Andrej Plenkovic

CROAȚIA: CENTRISM AMAR

Pasiunea intransigentă (și prin urmare, foarte irațională) a fost una dintre caracteristicile vieții politice din Balcani, de-a lungul Istoriei. Ultimul său episod s-a înregistrat în Croația, unde șeful guvernului  – Andrej Plenkovic – este rău văzut de membrii propriului său partid (HDZ), cu toate că a câștigat alegerile legislative de la începutul lunii iulie.

Pentru ca situația să fie și mai paradoxală, HDZ (acronimul în croată al „Comunității Democratice Croate”) îi datorează lui Plenkovic atât victoria electorală din 1916, cât și victoria actuală și – ceea ce este și mai important – faptul că rămâne cel mai mare partid politic din țară. Căci, cu toate că HDZ a fost marele protagonist al politicii croate încă din secolul trecut, încăpățânarea de a rămâne într-o ideologie foarte conservatoare și ultranaționalistă face să tot piardă membri, pe măsură ce trece timpul.

Rădăcinile HDZ s-au hrănit chiar de la început dintr-un patriotism pasional și exclusiv, care, în domeniul social, este de un conservatorism visceral și inflexibil. Este o atitudine pe care societatea croată o înțelege și o aprobă. Și merge până într-acolo încât, în ultima vreme, acestui partid cei mai mari rivali i-au apărut în extrema conservatoare a opțiunilor politice. În ziua de azi, „Mișcarea Patriotică” – noul partid ultranaționalist, care a venit pentru prima dată la urne la recentele alegeri legislative – este, de acum, a treia forță parlamentară.

În plus, la ultimele alegeri prezidențiale, candidata HDZ – Kolinda Grabar-Kitarovic –, s-a prezentat cu un program care lăsa în fașă ideologia „Mișcării Patriotice”. Le-a pierdut, totuși, în fața lui Zoran Milanovic din cauză că nu a avut o oferă atrăgătoare nici pentru stânga și nici pentru extrema dreaptă, dar și din cauza nemulțumirii sociale din țară față de corupția care crește neîncetat.

Prin opoziție față de Grabar-Kitarovic, argumentul lui Plenkovic a fost ca lumea să meargă la urne cu o dechidere spre centru. Căci, semnalează el, această atracție naționalistă vecină cu rasismul și exclusivismul social împiedică  HDZ să fie partid majoritar în țară. Pentru a domina și în viitor, argumentează Plenkovic, partidul trebuie să crească, încorporând idei centriste și alegători moderați.

Cu toată această înnoită victorie electorală, grosul membrilor HDZ nu sunt de acord cu orientarea șefului partidului lor. Pentru moment, protestele sunt în surdină, deoarece nimeni nu vrea să descalece de pe calul câștigător. Însă, în Croația, intransigenții îl acuză că „nu este croat adevărat”, critică stârnită de aperturismul său, precum și de faptul că Plenkovic a fost, timp de mulți ani, membru al Parlamentului European. Iar în rândurile opoziției – cea care este mai la dreapta de HDZ, precum și în cea socialistă – toți știu foarte bine că sarcina care a rămas de la guvernele Plenkovic de până acum este lupta împotriva corupției.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

CROACIA: CENTRISMO AMARGO

Andrej Plenkovic

La pasión intransigente (y por tanto, muy irracional) ha sido una de las características de la vida política en los Balcanes a lo largo de la Historia. Y su último episodio se ha registrado en Croacia, donde el jefe de Gobierno – Andrej Plenkovic – es malquisto por los afiliados de su propio partido (HDZ) pese a haber ganado los comicios legislativos de primeros de julio.

Para que la situación sea aún más paradójica, el HDZ (acrónimo en croata de “Comunidad Democrática Croata”) le debe a Plenkovic tanto la victoria electoral de 1916, como la actual y – lo más importante – que siga siendo el mayor partido político del país. Porque si bien el HDZ ha sido el gran protagonista de la política croata desde el siglo pasado, su empecinamiento en una ideología sumamente conservadora y ultranacionalista le está restando afiliados a medida que pasa el tiempo.

Y es que las raíces del HDZ se han nutrido desde su nacimiento en un patriotismo pasional y excluyente que en lo social es de un conservadurismo casi igual de visceral e inflexible. Es una actitud que la sociedad croata entiende y aprueba. Y lo hace hasta el extremo de que, en los últimos lustros, al HDZ los mayores rivales le han surgido en el extremo conservador de las opciones políticas. Hoy en día, el “Movimiento Patriótico” – nuevo partido ultranacionalista que ha concurrido por primera vez en las urnas en las pasadas legislativas – es ya la tercera fuerza parlamentaria.

Aún hay más de lo mismo: las últimas presidenciales la candidata del HDZ – Kolinda Grabar-Kitarovic –, se presentó con un programa que dejaba en pañales el ideario del “Movimiento Patriótico”. Las perdió no obstante contra Zoran Milanovic tanto por el escaso atractivo de su oferta para izquieras y ultra derechas, como por el malestar social del país ante el auge de la corrupción.

El revés de Grabar-Kitarovic fue el argumento de Plenkovic para acudir ahora a las urnas con una apertura al centro. Aduce el hombre que esa querencia nacionalista rayana en el racismo y el exclusivismo social impiden que el HDZ pueda ser el partido de una mayoría nacional. Para dominar también en el futuro, arguye Plenkovic, el partido ha de crecer incorporando ideas centristas y votantes moderados.

Pese a la renovada victoria electoral, el grueso der los afiliados del HDZ discrepa de la orientación del jefe de su partido. Las protestas se hacen por ahora con sordina porque nadie quiere desmontarse de un caballo ganador. Pero en Croacia los intransigente le acusan de “ser poco croata”, crítica que se basa en su aperturismo así como en el hecho de que Plenkovic haya ocupado muchos años un escaño en el Parlamento Europeo. Y en las filas de la oposición – la de la más a la derecha del HDZ como en la socialista – se recuerda también que la gran tarea pendiente de los Gobiernos de Plenkovic sigue siendo la lucha contra la corrupción.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.