Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Unora li s-a urât cu binele

MARXISM ÎN ELVEȚIA

Liniștita și ponderata Elveție este, din punct de vedere politic, o cutie cu surprize : în această  țară, populismul Partidului Popular Elvețian (SVP) a atins niveluri  fără egal în Europa Occidentală, și iată că acum, tocmai în această mare redută a pieței de capital, este pe cale să renască marxismul din secolele  al XIX-lea și al XX-lea.

La convenția Partidului Socialdemocrat Elvețian (SP) care a avut loc recent în Thun, președintele acestui partid a anunțat „reîntoarcerea la marxismul clasic, dar, fără violență”. Adică : cu luptă de clasă, însă fără eliminări fizice și nici epurări politice. În schimb, desigur, cu formulele social economice care au dus Uniunea Sovietică la faliment, când politica a avut prioritate absolută și oarbă asupra legilor pieței.

Această orientare „softie-marxistă” a Partidului Socialdemocrat nu este nouă – s-a definit încă din 2010 -, dar, ceea ce surprinde este că, acum, sectorului cel mai „progresist” al partidului i se pare prea puțin incisivă. Acest sector nu se mulțumește doar să declare că lupta de clasă o declanșează capitalismul, care agresează muncitorii, iar gestiunea financiară a Băncii Naționale trebuie să se supună, în mare măsură, unor criterii politice, dar chiar pretinde să se pună în practică deja ideile marxismului originar.

Existența unui curent impacientat și beligerant este îngrijorătoare, deoarece acest fenomen se manifestă într-una din țările cele mai bogate și îmburghezite de pe Continentul nostru, dar, deocamdată nu reprezintă o amenințare. În primul rând, deoarece, la alegeri, Partidul Scialdemocrat Elvețian nu atrage mai mult de 19% din voturile elvețieinilor , iar, în al doilea rând, reprezentanții socialdemocraților în Guvernul federal (în Elveția, toate partidele parlamentare sunt reprezentate și în Guvernul federal) aparțin aripii moderate și realiste a socialdemocraților.

Nerăbdătorii și radicalii partidului sunt, deocamdată o minoritate chiar și în cantoanele latine – de limbă franceză și italiană – unde Partidul Socialdemocrat se prezintă mai degrabă ca partid socialist, decât ca o opțiune socialdemocrată.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

Hay quien se aburre de tanto bienestar…

MARXISMO EN SUIZA

La serena y comedida Suiza es políticamente una caja de sorpresas : allí logró el populismo del SVP (Partido Popular Suizo) un protagonismo sin parangón en la Europa Occidental y ahora, también allí – en una de las grandes plazas fuertes del mercado de capitales –, está intentando renacer el marxismo de los siglos XIX y XX.

En la reciente convención del SP (Partido Socialdemócrata Suizo) celebrada en Thun, el presidente del partido pregonó el “retorno al marxismo clásico, pero sin violencia”. Es decir: con lucha de clases, pero sin matanzas ni purgas políticas. Y, claro, con las fórmulas socioeconómicas que llevaron a la URSS a la bancarrota al dar prioridad absoluta e indiscriminada a la política sobre las leyes del mercado.

Esta orientación “softie-marxista” del SP no es nueva – fue planteada ya en el 2010 -, pero resulta sorprendente a pesar de todo porque ahora resulta que al sector más “progre” del partido le resulta demasiado tibia. A este sector no le basta con la declaración de que la lucha de clases la desencadena el capitalismo que agrede a los trabajadores, y de que la gestión financiera del Banco Nacional ha de someterse en gran medida a criterios políticos, sino que pretende que se inicie ya la puesta en práctica del ideario marxista primigenio.

La presencia de una corriente impaciente y beligerante es inquietante por lo que tiene de sintomática – y sorprendente –  en una de las naciones más ricas y aburguesadas del Continente, pero no constituye por ahora amenaza alguna de cambios radicales. En primer lugar, porque la adhesión política de los suizos al SP no pasa del 19% de los votos en los comicios y porque los representantes socialdemócratas en el Gobierno federal (en Suiza todos los partidos parlamentarios están presentes en el Gobierno federal) pertenecen al ala moderada y realista de la socialdemocracia.

Los impacientes y radicales del partido son por ahora minoría incluso en los cantones latinos – los de lengua francesa e italiana –, donde el SP se presenta mucho más como partido socialista que como opción socialdemócrata.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.