O criză cu surprize financiare   Washington, Diana Negre

Criza provocată de coronavirus nu numai că a adus dezastre financiare în jurul lumii dar, în SUA, a agravat problemele economice pe care țara le târăște după ea de ceva timp și a făcut să se descopere niște proiecții neașteptate.

Căci paralizia cauzată de pandemie, cu pierderea a milioane de locuri de muncă și închiderea temporară sau definitivă a mii de întreprinderi, a adus o datorie astronomică care a creat, în SUA, o situație asemănătoare cu cea din anul 1946, când țara trebuia să fie reconstruită după del de al II-lea Război Mondial.

Dacă datoria de acum este asemănătoare cu cea de atunci, perspectivele de viitor sunt foarte diferite: cu 75 de ani în urmă, SUA erau o țară cu o populație tânără, aveau o superioritate militară absolută și, practic, nu aveau rival economic. Chiar și cei care continuau să fie bogați aveau mare nevoie de ajutor, iar Washingtonul și-a trimis dolarii pentru a reconstrui Europa și Japonia.

Acum, concurența internațională este puternică, iar China este pe cale să se situeze în frunte cu cifre absolute, cu toate că, relativ, rămâne încă o țară săracă, deoarece, având același PNB ca SUA, îl împarte la un miliard 300 de milioane de locuitori, de patru ori mai mulți decât populația Americii, care este de 340 de milioane.

Însă China este și un rival militar, iar în plan internațional, oblligă Washingtonul să facă mari cheltuieli pentru armament și cercetări militare, pe lângă cursa pentru superioritate tehnologică la care participă toate țările, de mult timp.

Pentru moment, China se află în urmă, deoarece marile întreprinderi americane sunt mai mari și se află peste tot. Încă nu există niciun pericol pentru Twiter, Amazon sau Facebook care nu au rivali chinezi și, în același timp, industriile informatice chinezești depind de întreprinderile americane care produc microcipuri, indispensabile pentru produsele lor.

Unde într-adevăr americanii au sau se așteaptă să aibă probleme este domeniul financiar, deoarece deficitul din bugetul lor pentru anul acesta, de 3.3 bilioane de dolari, depășește cu 15% PNB-ul. Ba și mai rău: conform previziunilor, datoria publică va continua să crească față de PNB, până va atinge un total de 16 bilioane, ceea ce, practic, va echivala cu întreaga economie americană.

Este un proces pe care COVID-ul l-a accelerat, deoarece cheltuielile au fost, anul acesta, mai mari în unele sectoare și, în același timp, contracția economică a redus considerabil capacitatea statului de a încasa banii.

Chiar dacă ar exista foarte curând un vaccin, dificultățile financiare provocate de COVID vor continua, însă surpriza este că, în anii care vor urma, cu toate că datoria va fi aproape la fel mare în comparație cu PNB ca la sfârșitul celui de al II-lea Război Mondial, efortul pentru a o plăti va fi mai redus.

Aceasta deoarece dobânzile sunt mai mici acum, iar guvernul încearcă să reînnoiască finanțarea pentru termene mult mai lungi, cu un preț al banilor aproape inexistent.

Dacă acest lucru poate fi bun pentru finanțele publice, în schimb constituie o problemă pentru pensionari și pentru cei care au venituri fixe, deoarece banii, de ambele părți ale Atlanticului, aproape că nu mai aduc profit.

Aceasta explică, desigur, marile salturi ale burselor, deoarece investitorii nu mai câștigă mult cu investițiile mai conservatoare. Cu toate acestea, bursele nu mai generează  beneficii generalizate: câștigă bani numai cei care investesc în întreprinderi ale „viitorului”, cum este informatica, vânzările pe internet și transporturile care  garantează că marfa sosește fără să fie nevoie să mergi la magazin, la supermarket sau la restaurant.

Comparat cu restul țărilor din lumea dezvoltată, guvernul american a fost foarte generos cu ajutoarele sale pentru șomaj, care, adesea, au fost mai mari decât salariile celor care au rămas fără slujbă. Lucrurile au mers așa până în iulie, însă, acum, Casa Albă și Congresul încearcă să ajungă la un alt program de ajutorare, care va mări și mai mult deficitul și datoria.

Dar, considerațiile electorale, împreună cu capacitatea economică a țării pentru a garanta tuturor un minim de subzistență ne duc cu gândul că tocmai aceasta va fi politica pe care o va urma Washingtonul, indiferent dacă va câștiga alegerile Donald Trump sau Joe Biden.

Consecințele vor fi niște deficite care vor continua să crească, chiar dacă va exista un vaccin, însă nu trebuie să uităm că orice pronostic economic dincolo de 2 sau 3 ani este foarte probabil să fie depășit de realitate.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Una crisi amb sorpreses financeres  Washington, Diana Negre

La crisi provocada per el corona virus no només ha portat desastres financers arreu del món, sinó que als Estats Unit ha accelerat els problemas económics que el país arrossega des de fa temps i ha fet descubrir unes projecccions inesperades.

Es perque la paràlisi generada per la pandèmia, amb la perdua de milions de llocs de treball i el tancament provisional o definitu de milers d’empreses, ha provocat un deute astronómic que ha portat als Estats Units a una situación semblant a la de l’any 1946, quan calia reconstruir després de la Segona Guerra Mondial.

Si el deute d’avui es semblant al de llavors, les perspectives de futur son molt diferents: fa 75 anys els Estats Unites era un país jove demogràficament, tenia una superioritat militar absoluta i prácticament cap rival econòmic. Al contrari, els que havien sigut rics necessitaven tota l’ajuda posible i Washington va decidir enviar els seus dólars per la reconstrucció d’Europa i del Japó.

Ara, la competència internacional es forta i la Xina va camí de posarse devant en xifres absolutes, tot i que relativament será encara un país pobre perque amb el mateix PNB que els EEUU l`ha de repartir entre 1.300 milions, es a dir, quatre vegades mes que la población nordamericana de 340 milions.

Pero la Xina es també un rival militar i en afers internacionals, el que obliga Washington a mantenir unes despeses grans en armament i reçerca bèlica, a mes de la cursa en que tots dos països están des de fa temps per la superioritat teconlògica.

De moment, la Xina va enrere perque les grans empresas nordamericanes son mes grans i son a tota arreu. De moment no hi ha perill per Twiter, Amazon o Facebook que no tenen rivals xinesos i, al mateix temps, les indústries informàtiques xineses encara depenen dels fabricans nordamericans de microxips indispensabes para els seus productes.

On sí que els nordamericans tenen i esperen tenir mes problemas es en el camp financer, perque el seu déficit de presopost, de 3.3 bilions de dólars per aquest any, supera el 15% del PNB. Encara pitjor: les previsions son que el deute públic segueixi creixent amb relació al PNB fins arribar a un total de 16 bilions, equivalent prácticamente al conjunt de l’economia.

Es un procés que s’ha accelerat amb el Covid, perque les despeses han estat aquest any tres vegades mes grans ens alguns sectors i, al mateix temps, la contracció económica ha minvat de manera important la capacitat de l’Estat per recollir diners.

Encara que hi haugués una vacuna aviat, les dificultats financeres provocades per el Covid seguirán, pero la sorpresa es que en els propers anys, tot i que el deute será gairebé tan gran relativament el PNB com en acabar la Segona Guerra Mondial, les despeses per pagarla serán mes reduïdes.

La raó es que els tipus d’interès son ara molt baixos i el govern tracta de renovar la financiació per terminis molt llarcs amb un preu de diner gairebé inexistent.

Si aixó pot ser bo per les finances publiques, es un problema per els jubilats i la gent amb rendes fixes, perque els diners, a les dues bandes de l’Atlàntic, gairebé no donen cap profit.

Aixó explica segurament les grans pujades de les borses, perque els inversors no tenen molt que guanyar amb inversions mes conservadores. Tot i amb aixó, les borses avui no generan beneficis generalitzats: Només guanyen diners els que inverteixen en les empreses de “futur”, com la informàtica, les vendes per internet i els transports que garanteixen que la mercadería arriba sense que calgui anar a les botigues, al supermercat o els restaurants.

Comparat amb la resta del Primer Món, el govern nordamericá ha estat molt generós amb les seves ajudes a l’atur, que sovint eren mes grans que els sous dels que s’havien quedat sense feine. Tot aixó va acabar al juliol, peró ara la Casa Blanca i el Congrés están tractant d’arribar a un altre programa de suport que faràn creixer encara mes el déficit i el deute.

Peró les consideracions electorals d’una banda, junt amb la capacitat económica del país per a garantir a tothom uns mínims de subsistència, fan pensar que es precisament aquesta la política que Washington seguirà, tant si les elecciones les guanya Donald Trump com Joe Biden.

Les consequéncies son uns déficits que seguiràn pujant, fins i tot si hi ha una vacuna, peró no podem oblidar que qualsevol projecció económica mes enllà de 2 o 3 anys te moltes probabilitats de quedar superada per la realitat.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.