Vita Nuova
IX
Mergeam, alaltăieri, călare, pe drumul ce-apucasem, abătut,
pierdut în gânduri că fără voie trebuii să plec,
când îl văzui pe Amor, ieșit în calea-mi, m-aștepta să trec,
un pelerin, în hainele-i sărace, l-am crezut.

Îmi apăru mizer la chip și mohorât, înfrânt,
parcă-și pierduse stăpânirea lumii, nu mai era al ei senior temut;
și gânditor venea și suspinând, tăcut,
lume să nu mai vadă, cu capul în pământ.

Pe nume mă strigă când mă văzu,
și zise: vin de la atâta depărtare,
de unde inima-ţi era din voia-mi, ieri;

Ţi-o adusei, ca să slujească unei noi plăceri.
Şi luai atunci din el o parte atât de mare,
că dispăru şi nu-mi dau seama cum făcu.

Dante Alighieri, portret din secolul XVII, GETTY IMAGES

Rime della Vita Nuova

Cavalcando l’altr’ier per un cammino,
pensoso de l’andar che mi sgradia,
trovai Amore in mezzo de la via
in abito leggier di peregrino.

Ne la sembianza mi parea meschino,
come avesse perduto segnoria;
e sospirando pensoso venia,
per non veder la gente, a capo chino.

Quando mi vide, mi chiamò per nome,
e disse: «Io vegno di lontana parte,
ov’era lo tuo cor per mio volere;

e recolo a servir novo piacere».
Allora presi di lui sì gran parte,
ch’elli disparve, e non m’accorsi come.
[Vita Nuova IX 9-12]

Probabil Alleyn Bequest, 1626, cu inscripția: DANTES ALDIGERIV, Google Art Project

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.