Valeri Kuzmin

Update, 15.03.2024:

Maria Zaharova

Afirmațiile ambasadorului rus la București, sunt repetate, acum, de doamna Maria Zaharova, director al Departamentului de Informare și Presă al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse. Sunt aceleași „subtilități-grosiere”, adică, invenții și neadevăruri crase care nu au nimic cu realitatea. Pură invenție propagandistică!

Spania republicană, în timpul războiului civil din 1936-39, a făcut aceeași greșeală: și-a trimis Tezaurul la Moscova, între 500 și 600 de tone de aur. A dispărut fără urmă!

Deci, rușii au ceva experiență în domeniu, sunt experți-scamatori în materie de Tezaure.

***

Diplomația rușilor – sovietică sau actuală – recurge la un „termen consacrat,” atunci când își propune să discrediteze rapid alte state, pentru vreo atitudine sau reacție care nu-i convine.
Termenul este… ISTERIE. „Isteria anti-sovietică,” „isteria pentru aurul României și al Spaniei pierdut la Moscova,” „isteria anti-rusă stârnită de operațiile militare din Ucraina” etc., etc.

Cea mai recentă mostră o oferă domnul ambasador rus la București, Valeri Kuzmin, cu „isteria militară” pe care o promovează Șeful Armatei Române, Vlad Gheorghiță, în legătură cu ideea serviciului militar voluntar sau obligatoriu, care ar trebui (re)introdus în țara noastră.

„Rusia nu este o amenințare” – spune Valeri Kuzmin. Însă, ajutorul pe care România îl acordă Ucrainei, comentariile în legătură cu serviciul militar și pregătirea populației pentru război, găzduirea „altor trupe” pe teritoriul României vor avea consecințe” – a amenințat, totuși, Valeri Kuzmin în conferința sa de presă din 7 februarie, anul curent.

Foarte deranjat s-a arătat ambasadorul Rusiei și de poziția României în legătură cu masacrul de la Bucea, Ucraina, pentru care, ministrul român de externe din vremea aceea, Bogdan Aurescu, a responsabilizat Federația Rusă.

Cu alte cuvinte: NU-I FRUMOS ! ce a afirmat ministrul român de externe, sau, și mai rău: ȘI CE DACĂ ! Și ce dacă trupele ruse au comis atrocități ?!- e treaba lor și nimeni nu are voie să se amestece !

Domnul Kuzmin s-a arătat iritat și de faptul că România tot continuă să comenteze asupra Tezaurului României, trimis spre păstrare la Moscova, în timpul Primului Război Mondial, și care nu s-a mai întors înapoi în țară. Logica lui Valeri Kuzmin este deosebit de riguroasă și generoasă: „România datorează mult mai mult Rusiei, decât Rusia României. Ori, noi o iertăm de această datorie.”
Generozitate mai mare decât aceasta cu greu se poate vedea în istoria omenirii!

Este vorba de „bagatela” de 120 de tone de aur, precum și alte valori și documente, pe care Moscova nu vrea să le înapoieze României.

Într-o vreme, Moscova a afirmat că acest Tezaur s-a pierdut fără urmă în timpul revoluției bolșevice.
Însă, în 1956, pentru bună purtare, întrucât răscoala anti-rusă din Ungaria nu s-a întins și în România, așa cum era prevăzut, Moscova a restituit României Cloșca cu Puii de Aur, adică o infimă parte din Tezaurul României refugiat în capitala rusă. Iată că Tezaurul nu s-a pierdut deloc, așa cum pretinseseră sovieticii.
În plus, tot sovieticii au hotărât atunci desființarea REGIUNII AUTONOME MAGHIARE – din centrul României, tot ca o pedeapsă pentru răscoala anti-rusă și anti-sovietică a locuitorilor din capitala Ungariei.
Gest de mare generozitate din partea sovieticilor, nu-i așa ?

Domul ambasador ne iartă acum de imensa datorie pe care România o are față de Moscova. Iar, a tot pune problema restituirii Tezaurului nostru confiscat la Moscova ar fi ceva cumplit de penibil.

Oare România a tot smuls teritorii din Rusia sau invers, cea mai mare și întinsă țară din lume (nu-i ajunge cât are !) a anexat teritorii ale țărilor cu care s-a învecinat ? Există vreo țară vecină a rușilor de la care să nu fi furat teritorii ? AȘ VREA UN EXEMPLU ÎN ACEST SENS !
Nu căutați, deoarece nu există!
De la Japonia – exemplul invadării Insulelor Kurile, după capitularea Japoniei – este de-a dreptul rușinos, până la Finlanda și România, realitățile arată exact insațiabilitatea agresivă a rușilor.

În războiul ruso-româno-turc, din 1877-1878, Războiul nostru de Independență, rușii au suferit înfrângeri catastrofale până în momentul în care Carol I – cel care avea să devină regele României – a preluat comanda armatelor rusă și română. Pierderile s-au redus complet, deoarece Carol I, absolvent al Academiei Militare din Berlin, a oprit asalturile prostești asupra Plevnei, fortăreața-cheie în drumul spre Constantinopol, și a impus un asediu al cetății: în jurul Plevnei a fost construit un șanț care avea rolul de drum-ascuns, pe care să se poată deplasa rapid trupele, în oricare punct din jurul fortăreței. Șanțul-drum, cu zone întărite din loc în loc, a fost ca o cetate construită împotriva fortificațiilor Plevnei. Deci, nu asalt, ci asediu fortificat. După trei luni, otomanii nu au mai rezistat și au ieșit ei la atac pentru a se refugia, spre vest, în cetatea Vidinului. În momentul acela, armata română a intrat și a cucerit cetatea. Otomanii fugari s-au izbit de armatele ruse, nu le-au putut străpunge și au încercat să se întoarcă la Plevna. Însă, fortăreața nu mai era a lor.
Toată concepția strategiei a aparținut lui Carol I și ofițerilor români.
Rușii singuri nu ar fi reușit să cucerească Plevna și ar fi pierdut războiul.

Însă, „frumusețea” de abia acum avea să vină: în așa zisa lor retragere, rușii s-au oprit în Țările Române.
Ocupație militară în sensul plenar al cuvântului ! Obligau autoritățile locale să organizeze pentru ei festinuri mai tot timpul, astfel că șederea lor printre români a fost un ospăț și un dezmăț fără margini și fără comparație. I-au sărăcit și exasperat deopotrivă pe boieri și pe oamenii de rând din Capitală și din principalele orășele și burguri ale țării.

Cu greu a obținut Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din vremea aceea, recunoașterea independenței noastre.
Prima țară care făcut acest gest a fost tocmai Turcia, țara împotriva căreia luptasem.
Cu greu au plecat trântorii care se aciuiseră pe meleagurile noastre, căci voiau să se eternizeze aici.

Și, nu-i așa, le rămânem datori!

În Primul Război Mondial, rușii pur și simplu au părăsit frontul din momentul în care au aflat de turbulențele revoluționare din interiorul imperiului lor.
Trupele române au fost nevoite să-și subțieze forțele și să prea porțiunile de front abandonate de aliații noștri.
Iar, Tezaurul României a fost dus spre păstrare la Moscova ! Și dus a fost ! Căci autoritățile ruse au onoare și își țin cuvântul.

Și, nu-i așa, le rămânem datori !

În cel de-al Doilea Război Mondial, am întors armele împotriva Germaniei și am luptat nu alături, ci în fruntea Armatei Roșii, acolo unde a fost mai greu, cu convingerea că suntem aliați. Ei știau că noi îi credem aliați, însă, ei au fost informați și instruiți să se comporte ca ocupanți. Luptam alături și ei continuau să ia prizonieri militari români ! Să tot lupți și să-i ai în coastă ! Erau recompensați pentru asemenea acțiuni cu permisii de 2 săptămâni, ca să poată merge acasă !
Iar după război, nu au plecat. Au stat aici și au supt România ca niște lipitori. Jaful cel mare l-a constituit PLATA DATORIILOR DE RĂZBOI. În natură, nu în bani ! De la cartofi, până la aur, de la unt, până la cherestea – au tâlhărit țara în numele datoriei de război. Stabileau niște prețuri nici măcar simbolice, exasperante, astfel ca datoria aceea de război să nu poată fi plătită niciodată. Kilogramul de aur luat de la noi, din Munții Apuseni, era apreciat de ruși ca având valoarea de 30 de lei. În vremea aceea, prin anii 50, un gram de aur pentru verighete costa 50 de lei!
Ne-au distrus țara ! Ne-au ucis elitele !
Și, nu-i așa, tot noi le rămânem datori !

Ambasadorul Valeri Kuzmin, în „generozitatea” lui ne arată cum continuă să gândească rușii și în zilele noastre: România le e datoare, popoarele lumii le sunt datoare !
Pe un astfel de fond de gândire e foarte ușor să treacă la următorul pas, adică, invadarea lumii, căci… le este datoare !
Cum altfel !?

Afirmațiile ambasadorului rus au menirea de a ne convinge, exact pe dos, că trebuie să luăm măsuri de apărare. Dacă ar fi fost reprezentantul unei țări ne-agresive, nu ar fi fost deranjat de comentariile despre necesitatea serviciului militar și alte măsuri de apărare.

N-ar fi fost deranjat nici de insistența cu care se solicită restituirea a 120 de tone de aur, reținute hoțește în capitala unei țări care și-a arătat agresivitatea constantă în ultimii 200 de ani.

Reprezentanții noștri trebuie să se prezinte foarte pregătiți atunci când se va pune problema ridicării sancțiunilor împotriva Rusiei. Fără Tezaur, să nu acceptăm ! Poate ni se va alătura și Spania pentru a-și recupera și ea aurul furat de Moscova, în urma Războiului Civil, din 1936-39.
Experții noștri trebuie să știe cum să ceară, ce să ceară și în ce condiții să ceară. Să pună problema dobânzilor la reținerea Tezaurului de atâta vreme. Și problema daunelor, deoarece nu am putut beneficia de aurul nostru. Și trebuie să știe când să fie de acord cu ridicarea sancțiunilor, căci promisiunile…

În privința pregătirilor de apărare, un element esențial îl reprezintă… dronele ! FĂRĂ DRONE, PIERZI RĂZBOIUL ! Armenia a fost înfrântă deoarece nu a avut drone ! În schimb, Azerbaigeanul a fost dotat din abundență cu drone de către Erdogan.
Însă industria dronelor trebuie să fie susținută în totalitate din interiorul țării.
TREBUIE SĂ FIM ÎN STARE SĂ PRODUCEM TOATE COMPONENTELE DRONELOR. Este un domeniu fascinant care ar atrage foarte mulți tineri.
Kazahstanul, iată, își produce propriile sale drone.
Turcia, de pildă, depinde de motoarele ucrainene pentru dronele sale. Nu și-a dezvoltat propria sa producție de motoare. Ceea ce este un handicap serios.
À bon entendeur !

De pregătire militară trebuie să beneficieze tot românul. Să știi să recunoști pe hartă locul unde te afli, să știi să te orientezi și să supraviețuiești în natură, să știi să tragi cu armele individuale și cu aruncătorul de grenade, să știi să acorzi primul ajutor unor răniți – sunt lucruri necesare pentru fiecare dintre noi. Sunt lucruri care pot fi învățate în școli și în întreprinderi, fără mare efort.
Israelienii au arme atât acasă, cât și la locul de muncă.
Cehii, cu armele cu aer comprimat Slavia, organizează cursuri amuzante de premilitărie în școlile elementare.
Iar stagiul militar e o școală a maturizării de care tinerii nu ar trebui să se ferească.

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.