Antoni Macierewicz

RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ

Criza polono-comunitară declanșată de tendințele antidemocratice ale guvernului de la Varșovia s-a rezvolat prin renovarea doar a fațadei: Polonia și-a înlocuit miniștrii cei mai eurocritici – la apărare, externe și mediu înconjurător – iar Bruxelles a acceptat această remaniere ca pe o îndreptare politică  a Poloniei.

În realitate, această pantomimă nu a schimbat nimic, dar servește pentru a ascunde o criză care nu se poate rezolva atâta timp cât în Varșovia majoritatea parlamentară o deține partidul ultranaționalist „Dreptate și Justiție”, prezidat de Jaroslav Kaczynski, iar Constituția comunitară nu-i dă puteri Comunității pentru a-i disciplina pe cei care nu respectă principiile statului de drept.

Această criză, la fel ca toate crizele politice, este, în realitate, o problemă de voință, ori în guvernul de la Varșovia abundă zeloții și lipsesc adepții compromisurilor.

Nimic nu ilustrează mai bine încăpățânarea miniștrilor ultranaționaliști decât biografia ministrului înlocuit al apărării, Antoni Macierewicz.

 În vremea când Partidul Comunist Polonez era atotputernic, Macierewicz a fost unul dintre principalii conducători ai opoziției clandestine. Astfel, a fost unul dintre cei care au creat KOR (Comitetul pentru protecția muncitorilor), organizație din care avea să se nască sindicatul Solidarnosci, cel care a declanșat prima criză gravă a comunismului stalinist de după război. Iar, dacă politica lui Macierewicz era foarte coerentă – apăra o linie politică conservatoare și ultracatolică -, psihologia sa era departe de a fi la fel de coerentă… îl idolatriza pe Che Guevara, ca să oferim doar un exemplu.

Radical, bun băutor, cam fanfaron și inflexibil până la absurd, a ajuns de multe ori prin închisorile comuniste; nu a vrut în ruptul capului să semneze acordurile sindicatului Solidarnosci cu guvernul comunist polonez; și are mai tot timpul tendința de a se opune tuturor. Asfel, e de acord, în linii mari, cu ideologia partidului „Dreptate și Justiție”, dar, în interiorul partidului, îl înfruntă pe Kaczynski și conduce facțiunea cea mai habotnică a naționalismului conservator. Astfel că, în Varsovia, muți sunt convinși că destituirea lui  Macierewicz a fost numai parțial un gest față de Bruxelles, când, de fapt, Kaczynski s-a dezbărat de el pentru a avea deplină libertate de acțiune politică în guvern și în partid.

 Jaroslav Kaczynski

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Antoni Macierewicz

RECTIFICAR A LO POLACO

La crisis polaco-comunitaria a causa de las querencias antidemocráticas del Gobierno de Varsovia se ha resuelto con un pintado de fachadas : Polonia cambió a los ministros más eurocríticos – Defensa, Exteriores y Medio Ambiente – y Bruselas ha aceptado esto como una rectificación política de Polonia.

La pantomima no ha cambiado en realidad nada, pero sirve para esconder una crisis que no tiene solución mientras la mayoría parlamentaria en Varsovia sea la  del partido ultranacionalista “Derecho y Justicia”, que preside Yaroslav Kaczynski y la Constitución comunitaria no dé poderes a la Comunidad para meter en cintura a los países miembros que se aparten de los principios del Estado de Derecho.

Esta crisis, cómo casi todas las políticas, es, en el fondo, un problema de voluntades y el Gobierno de Varsovia abunda en zelotes y mengua en partidarios del pactismo.

Y nada ilustra mejor el empecinamiento de los ministros ultranacionalistas que la biografía del ministro saliente de Defensa, Antoni Macierewicz.

En la época de la mayor prepotencia del Partido Comunista polaco, Macierewicz fue uno de los principales dirigentes de la oposición clandestina. Como tal, fue uno de los fundadores de “KOR” (“Comité para la protección del trabajador”), organización de la que acabó naciendo el sindicato “Solidarnosc”, causante de la primera crisis grave del comunismo estalinista de postguerra. Y si la política de Macierewicz era absolutamente coherente – defendía una línea política sumamente conservadora y ultra católica -, su psicología distaba mucho de serlo… como era el caso de su idolatría por Che Guevara.

Radical, buen bebedor, algo fanfarrón e inflexible hasta el absurdo, fue a parar varias veces a las cárceles comunistas polacas; se negó casi en solitario en su día a suscribir los acuerdos de “Solidarnosc” con el Gobierno comunista polaco; y tiene una querencia casi irresistible a llevar la contraria a casi todo el mundo. Así, suscribe en líneas generales el ideario de “Derecho y Justicia”, pero dentro del partido se enfrenta a Kaczynski y acaudilla la facción más ultramontana del nacionalismo conservador. Con lo cual en Varsovia abundan los que creen que la destitución de Macierewicz fue en parte un gesto de cara a Bruselas y en muchísima mayor parte, una recuperación para Kaczynski de la plena libertad de acción política en el Parlamento y el partido.

Jaroslav Kaczynski

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.