ZIMBABWE, DEDESUBTURILE

Revolta de săptămâna trecută din Zimbabwe a avut toate elementele pentru o piesă de teatru: un dictator ramolit, o tânără nevastă-scorpie; un general cu față de înger păzitor al unei democrații inexistente, dar cu vocație luciferică; iar, ca scenă: o națiune pe marginea prăpastiei.

Și dacă în mod sigur existau toate aceste elemente, dramei – așa cum informau știrile din primele zile – nu i se potrivea, totuși, istoria. Decăderea intelectuală a dictatorului nonagenar Robert Mugabe era, de câțiva ani, jenant de evidentă, dar aceasta nu pare să fi deranjat clasa politică din Zimbabwe. La fel de cunoscute, de ani de zile, au fost și rapacitatea și ambițiile celei de a doua neveste, Grace, a lui Mugabe, dar nici aceste lucruri nu ar fi zguduit vreodată țara.

Robert Mugabe, la a 92-a aniversare a zilei de naștere

Tortul de la a 92-a aniversare a zilei de naștere a lui Mugabe

În sfârșit, și șeful militar al țării – general Constantino Chiuenga – a jurat (și iată că zilele trecute și-a încălcat jurământul) prin anii 70, când lupta alături de Mugabe în războiul de gherilă care avea să transforme Rhodezia cea albă și rasistă într-un Zimbabwe multirasial și corupt, în zilele noastre, o loialitate numantină președintelui Mugabe.

Constantino Guveya Dominic Nykadzino Chiuenga

Chiuenga i-a fost loial în războiul de gherilă și  pe urmă, în guvernarea țării; a ajuns chiar să-și imite conducătorul și în viața de zi cu zi: s-a căsătorit a doua oară – la fel ca președintele – cu o femeie foarte frumoasă și mult mai tânără decât el. La fel ca familia președintelui, și el a adunat o imensă avere în urma „africanizării” fermelor și averilor rodezienilor albi. A transferat până și în politică emulația, lăsând să se întrevadă – este adevărat că foarte târziu, când steaua lui Mugabe apunea – aspirațiile sale la președinția țării. Ca prim pas, și-a lungit numele, care acum, este: Constantino Guveya Dominic Nykadzino Chiuenga. Ori, ce țară nu ar leșina să aibă un președinte cu un asemenea nume?

Și atunci, ce s-a întâmplat ca brusc toate relele care au fost suportate până săptămâna trecută să se transforme într-o criză de stat, așa, peste noapte?

Răspunsul cuprinde două lucruri. Pe de o parte, China, de departe cel mai mare investitor în Zimbabwe, și-a văzut banii în pericol, dacă mai rămânea mult la putere guvernul actual. În consecință, și-a mutat piesele pentru a rezolva falimentul. Pe de altă parte, jaful exclusivist întreprins de soția lui Robert Mugabe – un jaf care a vizat atât bogăția, cât și puterea politică  – a sfârșit prin a-i îngrozi pe vechii camarazi de arme ai lui Mugabe (democrația zimbaweană e doar cu numele), care văd în lăcomia doamnei Grace Mugabe un serios pericol pentru averile și chiar pentru viețile lor.

Grace Mugabe

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol

***

ZIMBABUE, EL TRASFONDO

Robert Mugabe y su mujer,  Grace,  el 29 de julio de 2017,  en una reunión del partido ZANU-PF celebrada en Chinhoyi

La asonada de la semana pasada en Zimbabue tenía todo los elementos de un drama teatral: un dictador chocheante, una joven esposa-arpía; un general con pinta de ángel de la guardia de una democracia inexistente, pero con vocación luciferiana; y como escenario: una nación al borde de la ruina.

Grace Mugabe

Y si ciertamente existían todos estos elementos, al drama – tal y como lo contaban las noticias de los primeros días – no le cuadraba la historia. Porque la decadencia intelectual del nonagenario dictador Robert Mugabe era penosamente evidente desde hace años, sin que por ello se hubiese movido el mundo político zimbabueño. La rapacidad y ambición de Grace, la 2ª esposa de Mugabe, también era sabida desde hace años sin que el país tampoco se hubiera conmovido nunca.

Robert Mugabe, el 16 de septiembre de 2016

Por último, el jefe militar del país – el general Constantino Chiuenga – había jurado (y perjurado) desde los años 70, cuando luchaba al lado de Mugabe en la guerrilla para hacer de la Rhodesia blanca y racista el Zimbabue multirracial y corrupto actual, una lealtad numantina al presidente Mugabe. Chiuenga le fue leal en la guerrilla, en el Gobierno y hasta imitó a su líder en la vida cotidiana: se casó – como el presidente – en segundas nupcias con una mujer mucho más joven y muy bella. Como la familia presidencial, él también acumuló una impresionante fortuna con la “africanización” de fincas y fortunas de los rhodesianos blancos. Y hasta extendió la emulación a la política, insinuando – eso, si muy a última hora y cuando la estrella de Mugabe se apagaba – sus aspiraciones a la presidencia. Como primer paso, ahora amplió su nombre a Constantino Guveya Dominic Nykadzino Chiuenga. ¿A ver qué país no se desmaya por tener un presidente llamado así ?

A la vista de todo esto uno se tiene que preguntar ¿Qué ha pasado para que de golpe todos los males que eran soportables hasta la semana pasada, se vuelvan crisis de Estado en un santiamén ?

Robert Mugabe dirigiéndose a sus partidarios, con motivo de su 93 cumpleaños, Matopas, Bulawayo, Zimbabue

La respuesta parece ser doble. Por un lado, China, de largo el mayor inversor en Zimbabue, ha visto en peligro su dinero de seguir el país por la senda del Gobierno actual. Consecuentemente, ha movido sus piezas para atajar la bancarrota. Y por otro lado, la rapiña exclusivista emprendida por la esposa de Robert Mugabe – una rapiña que enfoca tanto riqueza como poder político – ha terminado de espantar a los antiguos compañeros de guerrilla de Mugabe (la democracia zimbabueña era sólo nominal), que ven en las apetencias de Grace Mugabe un serio peligro para sus haberes y hasta para su propia existencia.

Robert y  Grace Mugabe

Grace Mugabe

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu