Dacă doamna Viorica Dăncilă va ajunge să locuiască o vreme la Cotroceni, mai mult ca sigur că, de acolo, din palatul prezidențial, va încerca să-l scoată pe Liviu Dragnea din închisoare, cât mai curând.

Este în logica PSD-ului, în firea lucrurilor, a modului de a gândi al acestui partid.

Să vedem care este problema fundamentală a acestei structuri politice, care, până anul acesta, 2019, a fost cea mai puternică pe scena românească, de la prăbușirea comunismului (1989) încoace.

Această mare problemă are un nume: TENTAȚIA TOTALITARĂ.

PSD, sub conducerea lui Liviu Dragnea, s-a manifestat ca un partid totalitar. Pentru a ajunge la putere, pentru a fi ales masiv, a recurs la un populism fără margini, la promisiuni care nu vor putea fi îndeplinite vreodată. Deîndată ce ajuns la putere, s-a dezlănțuit sistematic asupra instituțiilor care asigură funcționarea democrației și a statului de drept.

Atacul principal s-a dat asupra justiției. Acest atac a fost preocuparea obsesivă a acestui partid, din momentul în care a venit la guvernare. Persoane, instituții și legi au fost discreditate și desființate, în așa fel, încât actul de justiție să fie pus sub semnul îndoielii, să nu mai putem distinge, nu-i așa? între ce e drept și ce e nedrept, între ce este legal și ce este infracțiune. Imaginea justiției și a magistraților care o servesc a fost terfelită crunt, în timp de corupția a dobândit un statut de infracțiune ușoară, nesemnificativă și neimportantă, care ar fi păcat să nu fie iertată și uitată, adică, aministiată, deoarece este lipsită de gravitate, nu prezintă niciun pericol. Mai, mai că ar fi o virtute!

Legile au fost modificate și alterate – au ajuns să fie niște biete vinuri diluate cu apă – pentru ca rigoarea lor să nu-i mai ajungă pe corupții cocoțați la putere. Lor li se permite orice, tot ce fac ei este corect și just, căci, au fost aleși de popor, în urma unor alegeri democratice. Pot să distrugă țara și viitorul ei ! Au mandatul poporului!

La rândul lui, totalitarismul are o mare problemă: DIASPORA. Românul plecat afară ca să-și câștige existența nu poate fi prostit cu promisiuni deșarte sau cumpărat cu pomeni electorale. Totalitarismul își încearcă puterile doar, doar va mai reuși să controleze teritoriul național, așa cum o făcea pe vremuri partidul comunist. Era un partid-stat: românul era român doar în interiorul granițelor controlate de comuniști. Ce era în afara teritoriului, nu mai era român. Cel mult, era de origine română! Atât!

Acum un an, DIASPORA ROMÂNEASCĂ a vrut să-i tragă de mânecă pe pesediști și să le spună că lucrurile nu stau așa. Ei sunt la fel de români ca noi toți cei din țară, și nimeni nu are dreptul să îi discrimineze în vreun fel. Românismul lor este mult mai alert și mai robust, deoarece trăiesc și muncesc printre străini, și gândul lor este tot timpul, aici, acasă, alături de cei dragi. Toți vor sau visează să se întoarcă acasă cândva, chiar dacă s-au realizat social și profesional mult mai bine în străinătate. Astfel că, un român din diaspora este de două ori român: este român acolo, departe și este român, aici, unde tare ar vrea să se întoarcă, dacă ar avea condiții, căci, sufletul lui e aici!

Pe data de 10 august, români din diaspora au venit la București. Mulți ! Au străbătut sute sau chiar mii de kilometri, cu efort și cheltuială pentru a veni acasă. Vroiau să li se audă glasul, părerea.

Au fost primiți așa cum poate înțelege un regim autoritar să trateze cu un segment social pe care nu-l poate controla: cu ostilitate !

Cu o doamnă prim-ministru plecată în concediu în străinătate. Un prim ministru care se respectă nu-și poate permite să nu ia în considerare foarte serios un asemenea eveniment. Și-ar fi anulat orice altă întâlnire guvernamentală sau politică – ca să nu mai vorbim de concediu -, pentru a se întâlni cu o delegație a ROMÂNILOR DIN DIASPORA. Doamna prim ministru a plecat de acasă, s-a programat să nu fie în țară ! Ori, tocmai acest lucru o incriminează. Și-a programat NE-DIALOGUL !

Nu a avut inspirația să organizeze măcar un simulacru de dialog. Tot ar fi fost ceva !

Orice anchetă trebuie să pornească de la realitatea aceasta: din timp s-a plănuit și s-a organizat NE-DIALOGUL.

Restul a venit de la sine: provocatori (ultrași, radicali, galerii sportive etc.) care să compromită imaginea diasporei. Românii din afară ar fi niște violenți iresponsabili, persoane periculoase, răzvrătiți care au vrut să dea o lovitură de stat. Niște destabilizatori ! Au vrut, nici mai mult nici mai puțin, decât să pătrundă în forță în clădirea guvernului. Noaptea, când nu era nimeni acolo! Cu primul ministru plecat… în străinătate ! Este o logică sui-generis căreia bunul simț te îndeamnă să nu-i dai pic de crezare. Românii din străinătate ar fi venit la București ca să se facă de râs !

Forțe speciale dotate cu tunuri cu apă, gaze lacrimogene, grenade acustice care să-ți ia auzul pentru o vreme, scuturi transparente și bastoane de cauciuc cu miez articulat din oțel. Și muniție de război ! Căci aveam de a face cu dușmani nu cu frați de-ai noștri !

Interesant a fost un video în care un domn mai grăsunel, printre niște oameni ai forțelor speciale, este lovit puternic… pentru nimic, din senin. Domnul acela nu a înțeles că celălalt civil, lângă care spera să se simtă mai în siguranță, era tocmai comandantul care conducea acțiunea forțelor speciale. Unul dintre subalternii acestui comandant a considerat că seful său nu trebuia să fie deranjat de prezența acestui civil, oricât de pașnic ar fi fost. A intervenit și l-a convins pe intrus să plece, cu două lovituri zdravene de baston.

Video-ul a redat simbolic dialogul organizat de guvernul Drăgnilă cu Diaspora.

A trecut un an de la acea zi de 10 august.

La ora actuală avem un guvern Dăncilă. Liviu Dragnea nu mai poate hotărî în numele guvernului. Hotărârile le ia doamna Dăncilă. Și iată că primul ministru al României vorbește, din nou, despre acea zi de 10 august 2018, afirmând, același lucru: că a fost vorba despre O ÎNCERCARE DE LOVITURĂ DE STAT.

Cât de oportună este această nouă-veche abordare. Frumos și util ar fi fost să-și ceară scuze, sau măcar să-și exprime regretul pentru violențele din august trecut. Normal ar fi fost să spună că nu se poate pronunța, deoarece niciun tribunal nu a dat încă vreo sentință în această privință.  Sau măcar să tacă, chiar dacă a fost provocată.

Cursa pentru Cotroceni a început din momentul în care partidele și-au anunțat candidații. Ori, doamna Dăncilă comite o gravă eroare acuzând, din nou, diaspora. De data aceasta este o eroare, nu este o gafă! Există vreo șansă ca dumneaei să-și îmbunătățească, de acum încolo, imaginea în ochii românilor din străinătate, în condițiile în care votul lor poate fi hotărâtor pentru victoria unuia dintre candidați, așa cum s-a constatat în alegerile anterioare? Căci, în interior, chiar și electoratul fidel PSD-ului are îndoieli în privința doamnei Dăncilă.

Crede cineva din țară sau “din diasporă” că PSD s-a lepădat de tentația totalitară, când președinta acestui partid repetă asemenea acuzații nefondate, care, de fapt, au ca scop învrăjbirea românilor din interior cu cei din afară? Chiar nu există nimeni, experți, consilieri sau simpli prieteni care să o sfătuiască pe doamna Dăncilă să fie foarte prudentă și reținută în chestiunea extrem de delicată a diasporei ?

S-a reinventat partidul, oare într-adevăr s-a de-dragnizat?

În condițiile în care după un an de zile, dosarele evenimentelor din 10 august rămân blocate și nu s-a lămurit nimic (oare de ce? cine se teme de adevărul probelor și dovezilor din aceste dosare?), afirmația doamnei Dăncilă nu poate avea decât o singură interpretare: represiunea și violențele de atunci au o justificare perfectă și deplină: a fost o încercare de lovitură de stat. Dosarele să rămână blocate în continuare și… punct!

Întrebarea firească este, însă, de unde știe doamna Dăncilă ca să fie atât de categorică în afirmații, căci nu a fost în țară, nu a fost de față? Din auzite? Din ce a văzut la televizor? Și chiar nu a pus-o nimic pe gânduri din ce a văzut și auzit? Nici presa străină? Chiar nu e nimeni vinovat de organizarea violențelor de atunci? Doar diaspora?

Până la alegerile prezidențiale, va veni ziua de 10 august din anul acesta. Diaspora e în continuă creștere. Zi de zi, foarte mulți români își părăsesc țara, din lipsă de perspective, din lipsă de speranțe. Pleacă prea mulți!

Aniversarea este, întotdeauna, un moment de analiză și de bilanț.

O concluzie de neocolit va fi imobilismul politic al PSD și inevitabilul său declin, vizibil și palpabil. Se pare că se încheie procesul de prăbușire a stângii, început în decembrie 1989. Un merit deosebit în procesul de dezagregare a partidului totalitar postcomunist l-a avut Liviu Dragnea.

Adversarii și opoziția politică ar putea să-i ridice o statuie, pentru acest inegalabil merit al său.

Iar, doamna Dăncilă, prin faptul că a început cu stângul drumul spre Cotroceni, s-ar putea să pecetluiască acest sfârșit.

Greșeala în care persistă este incapacitatea de a înțelege că totalitarismul poate exista doar în izolare și autarhie, nu și într-o uniune de state cum este UE.

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.