Un motto ascuns: fugit tempus.

Apare scris pe multe ceasuri/orologii din turnurile sau de pe zidurile bisericilor medievale din Europa latină.

E luat dintr-un celebru vers din Georgicele lui Virgiliu (III, 284): Sed fugit interea, fugit irreparabile tempus, singula dum capti circumvectamur amore/dar fuge timpul în ăst` răstimp, fuge și nu se mai întoarce, iar noi ne-nvârtim (prin viață) captivi ai iubirii pentru lucrurile mărunte.

Unde-i ascuns fugit tempus ? În… the wastes of time, o ușoară adaptare a expresiei: time’s a-wasting, adică… timpul fuge.

Trebuie că bunului Will i-au căzut ochii pe un asemenea church clock, ieșind de la vreo liturghie într-o duminică de toamnă (vezi carele cu snopi și pomii fără frunze) sau poate plecând de la vreo înmormântare…

Fugit tempus trebuie că i-a amintit de una din plângerile preferate ale poeților latini pe care, după cum se vede, îi știa foarte bine…

Și a scris un sonet în care s-a jucat ascunzând imaginile… petrecerii omului din această viață: ticăitul ceasului, mutarea sau căderea din viață în moarte (ziua bravă, cu lupta cea de toate zilele, ce se scufundă-n noaptea groazei – hideous înseamnă înspăimântător ! – precum cade soarele, la apus, în mare sau în regiunile unde domnește întunericul cel fără de sfârșit de sub pământ, în regatul întunericului și al spaimei), grâul verde prefăcut în snopi uscați, purtați ca niște morți pe catafalc (bier înseamnă litieră, pat și, de aici patul morții… catafalc !) și, desigur, coasa Timpului… Time’s scythe… Iarba cosită… grâul secerat…

Trebuie că biserica cu orologiul pe care scria fugit tempus era undeva la țară, dacă ne gândim la peisajul rustic din sonet care i-a inspirat lamento-ul…

Probabil poetul venea, totuși de la o înmormântare… Prea sună trist cu adevărat…

St. Merryn, Cornwall, 1800. Mttoul ceasului de deasupra intrării: TEMPUS FUGIT !

Sonnet XII
When I do count the clock that tells the time,
And see the brave day sunk in hideous night;
When I behold the violet past prime,
And sable curls all silver’d o’er with white;
When lofty trees I see barren of leaves
Which erst from heat did canopy the herd,
And summer’s green all girded up in sheaves
Borne on the bier with white and bristly beard,
Then of thy beauty do I question make,
That thou among the wastes of time must go,
Since sweets and beauties do themselves forsake
And die as fast as they see others grow;
And nothing ‘gainst Time’s scythe can make defence
Save breed, to brave him when he takes thee hence.

St. Martin, Cheselbourne, Dorset, 1631

Sonetul XII
Când îmi dau seama că ceasu-mi arată timpul și-l măsoară
Și văd cum ne-nfricata zi se-afundă-n hâda noapte;
Când mă uit la violeta de astă primăvară,
Și bucle de abanos ce au fost odinioară le văd acoperite acum de-argint sau de tot albe;
Când pomi semeți ce-aveau cândva coroane mândre-i văd de frunze dezgoliți,
Pomi ce turmele de arșițe le fereau odat` cu al lor umbrar,
Și al verii verde tot înconjurat cu snopi cosiți
Și duși grămezi în care, părând o barbă albă și țepoasă, atuncea iar și iar
De frumusețea ta mă-ntreb ce s-o alege, când vremea ți-a venit
Căci timpul fuge și va trebui să pleci curând,
Dulci desfătări și frumuseți, cu toate, de la sine au pierit
atât de repede, uitându-se cum altele-nfloresc, la rând urmând;
Nimic de coasa Timpului nu te va mai apăra, nicicum,
Afară doar de fiii ce-i vei naște, prin ei o vei învinge, când te va fi luat de acum.

St. James the Great, Bratton, Wilts, 1801: TEMPUS FUGIT

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.