PENTRU TOATE GUSTURILE              Washington, Diana Negre

Canalele de televiziune anunțau victoria Partidului Democrat care își recupera controlul în Camerei Reprezentanților, și, în același timp, președintele Donald Trump îi felicita pe republicani  pentru „marele succes” obținut la urne.

Aparenta contradicție nu era  încă o „trumpadă”, căci rezultatele acestor alegeri dădeau tuturor un mic os de ros și un motiv pentru a clama victorie.

Astfel, republicanii, cu toate că au pierdut controlul asupra Camerei Inferioare, și-au sporit majoritatea în Senat, iar președintele Trump va putea, în felul acesta, să continue să umple locurile vacante în tribunalele din țară, ceea ce va avea un efect mult mai durabil decât pierderea sau câștigarea câtorva locuri în Parlament.

Pe de altă parte, cu toate că republicanii au devenit o minoritate în Camera Reprezentanților, pierderile lor au fost, totuși, mici, în comparație cu pierderile suferite de ei cu alte ocazii: în 1994, cu Bill Clinton ca președinte, în primele alegeri legislative din mandatul său, au pierdut 54 de locuri. Mult mai mult a pierdut Barak Obama, care, cu toată popularitatea sa și cu tot premiul Nobel primit înainte de a deveni președinte, a văzut cum partidul său a pierdut 63 de fotolii. În ambele cazuri, pierderile au fost mai mari decât cele actuale – 35 de locuri, conform rezultatelor definitive.

Pentru Trump situația din Senat este, acum, și mai bună: nu numai că republicanii au câștigat fotolii, dar, aceasta este a cincea oară, de-a lungul unui secol, când partidul președintelui câștigă fotolii pentru senatori în primele alegeri legislative din mandatele lor. Însă și democrații au o consolare în faptul că victoria din Senat nu înseamnă un mare avânt republican, ea fiind obținută în teritoriul conservator prielnic lui Trump. Spre deosebire de Camera Reprezentanților, ai cărei membri sunt realeși tot la 2 ani, în Senat numai o treime trebuie realeasă, deoarece mandatul senatorilor este de 6 ani.

Pe de altă parte, în alegerile pentru guvernatorii locali, cu toate că democrații vor ocupa câteva locuri care au fost ale republicanilor, ei vor rămâne, totuși, o minoritate. Iar controlul acestor guverne este decisiv atunci când se pune problema organizării alegerilor prezidențiale, astfel încât, victoriile republicane în statele cheie în alegerea președintelui, cum sunt Florida și Ohio, sunt de bun augur pentru ambițiile lui Trump de a fi reales, peste doi ani. Cealaltă față a monedei este faptul că victoriile republicane din Florida au fost obținute la limită.

În orice caz, victoria democraților este reală, iar noii stăpâni din Camera Reprezentanților își vor culege curând roadele izbânzii lor. Primul lucru pe care îl au de făcut este să-și aleagă conducătorul: va fi oare veterana reprezentantă a Californiei, Nancy Pelosi, care, la cei 78 de ani ai săi ar mai putea atrage, într-o oarecare măsură, noile generații, sau vreun alt congresman care să poată compensa cu carismă relativa sa lipsă de experiență și să știe să navigheze prin apele învolburate în care se înfruntă diferitele facțiuni din partid.

Rămâne de văzut dacă democrații vor ști să se folosească de majoritatea pe care au recuperat-o pentru a-și îndeplini promisiunea de a deschide dosarul împotriva lui Trump, pe care l-au tot amenințat cu procedeul „impeachment”, care face posibil ca un președinte să fie dat jos din funcție pentru „delicte grave”, care nu sunt prevăzute neapărat în Codul Penal și nici nu reprezintă vreo condamnare penală, dar, sunt suficiente pentru a-l scoate pe președinte din funcția sa politică.

Este un lucru pe care unii legiuitori l-au tot promis și care îi entuziasmează pe mulți alegători ai lor, însă experiența istorică de până acum este puțin promițătoare: cu toate că au existat președinți care au fost ținta acestui procedeu, niciunul nu a fost dat jos din funcție, cu excepția lui Richard Nixon, care a demisionat înainte a fi supus  judecății pentru asemenea  acuzații. Cine s-ar porni împotriva lui Trump ar putea pierde și mai mult din voturile conservatorilor, care acum s-au dus spre Partidul Democrat, fără să reușească să-l dea jos pe președinte.

După alegeri, de fiecare dată, toți fac apel la unitate, însă, nici promisiunile și nici amenințările nu vor putea să ducă la depășirea diferențelor, care, aici, la fel ca în toată lumea, au divizat societatea și au generat neliniștea ce a înlesnit venirea la putere a unui personaj ca Trump, care din clown de televiziune a devenit președinte: cu numai un deceniu în urmă, se vedea nevoit să-și limiteze talentele doar la programe de televiziune destinate să amuze masele.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

PARA TODOS LOS GUSTOS         Washington, Diana Negre

Los canales de televisión anunciaban la victoria del Partido Demócrata para recuperar el control de la Cámara de Representantes, al mismo tiempo que el presidente Donald Trump felicitaba a sus correligionarios por el “gran éxito” en las urnas.

Y la aparente contradicción no era una “trumpada” más, sino que los resultados de estas elecciones les dan a todos un pequeño hueso que roer y una razón para cantar victoria.

Así, por ejemplo, los republicanos, a pesar de perder el control de la Cámara Baja, aumentaron su mayoría en el Senado, con lo que el presidente Trump podrá seguir llenando vacantes en los tribunales del país, algo que dejará una marca mucho más duradera que los vaivenes en los escaños. Aunque algunos resultados están todavía por confirmar pues los resultados son tan ajustados que es necesario un recuento, que puede durar varios días.

Por otra parte, si bien es cierto que los republicanos se han convertido en minoría en la poderosa Cámara de Representantes, sus pérdidas han sido pequeñas, comparadas a las que  sufrió el partido cuando ocupaba la Casa Blanca en otras ocasiones: en 1994, con  Bill Clinton como presidente, las primeras elecciones legislativas de su mandato se saldaron con una pérdida de 54 escaños. Peor le fue a Barak Obama, quien a pesar de su popularidad y del Premio Nobel concedido antes de convertirse en presidente, vió como su partido perdía nada menos que 63. En ambos casos, fueron mucho más que las pérdidas actuales, que probablemente se situarán en unos 35 escaños una vez concluyan los recuentos definitivos.

Mejor todavía para Trump es la perspectiva desde el Senado: no solamente que los republicanos han ganado escaños, sino que esta es tan solo la quinta vez a lo largo de un siglo en que el partido del presidente gana senadores en las primeras elecciones legislativas de su mandato. Pero los demócratas tienen un consuelo pensando que la victoria en el Senado se debe a que las vacantes se hallaban en territorio conservador y amigo de Trump y que seguramente la victoria no refleja un gran empuje republicano. A diferencia de la Cámara, cuyos miembros se someten a reelección cada 2 años, tan solo un tercio del Senado se presenta a las urnas cada vez, pues los mandatos senatoriales son de 6 años.

Por otra parte, en las elecciones para gobernadores locales, si bien los demócratas ocuparán varias plazas republicanas, siguen estando en minoría. Y el control de estos Gobiernos es clave a la hora de preparar las elecciones presidenciales por lo que las victorias republicanas en Estados decisivos a la hora de escoger presidente, como son Florida y Ohio, representan un buen augurio para las ambiciones de Trump de ser reelegido dentro de dos años. La otra cara de la medalla es que las victorias republicanas en Florida han sido por márgenes mínimos.

En cualquier caso, la victoria demócrata es real y los nuevos amos de la Cámara de Representantes no van a perder el tiempo para cosechar sus frutos. Lo primero que han de resolver es quién los va a liderar, si la veterana representante de California, Nancy Pelosi, quien a sus 78 años puede tener un atractivo limitado para las nuevas generaciones, o algún otro congresista que pueda compensar con carisma su relativa inexperiencia y sepa navegar las agitadas aguas en que se enfrentan las diferentes facciones del partido.

Está por ver si los demócratas aprovecharán su recobrada mayoría para cumplir con su promesa de abrir expedientes contra Trump, a quien han amenazado repetidamente con el procedimiento de “impeachment” que permite expulsar a un presidente por “delitos o mala conducta graves”, que no coinciden necesariamente con el Código Penal ni representan una condena criminal, pero sí una inhabilitación para el cargo político.

Es algo que varios legisladores han prometido repetidamente y que entusiasma a muchos de sus votantes, pero la experiencia histórica es poco prometedora: si bien varios presidentes han sido objeto de este procedimiento, ninguno ha perdido el cargo, con la excepción de Richard Nixon, quien dimitió antes de verse sometido a juicio a causa de estas acusaciones. Y arremeter contra Trump puede resultar en pérdidas de votos conservadores que ahora han ido al Partido Demócrata , sin que consigan desbancar al presidente.

Como después de cada elección, todos llaman a la unidad, pero ni promesas ni amenazas prometen superar las diferencias que, aquí como en el resto del mundo, han dividido a la sociedad y generan el desasosiego que ha permitido la llegada al poder de personajes como Trump, convertido de payaso televisivo en presidente: hace tan solo una década, tenía que limitar sus dotes a programas de televisión dedicados a entretener a las masas.