Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI

Insula Cipru se află la „o azvârlitură de băț” față de Siria – 60 de mile marine, adică, ceva mai mult de 100 de km – și face parte din Uniunea Europeană (U.E.). Cu toate acestea, până acum, nu a fost asaltată de marea masă a migranților, care vor să ajungă în Europa cea bogată, pe rutele Mediteranei Orientale. În prezent, Cipru cu cei 1.200.000 de locuitori ai săi găzduiește doar câteva mii de refugiați în cele două tabere pentru migranți pe care le are.

Cifra aceasta redusă surprinde, dacă vom compara prețurile traficului cu persoane: pentru a aduce pe cineva din Orientul Mijlociu în Italia, traficanții cer 8.000 $ (ceva mai puțin, dacă ruta este cea a Balcanilor), în timp ce traseul Siria – Cipru nu depășește 2.000 $.

Via aceasta cipriotă ieftină nu este rezultatul ignoranței sau al vreunui capriciu migratoriu; ruta cipriotă este, în realitate o fundătură. Pe de o parte, insula aceasta nu face parte din grupul Schengen și, prin urmare, a veni în Cipru nu înseamnă acces spre națiunile comunitare care asigură o asistență generoasă.

Pe de altă parte, autoritățile de la Nicosia au învățat lecția insulelor grecești din Marea Egee, unde îngrămădirea migranților a făcut viața localnicilor și a refugiaților infernală. Astfel, au creat legi pentru a opri o avalanșă umană ca cele din insulele grecești din Marea Egee. Prestațiile sociale sunt sărăcăcioase, demersurile administrative pentru a recunoaște cererile de azil sunt lente și incredibil de restrictive – sunt aprobate  doar 10% dintre ele; la aceasta se mai adaugă și faptul că nu li se recunoaște dreptul la reunificare a familiei. Azilantul din Cipru nu are nicio șansă să-și aducă soția, copiii, frații sau părinții. În plus, în declarații  ne-oficiale, autoritățile cipriote  au spus, în repetate rânduri, că „…ar prefera ca migranții să fie creștini ortodocși…” Dar, imensa majoritate a refugiaților este musulmană!

Politica Nicosiei față de migranți a dat, până acum, rezultatele dorite, ajungându-se la situația extremă în care, dacă ambarcațiunile refugiaților ajungeau în porturi cipriote, aceștia  nu voiau, în ruptul capului, să coboare, astfel încât erau aduși pe uscat cu forța. Și totuși, începând cu ultimele luni ale anului trecut, numărul încercărilor de a intra ilegal pe insulă este în creștere. Cauza este, în mare măsură, umplerea până la refuz cu migranți a insulelor din Marea Egee, precum și prezența, în țările din Orientul Mijlociu, a unei mase imense de aspiranți săraci, care nu pot aduna între 5.000 $ și 8.000 $, cât este prețul unei călătorii clandestine spre Europa cea bogată. În aceste condiții, migranților și traficanților de ființe umane le vine bine chiar și „ruta dură” a migrării spre Cipru.

Grecia, 2016

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN

La isla de Chipre está a un tiro de piedra de Siria – 60 millas marinas, algo más de 100 kms. – y forma parte de la Unión Europea (U.E.), pero apenas ha sido asaltada hasta ahora por la masa de migrantes que pretenden entrar en la Europa rica por las rutas del Mediterráneo Oriental. Hasta la fecha, Chipre con sus 1.200.000 habitantes, sólo alberga a unos mil refugiados en sus dos campamentos de fugitivos.

Lo reducido de esta cifra resulta sumamente sorprendente si se comparan los precios del contrabando humano : llevar a una persona desde el Oriente Próximo a Italia ronda los 8.000 $ y (algo menos, si es al centro de la UE por la ruta de los Balcanes) en tanto que el trayecto Siria –  Chipre no sobrepasa los 2.000 $.

Naturalmente, este ninguneo de la vía chipriota no es fruto de ignorancia o caprichos migratorios; la ruta chipriota es en la práctica un callejón sin salida. Por una parte, la Isla no figura en el grupo Schengen y, por tanto, la entrada en ella no facilita en absoluto la llegada a las naciones comunitarias de asistencia social generosa.

Por otro lado, las autoridades de Nicosia han aprendido la lección de las islas griegas del Egeo, donde la acumulación de migrantes ha hecho la vida de indígenas y fugitivos una antesala del infierno. Así, han reformado su legislación para impedir un alud humano como el registrado en el Egeo. Las prestaciones sociales son magra;, los trámites administrativos para el reconocimiento de las solicitudes de asilo, lentas e increíblemente restrictivas – se aprueba alrededor del 10% de las demandas –; y, además, no se les reconoce a los fugitivos el derecho a la reunión familiar. Por ser asilado en Chipre no se tiene oportunidad alguna de traer, consortes, hijos, hermanos o padres. Y por si todo esto fuera poco, en declaraciones oficiosas, los gobernante chipriotas han dicho repetidas veces que de acoger a alguien, “…preferirían que los migrantes fuesen cristianos ortodoxos…”¡ Cuándo la inmensa mayoría de los fugitivos es musulmana !

La política migratoria de Nicosia ha dado hasta ahora los resultados apetecidos, llegándose al extremo de que en los casos en que sus barcos atracaban en los puertos chipriotas, los fugitivos se negaban a desembarcar y tenían que ser llevados a tierra a la fuerza. Pero desde los últimos meses del año pasado ha comenzado a crecer el número de intentos de entrada ilegal en la Isla. La causa es, en gran medida, el atasco migratorio en las islas del Egeo y también por la acumulación en los países del Oriente Próximo de una masa de aspirantes pobres – incapaces de reunir de 5.000 $ a 8.000 $, precio de un viaje clandestino a la Europa rica. En estas condiciones, a los migrantes y a los contrabandistas de seres humanos les sale a cuenta la “vía dura” de la migración por Chipre.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

Migrantes, Grecia, 2015