Ho Shi Min

VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE

Corupția a apărut odată cu societatea umană și a fost prezentă peste tot acolo unde oamenii au râvnit putere și bogăție. Dar, rareori se poate vedea corupția cu atâta claritate ca în Vietnamul din zilele noastre, unde partidul comunist întreprinde o luptă împotriva ei…pentru a-i statornici la putere tocmai pe cei care stăpânesc țara!

In realitate, în această țară, corupția este atât de înrădăcinată, încât lupta crâncenă pentru putere între cei mai deschiși schimbărilor și marxiștii vietnamezi nu afectează deloc corupția din Administrația publică. După cum senalează ONG „Transparency International”, aceasă republică comunistă face parte din grupul celor mai corupte 70 de țări din lume. În anul 2016, peste 65% din cetățenii săi au fost nevoiți să dea mită funcționarilor publici pentru ca aceștia să le îndeplinească formalitățile de care aveau nevoie.

Țara a trăit liniștită cu această racilă până când, în ultimii ani, în sferele înalte ale partidului și guvernului, s-a pornit o luptă acerbă pentru putere între aperturiștii, mai ales în domeniul economic, și marxiștii închistați. Sau, mai simplu: între Nguyen Tan Dung, fost șef al guvernului (2016), și șeful partidului comunist, Nguyen Phu Trong.

Nguyen Tan Dung

Nguyen Phu Trong

Și, ca întotdeauna atunci când se înfruntă mai marii unei dictaturi, prima victimă este altcineva; în cazul de față, seful PC din orașul Ho Shi Min și membru al Biroului Politic, Dinh La Thang.

Dinh La Thang

Tipic regimurilor dictatoriale, ambițiile personale au fust ascunse în spatele unor principii dogmatice: fidelitatea față de marxismul original, lupta împotriva corupției și a delapidării bunurilor publice.

Pe Thang, sprijinitor al lui Dung și al deschiderii spre inovare, dar, și om cu ambiții politice infinite, l-au exclus din Biroul Politic, oficial, din cauza proastei gestiuni a consorțiului energetic  „Petro Vietnam” care, în  anii 2009/2011 a suferit pierderi de 900.000 milioane de dong (aproximativ 37.000.000 de €) în urma acordării de credite riscante unor întreprinderi imobiliare și unor instituții financiare.

Pentru ca proasta gestiune a lui Thang să poată fi agravată de imoralitatea pe care o generează capitalismul  – conform dogmelor comuniste -, acuzația guvernamentală semnalează că primul secretar al orașului Ho Shi Min a colaborat strâns, cât a fost în fruntea consorțiului „Petro Vietnam”, cu principala bancă privată din țară – „Ocean Bank”-, condusă de Ha Van Tham, posesor al uneia dintre cele mai mari averi din această republică comunistă. Personajul acesta nu este decât o piesă secundară în lupta pentru puterea politică, și pentru că s-a aflat întâmplător în tabăra învinsă, a fost exclus din conducerea „Ocean Bank”…, după câte se pare, fără consecințe majore pentru averea și securitatea sa personală.

Ha Van Tham

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA

La corrupción es tan vieja como la sociedad y acompaña a esta por doquier los seres humanos ambicionan poder y riqueza. Pero raras veces se ve esto con tanta claridad como en el Vietnam actual, donde el Partido Comunista ha emprendido una lucha contra la corrupción…¡ para afianzar en el poder a los que ya mandan !

En realidad, la corrupción es endémica en el país y su arraigo social es tan profundo que una enconada lucha por el poder entre los aperturistas y los marxistas  vietnamitas no incide en absoluto en la vía corrupta de la Administración pública. Según la ONG “Transparency International”, esta república comunista pertenece al grupo de las 70 naciones más corruptas del mundo y, en 2016, el 65% de sus ciudadanos tuvieron que pagar sobornos a funcionarios públicos para que llevasen a cabo los trámites que requerían.

Pero el país ha vivido tranquilamente con esta lacra hasta que en los últimos años en las altas esferas del partido y del Gobierno se entabló una enconada lucha por el poder entre los aperturistas (ante todo, en temas económicos) y los marxistas ortodoxos. O dicho en términos más realistas : entre Nguyen Tan Dung, ex-jefe de Gobierno (2016) y el jefe del Partido Comunista, Nguyen Phu Trong.

Y como casi siempre que se enfrentan los poderosos de una dictadura, la primera víctima es un tercero; en este caso, el jefe del PC de la ciudad Ho Chin Minh y miembro del politburó vietnamita, Dinh La Thang.

También típico de los regímenes dictatoriales, las ambiciones personales se han ocultado tras principios dogmáticos : en este caso, la fidelidad al marxismo primigenio y la lucha contra la corrupción y malversación de bienes públicos.

 A Thang, partidario de Dung y del aperturismo, pero también hombre de una ambición política ilimitada, se le ha expulsado ya del politburó, oficialmente a causa de su ruinosa gestión al frente del consorcio energético “Petro Vietnam” que sufrió en el bienio 2009/2011 pérdidas por valor de 900.000 millones de dong (unos 37.000.000 de €) a causa de créditos temerarios a inmobiliarias y entidades financieras.

Para que la mala gestión de Thang se viera agravada por la inmoralidad que causa el capitalismo – según los dogmas marxistas -, la acusación gubernamental señala que el hombre fuerte de la ciudad Ho Chi Minh colaboró estrechamente, mientras estuvo al frente de “Petro Vietnam”, con el principal banco privado del país – “Ocean Bank”-, dirigido por Ha Van Tham, dueño de una de las mayores fortunas de la república comunista. Este personaje no es más que una pieza secundaria en la lucha por el poder político y su pertenencia al bando perdedor se saldó con una relativamente insignificante expulsión de la dirección del “Ocean Bank”…, al parecer, sin mayores consecuencias para su patrimonio y seguridad personal.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.