nu se vor afla printre ținte.

Din nefericire, pilotul care executa, la Afrin, raidul împotriva miliției kurde (YPG) nu știa că templul pe care l-a spulberat fusese construit de hitiți, străvechii locuitori ai… țării sale !

Dar, mult mai grav este faptul că nu știa că templul de la Ain Dara (construit între anii 1300-700 î. Hr.) era singurul model rămas neatins al Templului din Ierusalim, construit de arhitecții (pe care regele Hiram al Tirului i-a pus la dispoziția regelui Solomon) pe acropola orașului, între anii 967-960 î. Hr. Și asta face ca pierderea să fie ireparabilă ! E ca şi cum Templul din Ierusalim ar fi fost distrus pentru a treia oară… în secolul XXI ! (A fost distrus în 586 î. Hr. de Nabucodonosor, iar al doilea Templu, ridicat de Irod cel Mare, a fost distrus de Titus în anul 70 d. Hr. ).

Un templu al Zeului fără chip

Templul de la Ain Dara a fost descoperit, întâmplător, în anul 1954. Cum n-au găsit nici o statuie şi nici inscripții, arheologii au presupus, judecând după simboluri (lei și sfincși), că fusese dedicat zeiței iubirii și războiului, Iştar-Astarte, sau zeului Hadad-Baal (Haddu/Adad/Ada şi Hadad în lumea aramaică și mesopotamiană).

Amândoi sunt divinități poliade, adică ocrotitoare ale cetății, și, mai ales, amândoi sunt divinități dinastice, protectoare ale regelui şi ale strămoșilor casei regale, şi, totodată, stăpâni ai fertilității, ai fecundităţii, ai bunăstării şi ai prosperităţii.

Ceea ce ar putea însemna că, pe acropola de la Ain Dara, era și o necropolă regală. Oricum, colina aduce foarte mult cu un tell/un tumul, adică cu un mormânt regal.

Tot ce ştim este că galeriile de lei și sfincși arată limpede că l-au construit hitiții, întemeietorii celui mai măreț imperiu din Anatolia mileniului al II-lea î. Hr. …  a căror stăpânire se întindea până în nordul Siriei.

Şi totuşi, există pe dromos-ul, pe aleea procesiunilor, care duce la intrarea în templu, un indiciu neobişnuit în spaţiul mesopotamian şi siro-palestinian: urmele… Zeului ! Semnul prezenţei sale acolo !

Urmele pașilor Zeului fără chip de la Ain Dara: perechea de tălpi sugerează prezența lui, iar o singură talpă- mersul – sugerează atotprezența Zeului, care se poartă ca un duh pe deasupra locurilor.

***

Ceva mai la răsărit, în India, asemenea tălpi divine ne-au lăsat… hindușii: tălpile lui Buddha (Buddhapada):

Buddhapada (tălpile lui Buddha) în basorelief-ușor înălțate din dala de piatră, cu dharmacakra (roata Legii); British Museum

Urma piciorului lui Buddha cu dharmacakra (roata Legii), sec. I, Gandhāra; British Museum

Întorcându-ne la Ain Dara, faptul că prezenţa stăpânului divin al templului este sugerată doar de urmele sale şi de însemnele divine ale regalităţii ne-ar putea face să credem că este un zeu… fără chip şi nume, un zeu care… este! Un Iahve al arameo-asirienilor! IHVH înseamnă în ebraică Cel ce este, cel ce există.

Leii şi sfincşii

Cât despre iconografia regalităţii, ea nu face decât să întărească ideea că templul de la Ain Dara era dedicat unei divinităţi, unui zeu… al regelui, un zeu care întruchipa și proteja regalitatea.

Leul este, prin excelenţă, dublul suveranului şi, totodată, al protectorului său divin. Întruparea puterii, înțelepciunii şi dreptății. Este un simbol solar. Personifică autoritatea şi ocrotirea tatălui/părintelui poporului şi al lumii. Leii, de pildă, împodobeau tronul lui Solomon.

În Egipt, perechea de lei aşezaţi spate în spate – fiecare privind orizontul din fața sa,  unul spre răsărit şi celălalt spre apus – simboliza drumul soarelui de la un capăt al pământului la celălalt. Zeul atoatevăzător !

Sfinxul – o ființă divină, un leu cu cap de om, şezând, cu privire enigmatică – păzea porțile oricărei incinte împrejmuite cu ziduri de apărare şi era, deasemenea, un dublu al regelui şi al divinităţii protectoare a regalităţii. În Egipt era paznicul locașurilor interzise și al mumiilor regale, o personificare a  puterii suverane.

Iată paznicul Templului Zeului fără chip de la Ain Dara:

 

Un leu aproape itifalic: simbol al puterii și al fertilității, al descendenței bogate, al creației, al prolificității !

 

Și iată și o pereche leu-sfinx:

 

 

Modelele lor hitite:

 

Atrisuha, „sufletul lui Suhi»: răposatul rege Suhi I sau al II-lea. Poarta Regilor, Karkamış, sec. al X-lea sau al IX-lea. Statuia a fost distrusă în Primul război Mondial. Muzeul Civilizațiilor din Anatolia, Ankara.

Fotografie din 1928, Carchemiș/Karkamiș, Turcia

Cap de leu, perioada neo-hitită, din Karkamış, British Museum

Poarta Leilor, 1180-700 î. Hr., Malatya, Turcia. Muzeul Civilizațiilor din Anatolia, Ankara.

Poarta Leilor, acropola din Zincirli (sec. X-VIII î. Hr.), Turcia (reconstrucție)

Poarta Leilor din Hilani III (sec. VIII î. Hr.), Muzeul de Arheologie, Istanbul

Rege din Hilani J,  Zincirli (Sam’al) – capitala regatului neo-hitit/aramean (sec. X-VII î. Hr.)
Muzeul de Arheologie, Istanbul

 

Iată cum arată acum templul de la Ain Dara:

 

Hărți:

BIBLIOGRAFIE :

Istoria Religiilor, I, religiile antice, vol. coord. de Giovanni Filoramo, Ed. Polirom, 2008
Dicționar de simboluri, Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Ed. Aremis, București

AUTOR:  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.