SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU  Washington, Diana Negre

„Să facem America mare din nou” a fost lozinca electorală care l-a adus pe Donald Trump la Casa Albă și se pare că acum America nu-i mai este de ajuns, așa că își îndreaptă privirea spre Lună.

E una dintre ambițiile lui Donald Trump, cu toate că, până acum, nu s-a vorbit prea  mult despre aceste proiecte care sunt pe aceeași linie cu felul lui de a vedea lucrurile: noua explorare a Lunii nu va fi o chestiune doar a statului, ci un proiect mixt al unor instituții publice și al unor întreprinderi private.

Este ceva ce se încadrează în tradițiile SUA și, desigur, în mentalitatea unui președinte-întreprinzător cum este Trump, care, spre deosebire de alți politicieni, nu vine din administrația publică, nici din vreo funcție politică, ci din lumea afacerilor.

Întoarcerea pe Lună pe care o patronează NASA (National Aeronautics and Space Administration) urmează să difere mult de cea care a fost Apollo, prima expediție lunară, care, în această sâmbătă, împlinește 50 de ani: din 1972, nu s-au mai făcut călătorii pe satelitul nostru, iar finanțarea disponibilă astăzi este doar o părticică din ceea ce a avut proiectul de acum o jumătate de secol.

Este, însă, un proiect care deja are nume și, în consonanță cu timpul în care trăim, este „politicamente corect”: dacă prima expediție lunară se numea Apollo, zeul grec al Soarelui și al luminii, următoarea va purta un nume de femeie: Artemis, sora lui Apollo,  zeița vânătorii și …a Lunii.

Altă diferență este că, în mare parte, această expediție o vor întreprinde împreună NASA cu Agenția Spațială Europeană, cu toate că, pentru moment, colaborarea se concentrează pe ORION, vehiculul care îi va transporta pe astronauți la bazele lor pentru a explora Luna și, poate ceva mai târziu, și planeta Marte.

Cea mai mare diferență, însă, dintre proiectul actual și Apollo este că NASA, cu toate că controlează o serie de operații, nu mai este nici centrul și nici principalul sponsor, și nici măcar principalul responsabil în proiectarea vehiculelor sau în planificarea expedițiilor. Din contră, contractează întreprinderi private pentru ca acestea să realizeze proiectele și operațiile… și nu duce lipsă de oferte: există vreo două mii de întreprinderi dedicate tehnologiei spațiale și 58 specializate în explorarea Lunii.

Cu această nouă abordare, NASA a făcut din necesitate o virtute, deoarece visteria publică americană nu mai are fondurile pe care le avea în timpul primei misiuni lunare, în parte deoarece nu mai există entuziasmul național de atunci, când americanii au fost surprinși de Sputnikul sovietic (primul satelit artificial al Lunii), prin care principalul rival politic al Americii le-o luau înainte în explorarea spațială.

Există o mulțime de întreprinderi americane care își promit beneficii din expedițiile spațiale și sunt dispuse să riște capital, ceva rar pentru o țară care se apropie de o datorie publică de 20 de bilioane de euro, iar investiția lor va avea un efect pozitiv și asupra planurilor de apărare ale țării.

Și aceasta, deoarece Administrația americană consideră că spațiul este noua frontieră defensivă, cel mai bun loc pentru a face față posibilelor atacuri din partea rivalilor, care, la rândul lor nu rămân în urmă: pe lângă Washington, care prevede o nouă stație și o prezență a oamenilor acolo, în următorii cinci ani, Beijing a anunțat că și China va avea o bază lunară în anul 2030.

Toate acestea vor forma parte, desigur, din Armata Spațială, pe care Trump a anunțat-o acum câteva luni, și care, deocamdată, nu dispune de un buget prea mare. În consecință, nici nu atrage atenția politicienilor și nici nu îi sperie pe posibilii investitori.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA      Washington, Diana Negre

“Hagamos América grande de nuevo” fue el lema de la campaña electoral que llevó a Donald Trump a la Casa Blanca y parece que ahora no le basta con América, sino que las miras están puestas en la Luna.

Es una de las ambiciones de Donald Trump, aunque, hasta ahora, no se ha hablado demasiado de estos proyectos y está en la línea con sus planteamientos: la nueva exploración lunar no será ya cuestión del estado norteamericano, sino un proyecto mixto de instituciones públicas y empresas privadas.

Es algo que encaja en las tradiciones de Estados Unidos y, naturalmente, en la mentalidad de un presidente-empresario como Trump quien, a diferencia de otros políticos, ni viene de la administración pública, ni de cargos políticos, sino del mundo de los negocios.

El regreso a la Luna que patrocina la NASA (National Aeronautics and Space Administration) ha de ser muy distinto del Apolo, la primera expedición lunar, que, este sábado, cumple 50 años: desde 1972, no ha habido más viajes a nuestro satélite y la financiación disponible hoy es tan solo una parte de la que tuvo el proyecto, hace medio siglo.

Pero, es un proyecto que tiene ya nombre y, en consonancia con los tiempos que vivimos, es “políticamente correcto”: si la primera expedición lunar llevaba el nombre de Apolo, el dios griego del Sol y la luz, la próxima ha sido bautizada con nombre de mujer y se llama Artemisia, hermana de Apolo y diosa de la caza…y de la Luna.

Otra diferencia, es que, en buena parte, ésta es una empresa conjunta de la NASA con la Agencia Espacial Europea, aunque, de momento, la colaboración se centra en ORION, el vehículo dedicado a transportar a los astronautas a sus bases para explorar la Luna y, quizá más adelante, también Marte.

Pero, la mayor diferencia entre el proyecto actual y el Apolo es que la NASA, si bien controla una serie de operaciones, no es ya ni el centro ni el principal patrocinador, ni siquiera el principal responsable de diseñar vehículos o planear expediciones. Al contrario, contrata con empresas privadas a las que encarga los diseños y las operaciones… y no anda falta de ofertas: hay casi dos mil empresas dedicadas a la tecnología espacial y 58 especializadas en la exploración lunar.

Con el nuevo planteamiento, la NASA ha hecho de la necesidad virtud, porque el erario público norteamericano no dispone de los fondos que tuvo durante la primera misión lunar, en parte porque no hay el entusiasmo nacional de entonces, cuando los norteamericanos se vieron sorprendidos por el Sputnik soviético (el primer satélite artificial a la Luna), al ver que su gran rival político les había tomado la delantera en la exploración espacial.

Hay una multitud de empresas norteamericanas que se prometen beneficios de las expediciones espaciales y están dispuestas a arriesgar capital, algo escaso para un país que se acerca a una deuda pública de 20 billones de euros y su inversión ha de tener también un efecto positivo en los planes defensivos del país.

Porque la actual Administración norteamericana considera que el espacio es la nueva frontera defensiva, el mejor lugar para atajar posibles ataques de sus rivales que, por su parte, tampoco andan a la zaga: si bien Washington prevé una nueva estación y presencia lunar en un plazo de cinco años, Pekín ya ha anunciado que también tendrá allí una base en 2030.

Todo ello forma seguramente parte del Ejército Espacial que Trump anunció, hace varios meses, y que, por ahora, no tiene todavía un gran presupuesto. En consecuencia, ni llama la atención de los políticos, ni espanta a los posibles inversores.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.