Limbajul banilor Washington, Diana Negre
Banii sunt foarte prezenți în viața politică americană: e bine cunoscută formula Time is Money („timpul înseamnă bani”), însă există o altă fomulă mult mai expresivă: Put your mouth where your money is („pune-ți gura acolo unde îți ții banii”), foarte potrivită pentru această campanie electorală care, din cauza pandemiei, e pe cale să spargă toate tiparele.
Căci banii par a fi tot tot de importanți pentru victoriile politice cât sunt și pentru cele militare. Napoleon dădea asigurări că războaiele se câștigă mai întâi cu bani, pe urmă cu bani și în cele din urmă tot cu bani. Iar în războiul pentru putere, căci asta este o campanie electorală, se pare că lucrurile stau la fel.
Luptele electorale sunt întreprinderi scumpe oriunde în lume, însă, în SUA, costurile cresc din cauza marilor distanțe, a numărului mic de locuitori pe kilometrul pătrat și din cauza prețurilor astronomice pe care le pretind televiziunile și stadioanele de sport pentru publicitate.
Și unul dintre simptomele îngrijorătoare pentru echipa lui Donald Trump este că nu numai că și-a pierdut avantajul pe care îl avea în materie de fonduri pentru campanie, dar Biden are, acum, mult mai multe fonduri decât el, cu vreo o sută de milioane în plus.
Avantajul îi sosește lui Biden într-un moment foarte oportun, și deosebit de inoportun pentru Trump, deoarece fluxul banilor pentru candidatul democrat a început să crească spectaculos în luna septembrie, adică pe ultima sută de metri a campaniei: Trump a primit donații în valoare de 80 de milioane de dolari, însă Biden a reușit să obțină 281 de milioane.
De unde vin aceste fonduri? În mare parte, de la particulari care îndură cu stoicism bombardamentele cu apeluri telefonice și e-mail-uri în care li se cer bani pentru diferite campanii: senatori din state apropiate sau mai îndepărtate, congresmani locali dar și cei care se află în cealaltă extremitate a țării, campania prezidențială însăși, toți avertizează neîncetat ce pericole amenință SUA, în cazul în care câștigă celălalt partid.
În plus, în cazul lui Biden, există personaje cu buzunarele doldora și cu ideologie progresistă angrenate în evitarea repetării victoriei lui Trump, cum a fost cea din alegerile din 2016: fostul primar al New York-ului, Michael Bloomberg, este ultimul dintre exemple, deoarece a oferit peste o sută de milioane de dolari pentru a finanța publicitatea pe ultima sută de metri a campaniei.
Oricât ne-ar asigura democrații că republicanii sunt prietenii celor bogați, câteva dintre cele mai mari averi ale celor mai influente personaje se situează clar de partea lui Biden: cei care au creat Facebook, Twiter și Google au fost chemați să declare în fața Congresului în legătură cu aspectul politic pe care îl îmbracă întreprinderile lor, deoarece blochează mesajele republicane și vin în ajutorul campaniei democraților. Alături de ei se află un alt magnat, cu toate că imperiul său nu este unul cibernetic: Jeff Bezos, creatorul și proprietarul firmei Amazon, care a cumpărat, acum câțiva ani, ziarul Washington Post, de clară tendință democrată, în paginile căruia apar, foarte des, pamflete împotriva lui Trump.
Desigur, acolo unde republicanii văd o cenzură a presei împotriva ideilor și candidaților lor, democrații nu văd decât libertatea expresiei. Această contrapunere a pozițiilor arată polarizarea crescândă din țară, care pare să ducă la înfruntări tot mai mari între elitele progresiste și înstărite cu marea masă a celor care au resurse și pregătire universitară limitate.
Autorul articolului: Diana Negre
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
***
El lenguaje del dinero Washington, Diana Negre
El dinero está muy presente en la vida política norteamericana: todos recuerdan la frase de Time is Money (“el tiempo es dinero”), pero hay una quizá más expresiva, la de Put your mouth where your money is (“pon la boca donde tienes el dinero”), muy propia para esta campaña electoral que, debido a la pandemia, va camino de romper todos los moldes.
Y es que el dinero parece tan importante para las victorias políticas como para las militares. Napoleón aseguraba que las guerras se ganan primero con dinero, segundo con dinero y, tercero, con dinero. Y en la guerra por el poder, que es una campaña electoral, parece regir el mismo patrón.
Las luchas electorales son empresas caras en cualquier lugar el mundo, pero en Estados Unidos el costo se ve incrementado por las distancias, la escasa densidad de población y los precios astronómicos de la publicidad en televisiones o estadios deportivos.
Y unos de los síntomas más inquietantes para el equipo de Donald Trump es que no solo ha perdido la ventaja que llevaba en fondos para la campaña, sino que Biden tiene ahora muchos más fondos que él, por lo menos 100 millones más.
La ventaja de Biden no podía llegar en un momento más oportuno para él, ni más inoportuno para Trump, pues el flujo de dinero al candidato demócrata empezó a crecer de manera espectacular en septiembre, precisamente en la recta final de la campaña: Trump recibió donaciones por valor de 80 millones de dólares, pero Biden consiguió 281 millones.
¿De dónde salen estos fondos? En buena parte, de particulares que sufren estoicamente los bombardeos en sus teléfonos móviles y correos electrónicos con peticiones de fondos para diversas campañas: senadores de estados próximos y distantes, los congresistas locales y también los que están al otro extremo del país, la propia campaña presidencial, todos ellos no paran de advertir de los peligros que se ciernen sobre Estados Unidos si gana el partido contrario.
Además, en el caso de Biden, hay personajes con los bolsillos repletos y de ideología progresista empeñados en evitar una repetición de la victoria de Trump como en las elecciones de 2016: el ex alcalde de Nueva York, Michael Bloomberg, es el último de los ejemplos, pues ha ofrecido más de cien millones de dólares para financiar la publicidad en la recta final de la campaña.
Por mucho que los demócratas nos aseguren que los republicanos son los amigos de los ricos, algunas de las fortunas mayores y de los personajes más influyentes se han puesto claramente al lado de Biden: las nuevas fortunas de los creadores de Facebook, Twiter y Google, fueron llamados a declarar ante el Congreso por el cariz político de sus empresas, que bloquean los mensajes republicanos y ayudan a la campaña demócrata. Junto a ellos está otro magnate, aunque su imperio no sea cibernético: Jeff Bezos, el creador y propietario de Amazon, quien también compró hace pocos años el diario Washington Post, de tendencia claramente demócrata y en cuyas páginas aparecen frecuentes panfletos contra Trump.
Naturalmente, allí donde los republicanos ven censura de prensa contra sus ideas y candidatos, los demócratas tan solo ven libertad de expresión. Esta contraposición de posturas indica la polarización creciente del país, que parece abocado a enfrentamientos cada vez mayores entre las élites progresistas y acomodadas y las masas de recursos escasos y preparación académica limitada.
Autor: Diana Negre
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre.