SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR

Sudanul din zilele noastre este versiunea politică a poveștii cu ucenicul vrăjitor: soldățimea chemată, cu ani în urmă, de autoritățile de la Khartum pentru a-i intimida pe disidenții din provincie – în mod special, pe cei din Darfur – terorizează, acum, tot Sudanul, cu deosebire, capitala.

Sudanul are probleme în Darfur de foarte mult timp (teritoriul a fost, într-o vreme, un sultanat independent – între secolele XVII – XIX – înainte de a fi anexat de Egipt, devenind, astfel, provincie egipteană). Istoria sa s-ar putea reda în trei cuvinte: sărăcie, xenofobie și tribalism.

Sărăcia e dintotdeauna, însă, odată cu evoluția climatică, s-a agravat enorm. La aceasta s-a adăugat problema eternă a Sudanului: este o țară cu negri animiști (numele ei istoric este „Beled as Sudan”, care înseamnă țară a negrilor) dominată de arabi musulmani. Aceștia dețin puterea politică în toată Republica, în Darfur, însă, conflictul se acutizează, deoarece acolo negrii sunt agricultori, iar, arabii, nomazi-crescători de vite. Conflictului dintre rase i se adaugă cel al intereselor. Și, în sfârșit, structura socială în Darfur este eminamente tribală.

Tripla tensiune a izbucnit în 2003, odată cu răscoala negrilor („Armata Sudaneză de Eliberare”). Marele conducător din acea vreme, Bashir, a recurs la milițiile paramilitare pentru a înnăbuși rebeliunea: „yanyavizi”, formate mai ales din triburi arabe și mercenari veniți de peste tot.

Omar al Bashir

Timp de zece ani, lucrurile au mers așa cum a vrut Bashir. Yanyavizii pustiau, tâlhăreau și ucideau fără opreliști din partea Armatei (au fost uciși 300.000 de oameni). În Darfur, nu a apărut nicio mișcare anti-guvernamentală.

Dar, situția s-a schimbat total când puterea lui Bashir a intrat în declin, iar, unul dintre șefii yanyavizi – Mohamed Hamdan Daglo, originar din Darfur – l-a trădat. Daglo i-a rebotezat, în 2013, pe yanyavizi în „Forțe Rapide de Sprijin” și s-a deplasat repede cu ele spre Khartum, pentru a-și aduce propriile aspirații la putere.

Muhammad Hamdan Daglo

Miliții călite (aproximativ 50.000 de oameni), care se auto-întrețin din furturi și jafuri, încurajate de ineficiența rivalilor, trupele lui Daglo repetă, în Khartum, pe scară mare, nelegiuirile din Darfur. Însă, acum, au o pus mâna pe o pradă împortantă: fac parte din Junta care guvernează țara. Superioritatea lor militară este, în prezent, atât de mare, încât se consideră că, în Sudan, omul forte al Juntei este tocmai Mohamed Hamdan Daglo.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO

El Sudán actual es la versión política del cuento del aprendiz de brujo: la soldadesca llamada, años ha, por las autoridades de Khartum para amedrentar a los disidentes de provincias – en especial, los de Darfur – aterroriza, ahora, todo el Sudán y, con la máxima saña, a la misma capital.

En realidad, los problemas del Sudán en Darfur tienen un largo historial (el territorio fue incluso un sultanato independiente – siglos XVII al XIX – antes de ser anexionado por Egipto, país al que pertenecía también Sudán como provincia) que puede resumirse en tres palabras: pobreza, xenofobia y tribalismo.

La pobreza es de siempre, pero, con la evolución climática se ha agravado enormemente. A ella se ha sumado el problema eterno del Sudán: el de ser un país de negros animistas (su nombres histórico de “Beled as Sudan” significa país de negros ) dominado por árabes musulmanes. Estos tienen el poder político en toda la República, pero, en Darfur, el conflicto se encrespa, porque allí los negros son agricultores y los árabes, ganaderos nómadas. Al conflicto de razas se suma, allá, el de intereses. Por último, la estructura social en Darfur es eminentemente tribal.

Omar al Bashir

La triple tensión estalló en el año 2003 con el alzamiento negro (“Ejército Sudanés de Liberación). El entonces máximo dirigente del país, Bashir, echó mano de milicias paramilitares para sofocar la rebelión: los “yanyavid”, integradas mayoritariamente por tribus árabes y mercenarios de todas partes.

Durante diez años, la operación funcionó a gusto de Bashir. Los yanyavid asolaban, robaban y mataban sin cortapisas del Ejército (se habla de 300.000 personas asesinadas) pero, en Darfur, no prosperaba ningún movimiento antigubernamental.

La situación cambió totalmente cuando el poderío de Bashir entró en declive y uno de los jefes de los yanyavid – Mohamed Hamdan Daglo, nacido en Darfur – le traicionó. Daglo rebautizó, en el 2013, a los yanyavid en “Fuerzas Rápidas de Apoyo” y se fue rápidamente con ellas sobre Khartum, para aportar sus propias aspiraciones de poder.

Muhammad Hamdan Daglo

Omar al Bashir y Muhammad Hamdan Daglo

ilicias aguerridas (cerca de 50.000 hombres), autofinanciadas con los robos y saqueos, y envalentonadas por la ineficiencia de sus rivales, los hombres de Daglo repiten, en Khartum, a gran escala, los desmanes de Darfur. Pero, ahora, con un botín principal: ya forman parte de las fuerzas de la Junta que gobierna el país. Su superioridad militar es tal que, hoy en día, se considera en el Sudán que hombre fuerte de la Junta es precisamente Mohamed Hamdan Daglo.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com   y  Valentín Popescu.