Juan Guaidó şi Nicolás Maduro

CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI      Washington, Diana Negre

Era de așteptat ca grava criză internă din Venezuela să ducă la o nouă confruntare cu SUA. De fiecare dată când unui guvern îi fuge pământul de sub picioare și rămâne cu resursele în cracă, acesta încearcă să supraviețuiască provocând o criză externă mai gravă decât cea care-l macină din interior. Însă, ceea ce nu s-a putut prevedea în situația de față este faptul că Washingtonul nu a pregătit un răspuns mai eficient și mai ingenios, ci numai un simplu sprijin pentru ultimul lider venezolan care îl sfidează pe Maduro.

O posibilă explicație a conduitei lui Trump față de acest caz ar putea fi că președintele este un om de acțiune, nu un gânditor. Ca întreprinzător, metoda pe care a practicat-o în mod constant pare să fi fost simplificarea problemelor economice imediate – uneori cu succes, alteori fără.

Însă, criza venezolană este o problemă socială și culturală mult mai adâncă. Relele Venezuelei nu sunt numai Maduro și predecesorul său, Chávez. Această țară sud-americană suferă de o criză tipică Lumii a Treia: bogăția obținută ușor din abundentele resurse naturale împiedică dezvoltarea echilibrată a economiei, dar și formarea unei mentalități a efortului și a autodepășirii personale. Spirala critică este arhicunoscută: corupție, dominația unor stăpâni locali, a unor baroni și o masă de cetățeni cu atât mai inertă, cu cât i se dă tot mai multă supă a săracului.

Din toate crizele, și desigur și din aceasta se poate ieși cu o enormă doză de efort propriu și cu mult ajutor din afară. SUA ar fi putut să o facă; ar fi putut să o ajute chiar și numai din egoism, pentru a evita vecinătatea unui bolnav socialmente contagios. Nu a făcut-o la timp din mai multe rațiuni, de la miopia politică a unor conducători obișnuiți să vadă și să trateze doar cu imperii coloniale, până la indiferența oarbă, dar, și din alte multe cauze pe care nu le vom analiza aici. Dar și din cauză că – și nu în ultimul rând – nu poți ajuta pe cineva care nu vrea să fie ajutat, și preferă să se pricopsească, însă nimerind din ce în ce mai rău, și cu  cel mai mic efort personal posibil.

Unui om cu mentalitatea și pregătirea lui Trump acest gen de probleme nu i se potrivesc. Sunt situații încurcate, iar intervenția într-o țară care agonizează este riscantă, pe lângă faptul că necesită mult timp și mulți bani. La fel ca pe zdrențăroșii care i-au adus la putere pe Chávez și Maduro, pe Trump îl tentează mai degrabă să nu facă nimic și să aștepte ca Venezuela chavistă să moară de pură incompetență, scăpând continentul de o problemă urâtă. Faptul că acest lucru ar comporta riscul de a nimeri din lac în puț nu-l neliniștește pe președintele american; politica pe termen lung nu face parte din preocupările sale.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

LA OTRA CARA DE VENEZUELA            Washington, Diana Negre

Nicolás Maduro, Donald Trump y Juan Guaidó

Que la grave crisis interna venezolana derivase en otra confrontación con los EEUU era de esperar. Cada vez que un Gobierno está con el agua al cuello y los recursos en el limbo, intenta sobrevivir creando una crisis exterior más grave que la que le atosiga en el interior. Lo que no era ya tan previsible es que, en esta ocasión, Washington no hubiera preparado una respuesta más eficaz e ingeniosa que el simple apoyo al último líder venezolano que desafíe a Maduro.

Nicolás Maduro

Una posible explicación a la conducta de Trump en este caso podría ser  que el presidente es un hombre de acción y no un pensador. Simplificar problemas de trasfondo económico inmediato se parece mucho a lo que ha estado haciendo – unas veces con éxito y otras sin – como empresario.

Pero la crisis venezolana es un problema social y cultural de muchísimo más calado. Los males de Venezuela no son solo Maduro y su predecesor, Chávez. Este país sudamericano padece una crisis típica del Tercer Mundo: la riqueza fácil de unos recursos naturales abundantes impide un desarrollo equilibrado de su economía y el arraigo de una mentalidad de esfuerzo y superación personal en la población. La espiral crítica es archiconocida: corrupción, caciquismo, caudillismo y una masa ciudadana tanto más inerte cuanto más se le concede la sopa boba.

Como de todas las situaciones críticas, también de esta se sale con una enorme dosis de esfuerzo propio y mucha ayuda ajena. Los EEUU podrían habérsela prestado; se la deberían haber prestado incluso por egoísmo, para evitarse la vecindad de un enfermo socialmente contagioso. No lo hizo así a tiempo y por muchas causas, desde la miopía política de unos dirigentes habituados a ver y tratar con imperios coloniales, a una indiferencia cegata y otras muchas causas que no se van a analizar ahora. Pero también – y no en último lugar – porque no se puede ayudar a alguien que no quiere ser ayudado, que prefiere ir medrando de mal en peor pero – eso sí – con el menor esfuerzo personal posible.

Juan Guaidó suplantará a Nicolás Maduro en la presidencia de Venezuela

A un hombre con la mentalidad y la formación de Trump este tipo de problemas no le van. Son situaciones intrincadas y la intervención en una nación agonizante es arriesgada, amén de requerir mucho tiempo y dinero. Como a los desharrapados que encumbraron a Chávez y Maduro, a Trump le tienta mucho más no hacer nada y esperar que la Venezuela chavista se muera de pura incompetencia, quitándole del Continente un mal problema. El que esto pueda encerrar el riesgo de ser un viaje de Málaga a Malagón no le inquieta al presidente estadounidense; la política a largo plazo no forma parte de su ideario.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.