Kim Jong-un

PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM                Washington, Diana Negre

Dacă Kim Jong-un este un mare om politic rămâne de văzut, dar, în mod sigur este un mare maestru al propagandei politice. Anunțul făcut de el că țara sa nu va mai efectua experimente nucleare a fost sărbătorit de toată lumea ca un mare pas spre destindere.

Însă, la o analiza mai atentă, vedem că Kim Jong-un nu a făcut decât să repete cu alte cuvinte ceea ce deja spusese anul trecut, fără ca atunci să emoționeze lumea câtuși de puțin: Coreea de Nord și-a îndeplinit satisfăcător programul său în domeniul armelor nucleare. Adică, pentru moment, țara și militarii săi nu mai aveau nevoie de alte experimente nucleare.

Desigur, conducătorul nordcorean și-a repetat, acum, vechea declarație într-o nouă formulare, oferindu-i președintelui Trump ocazia de a iniția un dialog pacificator, fără ca acesta să-și piardă demnitatea. Este un aspect vital pentru un om politic dintr-o țară democratică.

Pentru Kim, mult mai important decât opinia publică este situația economică din țara sa, în viitorul imediat. Coreea de Nord este o țară cu o sărăcie dureroasă – a trecut de mai multe ori prin foamete cumplită, în ultimii ani – iar  resursele ei nu sunt suficiente pentru ca cele două mari promisiuni făcute de Kim Jong-un să se poată îndeplini: promovarea dezvoltării economice și dotarea armatei cu un arsenal nuclear modern. Astfel încât, odată îndeplinit, cât de cât, acest ultim obiectiv, îi vine acum rândul celeilate promisiuni.

Kim Jong-un

Ori, pentru aceasta Coreea de Nord are nevoie de ajutorul lumii întregi și, în primul rând, trebuie să-și câștige bunăvointa conducătorilor occidentali, pentru ca aceștia să ridice sancțiunile economice impuse tocmai din cauza încăpățânării cu care Coreea de Nord se străduia să-și creeze un arsenal nuclear.

Kim Jong-un, care și-a făcut studiile universitare în Elveția, în mod sigur își amintește sloganul nazist de prin anii  30: „unt sau tunuri” și, cu toate că l-a copiat pe Hitler când a pus pe primul loc armele și pe locul al doilea alimentele, totuși, nu vrea să meargă pe calea războinică a celui de al treilea Reich și încearcă să renunțe la arsenal pentru a aduce bogăție în țară.

Comparația dintre Hitler și Kim Jong-un aproape că se termină aici. Unica și neliniștitoarea asemănare dintre urzelile istorice ale acestor doi conducători este că, în ambele cazuri, pacea și liniștea lumii întregi depind atât de ei, cât și de ceilalți conducători cu care negociază conviețuirea internațională. Și, pentru a menționa încă două nume, figura cea mai importantă a lumii libere actuale – Trump – inspiră tot atât de puțină încredere cât inspra, la vremea sa, primul ministru britanic, Chamberlain.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM          Washington, Diana Negre

Si Kim Jong-un es un gran político está por ver, pero lo que ya resulta indiscutible es que es un gran maestro de la propaganda política. Su reciente anuncio de que Corea del Norte renuncia a más pruebas nucleares ha sido celebrado en el mundo entero como un gran paso hacia la distensión.

Pero, bien mirado, lo que Kim Jong-un ha hecho no ha sido más que repetir con otras palabras lo que ya dijo el año pasado sin que, en aquél entonces, conmoviera el mundo, ni lo más mínimo: que Corea del Norte había cumplido satisfactoriamente su programa armamentístico nuclear. Es decir, que al país y a sus militares no les hacen falta, por ahora, más pruebas atómicas.

Naturalmente, hay que poner en el “haber” del dirigente norcoreano que ahora repitiera su vieja declaración con una nueva formulación, porque así le daba al presidente Trump la oportunidad de entablar un diálogo pacificador sin perder la cara. Esto último es vital para un político de una nación democrática.

Para Kim muchísimo más importante que la opinión pública de su país es el futuro económico inmediato de la nación. Corea del Norte es una nación de pobreza dolorosa – ha sufrido varias hambrunas en los últimos lustros – y sus recursos no dan para atender las dos grandes promesas de Kim Jong-un, que son promover el desarrollo económico de la República y dotar a su ejército de un moderno arsenal nuclear. Así que, más o menos cumplido ese último objetivo, ahora toca volcarse en la otra promesa.

Y para ello Corea del Norte necesita la ayuda de todo el mundo y en primer lugar, ganarse la buena voluntad de los dirigentes occidentales para que levanten las sanciones económicas que le habían impuesto justamente por el empeño norcoreano de tener un arsenal nuclear.

Kim Jong-un, que cursó sus estudios superiores en Suiza, a buen seguro que recuerda el slogan nazi de los años 30 de “mantequilla o cañones” y si bien ha copiado a Hitler en anteponer las armas a la comida, no quiere seguir por la senda belicista del III Reich y trata de usar la renuncia al arsenal para conseguirle riqueza al país.

El paralelismo entre Hitler y Kim Jong-un casi se acaba aquí. La única e inquietante similitud entre las tesituras históricas de esos dos dirigentes es que en ambos casos la paz y la tranquilidad mundial dependen tanto de ellos como de los otros estadistas con quienes negocien la convivencia internacional. Y, para citar sólo un par de nombres, la figura máxima del mundo libre actual – Trump – inspira tan poca confianza como la que inspiraba en su día el primer ministro británico, Chamberlain.

Arthur Neville Chamberlain

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.