TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR

De obicei, întâmplările și poveștile orientului sunt spuse pentru a ne amuza și nicidecum pentru a le crede… și, se pare că vom continua tot așa și în ziua de azi. Este cazul acordului dintre Washington și Ankara asupra desființării milițiilor kurde de la granița Siriei cu Turcia.

Versiunea turcească a acordului este fără echivoc: forțele YPG – adică, milițiile kurzilor sirieni- urmează să se retragă, cât de curând, din toate pozițiile pe care le-au cucerit de la Statul Islamic și pe care încă le dețin – cea mai importantă fiind orașul Manbidch – și să se instaleze, dezarmate, la est de râul Eufrat.

În lectura americană, această zonă de graniță urmează să rămână sub controlul exclusiv al Turciei, însă măsurile concrete de evacuare ale militarilor se vor negocia în fiecare caz în parte, pe măsură ce acordul va fi pus în practică.

Dar, indiferent care dintre interpretări va fi pusă până la urmă în practică, rezultatul va fi același: totul se face în detrimentul kurzilor. Deoarece, atunci când SUA au hotărât să nu trimită trupe de infanterie în războiul civil din Siria, milițiile kurde – din Siria, din Turcia și din Irak – au fost cele care au învins Statul Islamic. Atât timp cât Statul Islamic părea a fi marea amenințare pentru lumea liberă, nimeni nu a părut să fie deranjat de ajutorul kurzilor. Pentagonul a aprobat ca SUA să înarmeze și să antreneze forțele kurde, chiar și pe cele ale PKK-ului din Turcia, care figurau pe lista organizațiilor teroriste, întocmită de Departamentul de Stat…, iar Ankara se prefăcea că nu e deranjată. La fel s-a întâmplat și cu kurzii irakieni, pe care Pentagonul i-a organizat ca infanterie de primă categorie, în timp ce sprijinea și forțele armate ale statului irakian.

De îndată ce a dispărut amenințarea Statului Islamic, meritele luptătorilor kurzi au fost și ele imediat uitate. Turcia a luat în stăpânire zona din nord-vestul Siriei pentru a împiedica apariția unui mare teritoriu controlat de kurzi, și a cerut Washingtonului să nu mai respecte înțelegerea cu forțele peshmerga și PKK „…pentru binele Alianței Atlantice”, o alianță în care locul al doilea îl ocupă, din punctul de vedere al numărului de militari (dar nu și din cel al eficienței), Turcia, după SUA.

Și Washingtonul a acceptat foarte ușor – satisfăcând astfel și dorința lui Erdogan și cea a propriului său Departament de Stat -, deoarece, la începutul luptei împotriva trupelor lui Bagdadi,„…a semnat o alianță militară cu kurzii, doar atâta timp cât va dura războiul …”

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/ nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 *** 

TODOS CONTRA LOS KURDOS

Tradicionalmente, las historias y los cuentos del oriente han sido para entretener y no para creérselos…y parece que, hoy en día, eso sigue siendo así. Es el caso del acuerdo entre Washington y Ankara sobre la eliminación de las milicias kurdas de la Siria fronteriza con Turquía.

Según la versión turca, el acuerdo es tajante: las YPG – milicias de los kurdos sirios- se han de retirar, próximamente, de todas las posiciones que le habían conquistado al Estado Islámico y aún domina – la más importante es la ciudad de Manbidch – e instalarse, desarmadas, al este del Éufrates.

La lectura estadounidense es la de que esa zona fronteriza ha de quedar, próximamente, bajo control exclusivamente turco, pero que las medidas concretas de evacuación de los militares se han de negociar, caso por caso, y poner en práctica conforme se concretan los respectivos acuerdos.

Pero, sea la que sea al final la lectura válida de los acuerdos, el resultado es el mismo: se hace a expensas de los kurdos. Porque ante la decisión estadounidense de no enviar infantería a la guerra civil siria, las milicias kurdas – tanto las sirias, como las turcas y las del Irak – resultaron decisivas en la derrota del Estado Islámico. En los años en que este último parecía la gran amenaza del mundo libre, nadie le hizo ascos a la ayuda kurda. El Pentágono impuso que los EEUU armasen y entrenasen a los kurdos, incluso a los PKK turcos que figuraban en la lista de organizaciones terroristas del Departamento de Estado…con Ankara haciéndose el despistado. Y tres cuartos de lo mismo sucedía con los kurdos iraquíes, muy mal avenidos, desde siempre, con Bagdad, y a los que el Pentágono organizó en infantería de primera, al mismo tiempo que apuntalaba al Ejército regular iraquí.

Fuerzas Kurdas Peshmerga

Una vez desaparecida la amenaza del fundamentalista Estado Islámico, los méritos guerreros también se olvidaron. Turquía se apoderó de la frontera noroccidental siria para impedir un gran territorio controlado por los kurdos y exigió de Washington que se desentendiera de la alianza con los peshmerga y PKK “…en aras de la Alianza Atlántica”, una alianza en que el segundo contingente militar más numeroso (aunque no más eficiente de la OTAN) es el turco, tras el de los EE.UU.

Y a Washington no le costó nada aceptarlo – satisfaciendo, así, a un tiempo a Erdogan y a su propio Departamento de Estado -, porque, al comienzo de la lucha contra las tropas de El Bagdadí, “…habían firmado una alianza militar con los kurdos, sólo para el tiempo que durase la guerra…”

Milicias kurdas del PKK

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.