PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI

În panorama internaționala există, în ziua de azi, patru caricaturi politice grotești: patru entități care se autointitulează State, însă pe care nimeni nu le recunoaște ca atare. Și nici monedele lor. Acestea sunt: Abhazia, Nagorno- Karabah, Oseția de sud și Transnistria.

Aceste patru entități sunt, mai mult sau mai puțin, rezultatul ambițiilor hegemonice ale Rusiei. Toate patru au în comun faptul că au apărut în urma unor înfruntări armate, au o viabilitate onirică și s-au scindat din niște state cu un nivel scăzut de viață.

Din cele patru, Transnistria – situată între Moldova și Ucraina, la răsărit de râul Nistru (Dniestr, în rusă) – este entelehia cea mai neverosimilă. Și este atât de bizară încât, în Cetatea Tighina (Bender) – marea atracție turistică a țării – se poate vedea o statuie a baronului Muenchhausen, un personaj din basmele germane, celebru pentru minciunile pe care le spunea. Și, cum toate sunt diferite în Transnistria, lui Muenchhausen nu i-au înălțat un monument pentru că era un mare mincinos, ci pentru că ar fi fost un erou militar.

De fapt, Bender a intrat în Istorie atunci când a devenit punctul cel mai nordic al Imperiului Otoman și când, acolo, regele Carol al XII-lea al Suediei și-a pierdut o ureche într-o încăierare. Însă, Istoria atrage puțini turiști – și cu atât mai puțin în Transnistria – astfel că faima îi vine mai mult din poveste… și din caracterul romantic al scenei ca loc de nunți și festinuri.

De când s-a separat de Republica Moldova (în 1990), Transnistria a devenit un centru unde se desfășoară afaceri și tranzacții ilegale: contrabandă, droguri, spălare de bani murdari etc. Coloana vertebrală a țării a devenit, în condițiile acestea, un consorțiu – „Sheriff” – care controlează nu numai plăpânda economie a țării, ci și ordinea publică, transporturile și mijloacele de manipulare a opiniei publice. „Sheriff” a fost creat de doi foști agenți ai KGB-ului sovietic, atunci când s-a prăbușit URSS.

Transnistria, la fel ca celelalte surori vitrege statale ale sale, s-a născut din haosul creat de implozia URSS. Însă, s-a născut cu o problemă etnică. După cel de al doilea Război Mondial, Stalin a practicat o masivă modificare a compoziției etnice pe întregul teritoriu al URSS și a rusificat întens partea de răsărit a ceea ce era atunci Republica Sovietică Moldova. Acest lucru i-a oferit Moscovei, în 1990, un puternic temei ca să se amestece în politica Moldovei și s-a folosit de el, chiar de la prăbușirea URSS-ului încoace, pentru a împiedica Republica Moldova să se unească cu România, țară de care o leagă aceeași limbă și din care făcea parte înainte de cel de al doilea Război Mondial .

Presiunea rusă a fost mai eficientă asupra Moldovei și Transnistriei, deoarece se baza, în aceasta din urmă, pe mentalitatea ruso-comunistă a noilor transnistreni, toți rusofoni, (în Tiraspol, capitala Transnistriei, încă strălucește pe fațade emblema comunistă cu secera și ciocanul și se aude vorbindu-se mai mult rusa decât româna), precum și pe realitatea că în Federația Rusă nivelul de trai era mult mai ridicat decât în Moldova. Însă, Transnistria nu are graniță cu Rusia, iar tensiunile dintre Moscova și Kiev au mai stăvilit interesul Moscovei pentru Transnistria, deoarece desprinderea acesteia de Republica Moldova ar servi, acum, doar măririi teritoriului ucrainean.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS

En el panorama internacional existen hoy en día cuatro esperpentos políticos: cuatro entidades que se autodenominan Estados, pero a las que no reconoce nadie; tampoco sus respectivas monedas. Son: Abjasia, Nagorny Karabaj, Osetia Meridional y Transnistria.

Las cuatro entidades son más o menos directamente fruto de la las ambiciones hegemónicas de Rusia. Todas ellas tienen en común haber nacido a tiros, tener una viabilidad onírica y haberse escindido de Estados de bajo nivel de vida.

Pero de las cuatro es Transnistria – entre Moldavia y Ucrania, al este del rio Nistru (en ruso; Dniestr) – la entelequia más inverosímil. Y es tan estrafalaria que en la fortaleza de Bender – la gran atracción turística del país – se puede ver una estatua dedicada al barón de Muenchhausen, un personaje celebre de los cuentos alemanes por sus mentiras. Y como todo es diferente en Transnistria, a Muenchhausen no le han erigido un monumento por mentiroso mayúsculo, sino por presunto héroe militar.

En realidad, Bender entró en la Historia por haber sido el bastión más septentrional del imperio otomano en su momento de máxima extensión y por haber perdido allí (en una escaramuza) una oreja Carlos XII de Suecia. Pero la Historia atrae pocos turistas – y aún menos, en Transnistria – así que la plaza vive literalmente del cuento… y de lo romántico del escenario como lugar de bodas y festejos.

Desde que se separó de la República de Moldavia (1990), Transnistria ha sido un emporio de los negocios ilegales: contrabando, drogas, lavado de dinero negro, etc. Y, consecuentemente, la espina dorsal del país es un consorcio – “Sheriff” – que controla no solo la flaca economía del país, sino también el orden público, el tráfico rodado y los medios manipuladores de la opinión pública. “Sheriff” fue fundado por dos ex agentes del KGB soviético al hundirse la URSS.

Transnistria, al igual que sus otros tres hermanastros estatales, nació en el caos del hundimiento de la URSS. Pero nació con un problema étnico. Tras la II Guerra Mundial, Stalin practicó un masivo traslado de poblaciones en toda la URSS y rusificó fuertemente el Este de la entonces República Soviética de Moldavia. Esto le ha dado a Moscú desde 1990 una baza fuerte para inmiscuirse en la política moldava y la usó desde el desmembramiento de la URSS para impedir que la Republica independiente de Moldavia se uniera a Rumanía, país del que formaba parte antes de la II Guerra Mundial y con el que aún comparte idioma.

La presión rusa era tanto más eficiente sobre Moldavia y Transnistria por cuanto contaba en este último no solo con la mentalidad ruso-comunista de los nuevos transnistrios, todos ellos rusófonos, (en Tiraspol, la capital de Transnistria, aún lucen en fachadas el emblema comunista de la hoz y el martillo y se  oye hablar más ruso que rumano), sino también con la evidencia de que en la Federación Rusa el nivel de vida era mucho más alto que en Moldavia. Pero Transnistria no tiene frontera con Rusia y las tensiones Moscú-Kiev han frenado el interés moscovita por Transnistria, ya que la separación de esta de la República de Moldavia sólo serviría actualmente para incrementar el territorio ucraniano.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.