SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI

Israel folosește în Siria o „strategie Reagan” pentru a reduce prezența iraniană în această țară și – în general – în tot Orientul Apropiat. Cel mai mare aliat al său este, în acest moment, pandemia noului coronavirus, care a zguduit serios economia Iranului.

Alianța siro-iraniană datează din 1980, când Damascul a fost singura capitală musulmană care a sprijinit necondiționat Teheranul, atunci când Iranul a fost atacat de Irakul lui Saddam Hussein. Desigur, alianța nu se păstrează numai datorită unor loialități istorice. Damascul și Teheranul beneficiază și acum de pe urma ei. Pentru regimul Assad, sprijinul ayatolahilor este vital, iar pentru politica expansionistă iraniană, Siria este o platformă strategică esențială. Cu atât mai mult, cu cât aceasta servește și gherilelor palestiniene Hizbolah (finanțate tot de Iran) pentru a ataca Israelul.

La ora actuală, prezența militară iraniană în Siria se află în declin. Pe de o parte, marele protagonist militar în războiul civil sirian a devenit Rusia. Pe de altă parte, efectul negativ cauzat de pandemie în finanțele iraniene obligă Teheranul să-și reducă din intervențiile sale – arme, asesori militari și bani – în Orientul Apropiat.

De această conjunctură se folosește Israelul pentru a aplica Iranului o puternică versiune locală a strategiei cu care Reagan a adus URSS la faliment, la sfârșitul secolului trecut: a scumpit cursa înarmărilor dincolo de capacitățile economice ale Kremlinului. Astfel, întrucât Iranul este forțat de pandemie să promoveze o economie a vacilor slabe, Israelul și-a intensificat atacurile asupra bazelor militare iraniene din Siria. Adică, face ca prezența militară a Teheranului în Orientul Apropiat să-i fie tot mai costisitoare.

Și procedează cu foarte mare prudență, făcând tot posibilul pentru a evita pierderea de vieți omenești. Căci, nici Israelul, nici Rusia, dar nici Teheranul sau mișcarea Hizbolah nu vor ca acțiunile militare să ia amploare. Astfel, Israelul avizează aproape întotdeauna din timp comandamentul militar rus din Siria despre atacurile pe care urmează să le efectueze împotriva bazelor iraniene. Acest lucru face ca rușii să nu aibă pierderi colaterale, permițând și unele „indiscreții” din partea lor pentru a salva viețile unor militari iranieni. Și cum Orientul Mijlociu are propriile sale reguli de joc, Teheranul și Hizbolahul procedează la fel când desfășoară acțiuni de represalii împotriva Israelului.

Mai mult ca sigur că această „strategie Reagan” israeliană contra Teheranului nu va avea ca efect o retragere rapidă a forțelor iraniene din Siria, însă, pentru moment, s-a dovedit utilă pentru ca forțele iraniene din Siria și gherilele Hizbolah să-și retragă mare parte din baze din apropierea granițelor cu Israel. Aparent, nu e mare lucru; dar, în acest conflict mocnit din Orientul Apropiat, este suficient pentru toate părțile.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN

Israel ha optado en Siria a una “estrategia Reagan” para reducir la presencia iraní en este país y – en general – todo el Oriente Próximo. Su mayor aliado en este momento es la pandemia del corona virus, que ha sacudido seriamente la economía del Irán.

La alianza sirio-iraní se remonta al año 1980, cuando Damasco fue el único país musulmán que apoyó incondicionalmente a Teherán, al ser atacado el Irán por el Irak de Saddam Hussein. Naturalmente, la alianza no perdura solo por lealtades históricas. Damasco y Teherán se benefician también hoy en día por un igual de ella. Al Gobierno de los Assad, el apoyo de los ayatolás es vital en tanto que para la política expansionista iraní, Siria es una plataforma estratégica esencial. Tanto más, cuanto que esta sirve también a los guerrilleros palestinos de “Hizbolá” (asímismo financiado por Irán) para atacar a Israel.

En estos momentos, la presencia militar iraní en Siria está en declive. Por un lado, el gran protagonista militar en la guerra civil siria es ahora Rusia. Y por otro lado, el gran impacto negativo que ha causado la pandemia en las finanzas iraníes obliga a Teherán a revisar a la baja sus intervenciones – armas, asesores y dinero – en el Oriente Próximo.

Esta coyuntura la está aprovechando Israel para aplicarle al Irán una versión local de la estrategia con que Reagan acabó llevando a la URSS a la bancarrota, a finales del siglo pasado: encareció la carrera armamentista más allá de las capacidades económicas del Kremlin. Así, dado que Irán se ve forzado por la pandemia a llevar a cabo una economía de vacas flacas, Israel ha redoblado sus ataques sobre las bases militares del Irán en Siria. Le está “encareciendo” a Teherán su presencia militar en el Oriente Próximo.

Ataque israelí contra bases militares iraníes en Siria

Pero, lo está haciendo con prudencia extrema, evitando al máximo que haya víctimas humanas. Y es que ni Israel, ni Rusia, Teherán o Hizbolá quieren que las acciones militares pasen a mayores. Así, Israel avisa casi siempre con antelación al mando militar ruso de Siria de los ataques que va a llevar a cabo contra bases iraníes. Esto evita que haya daños colaterales rusos y, de paso, permite “indiscreciones” rusas que a su vez salva vidas de militares iraníes. Y como el Oriente Medio tiene sus propias reglas de juego, Teherán e Hizbolá hacen lo mismo a la hora de llevar a cabo represalias contra Israel.

Ataque israelí contra base militar iraní en Siria

A buen seguro que esta “estrategia Reagan” israelí contra Teherán no llevará a una pronta retirada iraní de Siria, pero si ha servido, de momento, para que el cuerpo expedicionario iraní y sus aliados de Hizbolá hayan alejado gran número de sus bases de las fronteras con Israel. Aparentemente, no es gran cosa; pero, en ese conflicto contenido que se desarrolla actualmente en el Oriente Próximo, es bastante para todos.