Puerto Rico, Fortul El Morro

Puerto Rico (portul bogat) cel sărac              Washington, Diana Negre

Seria de uragane din acest an, care au devastat cumplit coastele americane, au arătat dificultățile enorme cu care se confruntă Puerto Rico, un teritoriu aparținând Statelor Unite ale Americii și care, contrar a ceea ce spune numele său, este mai sărac decât oricare dintre toate cele 50 de state americane, iar crizele economice care îl bântuie de multă vreme nu numai că s-au agravat, dar, acum, se înrăutățesc în mod spectaculos.

Guvernatorul insulei Puerto Rico, Ricardo Roselló a avertizat, în una din recentele sale cereri de ajutor, că „nu vor mai fi sute de mii, ci milioane portoricanii care vor părăsi insula, pentru a se refugia în SUA”.

Desigur, aceasta a fost calea tradițională de a scăpa de sărăcia în care trăiește aproape 45% din populația insulei – procentaj dublu față de cel mai sărac stat din SUA, cu toate că venitul pe cap de locuitor este mai mare decât cel din oricare din țările Americii Latine. Cu toată această realitate, de la ravagiile lăsate de uraganul Maria – insula a rămas fără electricitate, fără servicii de bază – chiar atât de mulți portoricani nu vor putea pleca: în insulă sunt mai puțini de trei milioane și jumătate de locuitori.

Centrul vechi din San Juan, capitala insulei Puerto Rico

Situația s-a agravat în urma uraganului, dar, problemele vin mai de demult, mai ales din anul 2006, când portoricanii s-au văzut privați de avantajele fiscale prin care se acordau mari bonificații întreprinderilor care investeau în insulă.

Acestea au plecat una câte una, iar, după întreprinderi, au plecat și rezidenții, astfel încât, în ultimii 10 ani, Puerto Rico a pierdut aproape 10% din populația sa. Ori, niciun popor, în toată historia omenirii, nu s-a îmbogățit pierzînd din populație.

Cu toate că insula votează masiv și din totdeauna cu Partidul Democrat, legea pentru suprimarea acestor avantaje a semnat-o chiar un președinte democrat, Bill Clinton, deși a fost pusă în practică timp de zece ani și a luat sfârșit în timpul celui de al doilea președinte Bush.

De fapt, aceste avantaje fiscale, cât timp au funcționat, au fost o armă cu două tăișuri, deoarece, cu toate că atrăgeau investițiile unor giganți industriali, privau trezoreria locală de o serie întreagă de venituri. La fel se întâmplă cu avantajul pe care îl au portoricanii în comparație cu locuitorii țărilor din jur: cu toate că insula nu face parte din SUA, ci este doar un „teritoriu”, rezidenții săi sunt cetățeni americani și pot oricând să plece să locuiască, fără problema, în state.

Este o cale de scăpare care n-a fost descoperită acum, căci, în urmă cu o jumătate de secol, faimosul muzical West Side Story vorbea despre comunitatea portoricană din New York. Dacă la nivel individual este o oportunitate pentru a evita sărăcia, pe ansamblu, Puerto Rico pierde atunci când îi pleacă generația tânără, cea mai întreprinzătoare.

Altă problemă a insulei este faptul că se aplică legile americane din domeniul muncii, printre ele salariul minim, care nu corespunde nivelului de viață din Puerto Rico, căci aduce numai șomaj: patronii locali nu pot plăti un salariu ca în cele 50 de state federale americane, unde veniturile sunt net superioare.

Și, ca lucrurile să fie și mai dificile, insula este legată de o țară fără contiguitate geografică și, cu atât mai puțin, culturală. Dezavantajul distanței s-a văzut în timpul uraganului Maria, când au apărut probleme în transportul de echipamente și personal, destul de departe în ocean. Diferențele culturale sunt evidente atât în felul de a aborda problemele economice și sociale, cât și în bariera lingvistică care nu poate fi depășită nici după 120 de ani de prezență a englezei americane. Cu toate că sunt mulți cei care nu vorbesc engleza, aproape niciun portorican nu vorbește o spaniolă corectă, ci mai degrabă spanglish, acel amestec de cuvinte spaniole, cu construcții și fraze din engleza americană, care s-a întins peste toată zona caribeeană și prin zone din SUA, adus de imigranții hispani.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Puerto Pobre              Washington, Diana Negre

La serie de huracanes que este año han azotado con una intensidad excepcional las costas americanas han puesto de relieve las enormes dificultades en que se halla Puerto Rico, un territorio de los Estados Unidos que no hace honor a su nombre: es más pobre que cualquiera de los 50 estados norteamericanos y sus crisis económicas, arrastradas desde hace mucho tiempo, no solamente se han agravado, sino que van camino de empeorar de una manera espectacular.

El gobernador de Puerto Rico, Ricardo Roselló advirtió, en una de sus recientes peticiones de ayuda, que “no serán cientos de miles, sino millones de portorriqueños los que abandonarán la isla para refugiarse en Estados Unidos”.

Ciertamente ésta ha sido la vía de escape tradicional ante la pobreza en que vive casi el 45% de su población – el doble que en el más pobre de los estados americanos, aunque su renta per cápita sea superior a la de cualquier país de Hispanoamérica.  Aunque el éxito es evidente desde la llegada del huracán María, que dejó prácticamente a toda la isla sin electricidad ni servicios básicos, tantos no pueden irse: en la isla viven menos de 3.5 millones.

La situación se agravó ciertamente con el huracán, pero los males vienen de muy atrás, especialmente desde el año 2006, cuando los portorriqueños perdieron las ventajas fiscales que otorgaban grandes bonificaciones a las empresas que invertían allá.

Una tras otra se fueron marchando y a las empresas les siguieron los residentes, hasta el punto que en los últimos diez años Puerto Rico ha perdido casi el 10% de su población y ningún pueblo en la historia se ha enriquecido al perder habitantes.

Aunque la isla vota de forma masiva desde siempre, por el Partido Demócrata, la ley para eliminar estas ventajas la firmó un presidente demócrata, Bill Clinton, aunque su puesta en práctica se extendió por un espacio de diez años y concluyó en la etapa del segundo presidente Bush.

En realidad, estas ventajas fiscales, mientras duraron eran un arma de dos filos, porque si bien atrajeron inversiones de gigantes industriales, también privaban a las arcas locales de una serie de ingresos. Otro tanto ocurre con la ventaja que los portorriqueños tienen comparados a los países del hemisferio: a diferencia de sus vecinos, aunque su isla no forme parte de los Estados Unidos y sea tan solo un “territorio”, sus residentes sí son ciudadanos norteamericanos y pueden trasladarse sin más a vivir en “El Norte”, como tantos iberoamericanos llaman a EEUU.

Es una vía de escape que no empezó ahora, pues hace medio siglo atrás, la famosa obra “West Side Story” ya giraba en torno a la comunidad portorriqueña de Nueva York. Si bien a nivel individual es una oportunidad para evitar la pobreza, el conjunto de Puerto Rico sale perdiendo cuando se marcha la generación joven y más emprendedora.

Otro problema de la isla es que se aplican las leyes laborales norteamericanas, entre ellas el salario mínimo, que no corresponde al nivel de vida de Puerto Rico y tan solo sirve para crear desempleo porque los empresarios locales no pueden pagar las mismas cantidades que los 50 estados federados, cuyos ingresos son muy superiores.

Para hacerlo todo más difícil, la isla está unida a un país sin contigüidad geográfica y mucho menos cultural. El problema de la distancia quedó patente con el huracán María, ante las dificultades para llevar equipos y personal a un lugar en medio del océano. El de la cultura es patente un día sí y otro también, tanto en la manera de abordar los problemas económicos y sociales, como en la barrera idiomática sin superar después de casi 120 años de presencia norteamericana. Aunque si son muchos los que no hablan inglés, casi ninguno habla buen español, sino más bien espanglish, esa mezcla de palabras hispanas e ideas y frases inglesas que se ha extendido por todo el Caribe y por las zonas de Estados Unidos con inmigrantes del hemisferio.

Imagini din Puerto Rico după trecerea uraganului Maria:

Dorado, în fața unei antene de telefonie mobilă

Coadă de mașini în Dorado în apropierea antenei de telefonie mobilă

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.