Cuișoarele sunt muguri înmiresmați ce nu apucă să devină flori niciodată, de aceea păstrează bine închisă în ei dulceața… nubilității.

Numele cuișoarelor

Prima mențiune a cuișoarelor apare într-un glosar, de fapt, în cel mai vechi dicționar românesc, Dictionarium Valachico-Latinum (român-latin), scris prin sec. XVII, în Banat.

Numele cuișoarelor în română, ca și în celelalte limbi romanice, vine de la cuiul… cu care seamănă.

Italienii îi spun chiodi di garofano, francezii, clou de girofle, spaniolii, clavo de olor (cuișorul înmiresmat) sau clavero, iar englezii cloves, toate… de la latinescul clavus, cui.

Cât despre garofano sau girofle, ele provin din forma latinizată, gariofilum, a vechiului nume elinesc al cuișorului (copacul ai cărui muguri devin cuișoare): karyofyllon (καρυόφυλλον), de unde și numele botanic al cuișoarelor, Caryophyllus aromaticus.

Să mai adăugăm că acest karyofyllon a dat în turca medievală karanfil , și în bulgară kalofer, de unde … calomfir sau caramfil, adică garoafă, în româna veche, pentru că, la un moment dat, în italiana medievală (în Veneția ?) karyofyllon a ajuns să însemne și … garoafă.

Filologii greci (în Portal for the Greek language and language education) spun că karyofyllon este un împrumut persan, karänfel.

Astăzi cele două nume ale cuișoarelor în greacă sunt garifalo (γαρίφαλο, care mai înseamnă și garoafă) sau moshokarfi (μοσχοκάρφι, cuiul moscat).

 Ce sunt cuișoarele ?

Cuișoarele sunt mugurii parfumați și uscați la soare ai… cuișorului, un copac originar din insula Ternate, una din Insulele Mirodeniilor (Moluce), de unde se trage și… nucșoara.

Știm că a ajuns până în Mesopotamia și în bazinul Mediteranei. Cea mai veche dovadă că acești boboci bine-mirositori, veri ai mirtului, înmiresmau mesele anticilor este cuișorul descoperit în situl arheologic Terqa, din Siria, într-un vas de lut, printre resturile unei bucătării arse, în jurul anului 1721 î.Hr.

Mai știm că împăratul Constantin cel Mare i-a dăruit 150 de livre de cuișoare Papei Silvestru (ce va fi canonizat ca Sfântul Silvestru) și că într-un mormânt merovingian din Franța anilor 600 d. Hr. s-a găsit o cutiuță din aur cu numai… 2 cuișoare.

Întreaga Europă a redescoperit, însă, cuișoarele abia în Evul Mediu, după ce portughezii au… ajuns în Insulele Mirodeniilor.

Puterile cuișoarelor

Ce aveau ele atât de special ? Parfumul… iubirii abia înmugurite, spun Maeștrii Alchimiei Interioare, un parfum unic pe care și-l doresc toți.

Apoi, cuișoarele, ne încredințează tot ei, redeșteaptă pasiunea și fiori de mult uitați.

Herboristul suedez Anders Rydaholm scria în 1642:

„Dacă un bărbat își pierde virilitatea, trebuie să nu mai bea alcool, ci lapte în care a amestecat 5 gr. de cuișoare pisate. Îl va întări și îl va face să-și dorească din nou soția”.

Tămăduitorii Evului Mediu recomandau câteva „prize” de cuișoare în apa de baie. Efectul promis ?  „Aprind focul iubirii și dorința sexului opus”.

Iar o mică vrajă pentru întorsul soțului acasă suna astfel: „să faci nouă zile la rând baie cu apă fierbinte în care ai pus 9 cuișoare și soțul zburătăcios se va întoarce la cuib”.

Alchimiștii cred că ele exorcizează melancolia și teama și că întăresc spiritele slabe, făcându-i pe cei temători și neajutorați să descopere o încredere pe care n-o cunoșteau, iar pe cei neliniștiți și tulburați, o liniște binecuvântată.

Un săculeț plin cu cuișoare, pus în șifonier, dă hainelor un parfum discret, proaspăt și misterios.

La fel și un pomme d’ambre (măr de chihlimbar) pe care îl puteți pune fie în dulapuri, fie undeva aproape de birou sau de pat, și care vă umple camera cu parfumul primilor fiori ai dragostei. Cum se face ? Înfigeți câte cuişoare încap într-o portocală nedecojită.

Pomme d’ambre

 Cuișoarele în Rețetarul Bucătarilor

Cunoscătorii spun despre cuișoare că sunt flaconaşe de mir pur ce, odată puse în mâncare, în vinul, în uleiul, în pâinea și în prăjiturile casei, le dau gustul iubirii abia înmugurite, adică al iubirii în starea ei cea mai curată.

Ce bucate și ce băuturi înmiresmează cuișoarele ? Pe toate.

Cafeaua, ceaiul, vinul de la cină sau sucurile proaspete, în care se pun nu mai mult de două, întregi sau pisate …

… salatele de crudități (țelină, morcovi, pătrunjel și păstârnac, sfeclă roșie, ridiche neagră, roșii, castraveți, ardei), salatele și piureurile de fructe, cremele de brânză sau iaurtul, orezul cu sos de unt, praz/ceapă și usturoi, sosul de praz sau ceapă crude, piureul de linte, de fasole, de mazăre sau de grâu/arpacaș, cartofii, vinetele și conopida gătite la abur, mâncarea de varză, ghiveciul, musacaua de vinete cu scorțișoară, ardeii copți, ciupercile fripte sau tocană…

… biscuiții, prăjiturile, tartele, budincile și plăcintele, mai ales cele cu mere sau dovleac…

… pâinea cu miere și scorțișoară și, nu în ultimul rând… uleiul casei.

Vă puteți prepara un ulei bine-mirositor cu scorțișoară, câteva cuișoare, un vârf de cuțit de nucșoară, trei sau patru frunze de dafin, câteva firișoare de șofran, puțin maghiran și puțin cimbru. Cum s-ar putea numi el ? Înfocare !

Vă puteți, de asemenea, prepara un vin… pasional. Nu trebuie decât să puneți într-un litru de vin (dacă se poate roșu) patru cuișoare și un vârf de cuțit de scorțișoară și să le lăsați o zi și o noapte să-și unească esențele și principiile într-o… nuntă subtilă. Armonia dintre cuișor și scorțișoară este, de altfel, cunoscută de mult de alchimiști.

Banchet medieval, sec. al XIV-lea, Veneția, Biblioteca Marciana

 Sfatul Bucătarilor

Cuișoarele se cumpără și se folosesc, de regulă, întregi. Se păstrează într-un borcan sau, mai bine, într-un vas de porțelan bine închis, în dulapul mirodeniilor.

Ele se pot și pisa în mojar/în piuliță, ceva mai greu însă. Desigur, puteți folosi râșnița electrică, dar atunci pierdeți ocazia de a medita în timp ce le pisați.

Sfatul herboriștilor

Vechii chinezi, mesopotamienii, egiptenii, grecii și romanii, parfumeri, preoți și medici creau cu mugurii despre care nu prea știau de unde vin, miruri divine și leacuri împotriva durerii și infecțiilor.

Ceaiul de cuișoare (două la o cană de apă) sau două cuișoare puse în orice ceai, ajută stomacul și intestinele să-și revină după indigestie și fac răceala/gripa să treacă mai repede și mai ușor.

Cuișoarele sunt antiinflamatoare, foarte antiseptice și anesteziante. Și, poate mai mult decât orice, sunt un remediu-minune pentru durerile de dinți.

În multe țări asiatice se pune un cuișor pisat pe dintele sau măseaua care doare. Este o soluție foarte bună care vă ajută să nu suferiți până ajungeți la dentist și care, mai ales, previne/ oprește infecția.

Stomatologii recomandă gargara de cuișoare sau de salvie/mușețel/cimbru/cimbrișor, cu cuișoare, pentru orice probleme ale dinților/măselelor, ale gingiilor sau ale mucoaselor bucale.

În plus, un cuișor mestecat în gură o face plăcut mirositoare și ține departe infecțiile dentare.

 Atenție: bucurați-vă cu măsură de cuișoare (două pentru o persoană), nu în fiecare zi și nu pe perioade lungi. Pe cât sunt de binefăcătoare și desfătătoare în doze foarte mici, pe atât de vătămătoare pot fi, dacă sunt multe și pentru mult timp, mai ales pentru sistemul nervos și pentru rinichi.

Sfatul tămăduitorilor

Cuișoarele mai au o putere binecuvântată, ne încredințează tămăduitorii: ne ajută să ne regăsim tihna, profunzimea și prospețimea la capătul unei zile pline și obositoare.

E de ajuns să bem un ceai în care am strecurat 2 cuișoare sau să ne facem un masaj cu ulei de cuișoare: o picătură într-o lingură de ulei de măsline. Masaj ce potolește și durerile de mușchi și de oase și alungă neliniștea din picioarele/părțile… agitate sau înțepenite.

 Lecția cuișoarelor: îi învață să se iubească pe ei înșiși și să comunice cu sinele lor profund pe cei ce nu au timp pentru ei sau pe cei ce nu se plac prea mult. Le arată calea prefacerilor celor prinși în capcana marasmului.

Încălzesc, mișcă și limpezesc spiritele și mințile înțepenite, deschid canalele de comunicare, stimulează „ieșirea din carapace” și înțelegerea lucrurilor ascunse. Oferă viziunea fluxului vieții și a continuum-ului și sentimentul ocrotirii depline.

AUTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.