TREZIREA LA VIAȚĂ (II)
IDEE DE MIC DEJUN PENTRU CEI ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT (II)
Se ia o mână de spanac crud, cu frunze fragede și se taie mărunt. La fel, o mână de pătrunjel și vreo trei căței de usturoi. Se amestecă cu feliile subțiri ale unui avocado copt și cu ceva ulei de măsline. O salată? Nu, o poveste de amor: señor Avocado și suavul prinț persan, Spanacul. Iată povestea lor:
Señor Avocado și delicatul prinț persan… Spanacul
Señor Avocado este mai în vârstă decât partenerul lui. Este un viejito mexican care s-a obișnuit cu gândul că trupul greoi și moale nu prea-l mai ascultă. Este ușor speriat de bătrânețe, dar îl liniștește gândul că iubitul său, Spanacul, îl iubește la fel de mult, ca la începutul poveștii lor de amor. Îi place să citească literatură sud-americană bună și cărți despre magie, în mica lui bibliotecă care miroase a tutun, scorțișoară, dafin, dar și a vanilie, să asculte ranceras și boleros și să mănânce tortillas con patatas (tortilii cu cartofi).
Spanacul este un bărbat tânăr delicat, slăbuț, fragil, cu ochi scăpărători de un verde-smarald, proaspăt și foarte îngrijit. El s-a născut în Paradis, adică în grădina regilor persani (παράδεισος în greacă însemna Grădina marelui rege). Este nobil, dulce, feciorelnic, plin de viață, de umor, de speranțe, de așteptări bune. Pentru el, viața este o grădină cu ierburi înmiresmate, cu trandafiri catifelați și purpurii, ca buzele lui, și cu havuzuri susurătoare. Adoră discuțiile lor despre istorie, filosofie, medicină, religie, magie și despre mersul lumii în care s-au nimerit să trăiască. Este o minte prometeică. Îi plac mângâierile, îmbrățișările, e copilăros, jucăuș, puțin leneș, puțin timid și îi place să se simtă protejat de partenerul lui… mai mare.
Señor Avocado are sentimentul împlinirii de sine. Este foarte protector cu bărbatul tânăr cu care împarte patul, viața și pe care nu știe bine cum să-l iubească: ca pe perechea lui sau ca pe un fiu… Dar pe care nu-l sufocă cu dragostea lui, deși e profundă, aproape mistică. Lui îi place mai mult să-și îmbrățișeze iubitul, decât să fie îmbrățișat. Vorbește puțin, cu o voce caldă, mângâietoare; nu strigă niciodată, nu se revoltă, nu judecă și nu rănește, doar există lângă și pentru perechea lui. Este întotdeauna tandru… deschis, fără niciun scut de protecție. Se topește ca untul pe pâinea prăjită când își surprinde… bărbatul vieții – tânărul Spanac – privindu-l pe furiș, în timp ce vorbește, absorbit de ideile pe care i le împărtășește cu calm. Cu pauze între cuvinte, cu voce moale. Idei care i s-au copt în mintea-i genială de-a lungul anilor trăiți… în singurătate și în tovărășia cărților parcă scrise pentru unul ca el. După ce a fost desprins din avocatier… din pomul – familie în care s-a născut. Se știe că domnul Avocado este un fruct climateric, ceea ce înseamnă că el începe să se coacă cu adevărat după ce este cules din pomul în sânul căruia a crescut. El nu se grăbește niciodată. Ascultă. Privirea lui este întotdeauna plină de înțelegere, de bunătate, ușor obosită, adâncă, primitoare. Uneori hipnotizantă. Îmbrățișările lui sunt întotdeauna afectuoase, sincere și viguroase câteodată. N-au nimic prefăcut. Nu-și ține captiv iubitul, îl face să se simtă în siguranță și cel mai iubit bărbat din Univers. Nu este un macho. El este energia iubitoare și caldă a inimii. Pieptul pe care prințul persan adoarme liniștit în fiecare seară. Este un domn gras, dar foarte afectuos. Iubirea lui e calmă și învăluitoare. Nu se teme s-o arate. Știe să asculte – nu-și întrerupe partenerul. Este răbdător. Știe să aștepte. Știe să reziste. Nu-l poți ispiti și nici el nu este un seducător. Totuși, cucerește prin forma lui de… pântec al lumii… În care se află un sâmbure uriaș… izvorul vieții. Botaniștii l-au numit piersica americană (persea americana) deși n-are nimic dintr-o piersică. El este un… dafnid, adică se trage din familia dafnidelor, a laurului/dafinului. A scorțișoarei și a camforului. Locuitorii ținuturilor natale… aztecii l-a numit ahuacatl, cuvânt care, în limba lor, nahuatl, înseamnă: fudulii, adică testicule… iar conchistadorii spanioli care l-au adus cu ei în Spania, prin 1601, l-au pronunțat cum au putut și ei: aguacate, de unde… avocado. Strămoșii lui din Mexic și America centrală și sângele lor bătrân de aproape 10.000 de ani l-a învățat să nu se repeadă niciodată, să nu ia hotărâri pripite și să fie credincios unei singure iubiri.
Doi bărbați atât de diferiți, dar atât de dedicați unul altuia.
Spanacul, perechea lui în salata de avocado cu spanac este un bărbat complet diferit. Este tânăr, plin de viață, ușor neliniștit. Privirea lui este o lumină verde care dăruiește viață. Îi place să glumească și să gătească pentru partenerul lui, señor Avocado, frittate și omlete cu ierburi și mirodenii sau dovlecei umpluți cu orez, cu sos de mărar și lămâie. Îi plac vinurile tari și scumpe… mai mult cele roșii. În mintea și în trupul lui trăiește iubirea absolută, fără limite. Este un deschizător de drumuri. Este energia înnoirii și a înfloririi. Îi dăruiește prospețime și vigoare iubitului său. Deși pare delicat și fragil, de fapt este un atlet. Nu-i înalt, dar este un bărbat bine făcut. Are proporții de aur. Și o inimă de aur. E ca Zefirul: mângâietor, dulce, visător. Dar poate fi și impetuos, însuflețit, avântat, înflăcărat, exaltat. Îi plac extazurile. Îi place să fie răpit cu totul de ființa cea mai dragă din lume: Avocado al lui. Este un vas ales al zeului Eros. Dar nu-și obosește iubitul, doar îl revigorează. Este fascinant când îl dorește. Corpul lui îi trimite unde orgasmice, răscolitoare. Și miresme. Cele ale unui trandafir de Damasc. Îi plac călătoriile, muzeele, arta greacă… statuile acelor kouros – tineri bărbați – neasemuit de frumoși, sublimi, în care se recunoaște ca în niște oglinzi iubitoare. Strămoșii lui din vechea Persie l-au învățat, de-a lungul timpului, că fragilitatea și delicatețea nu înseamnă slăbiciune. Ci un dar al zeilor. Că dăruirea de sine nu înseamnă naivitate, ci voluptate. Că dulceața sufletului nu este o imperfecțiune la un bărbat, care l-ar face vulnerabil, ci un ocean de afecțiune. L-au învățat că este un prinț conceput de părinții săi în grădina lor paradisiacă. În Raiul tuturor desfătărilor. Un prinț rafinat, dedicat, nobil, cu un spirit puternic, călit, de neclintit. Că ceea ce pare superbie la el nu-i decât bucuria simplă de a fi frumos. Că atunci când pare să-și ispitească partenerul, nu face decât să-l invite în palatul sufletului său cu… o mie de camere, cu o mie de izvoare de înțelepciune, cu o mie de pasiuni și cu o mie de inimi. Că o minte prometeică nu înseamnă că ești o țintă a puterii, ci că poți răsturna puterea. Că un trup feciorelnic nu înseamnă efeminare, ci o bărbăție desfătătoare. Nu androginie, ci o putere teribilă de seducție, delicată și vie. Că atunci când ești gingaș și drăgăstos, nu ești plăpând și neputincios, ci că ai o putere interioară pe care nu o expui… oricui. Că ai un spirit subțire și o fire după care ar tânji… oricine. Că suavitate nu înseamnă moliciune și că grația nu este o infirmitate, ci… venusitate.
Acum, în povestea noastră există și frunzele de pătrunjel și cățeii de usturoi. Ei cine mai sunt pentru Domnul Avocado și Domnul Spanac? Savoarea și… ardoarea! Delicii, dezmierdări… fiori… văpăi și-nflăcărări!
Iar pâinea (cu unt!) și vinul roșu? Propria lor… împărtășire… unul de celălalt!
Trunchi de bărbat, Milet, 480-470 î. Hr. Marmură (poate de Paros). Înălțime: 1,32. A fost descoperit printre ruinele unui teatru roman. Paris, Luvru (Sursă: Facebook)
AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA-HAC
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA ANAMARIA LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
ghemulariadnei 