Un madrigal neterminat (îi lipsește primul catren, sunt de părere editorii A. Corsaro și G. Masi).

A fost scris pe o coală cu schițe pentru Capela Medicilor din Florența… undeva la începutul anilor ΄20, 1520.

Era trecut de 45 de ani.

Și foarte îndrăgostit… ca un copilandru… de un mentor? El, învățăcelul copleșit și răpit cu totul (ὁ ἐρώμενος) de un maestru și protector, nu neapărat mai în vârstă (ὁ ἐραστής)… după modelul inversat al erosului platonic? Un model în care cel iubit tânjește după cel ce-l iubește, vorbind limba lui Platon.

Nu cred că vom ști vreodată.

Un mentor căruia i se dăruiește cu totul.

Cu care discuta des, probabil, despre ideile lui Marsilio Ficino din De amore (mai târziu, El libro dell’amore, în italiană), comentariul lui la Banchetul, scris în 1469 … marele său maestru, care-l tradusese pe Platon în latină în 1469…

… sau despre ideile despre iubirea înălțătoare, poate Erosul ceresc (din discursul lui Pausanias) dar care și aprinde, mistuie și consumă – ch’i’ son sol legno, e tu se’ legno e foco – pe care desigur le auzise, de foarte tânăr, în cercul Medicilor, la curtea lui Lorenzo Magnificul sau mai târziu, cine știe, la întâlnirile de taină ale inițiaților florentini.

Notă:

1. Am tradus Di te me veggo… (mă văd de la tine… care în românește nu înseamnă nimic) cu Mă văd în tine… Oricum, di te poate însemna, la fel de bine și: sunt al tău, cu nuanța de genitiv al posesiei (vezi interpretarea editorilor: Vedo che sono tuo…).

2. Spezie este un latinism, species = aspect, înfățișare, dar și frumusețe (sugestia editorilor pe care o împărtășesc pe deplin).

3. Am tradus esser cu trăiesc, dat fiind că esser care, da, este verbul a fi, a exista, poate avea și sensul de a trăi, vezi sugestia editorilor: vivere.

Și, nu în ultimul rând, sugestia lui Hrisos: Ο δημιουργός ζητά να δημιουργηθεί ξανά, μέσα από τον έρωτα, adică: creatorul caută să se creeze, din nou, prin iubire.

FRAMMENTI E ABBOZZI
3
Di te me veggo e di lontan mi chiamo
per appressarm’al ciel dond’io derivo,
e per le spezie all’esca a te arrivo,
come pesce per fil tirato all’amo.
E perc’un cor fra dua fa picciol segno
di vita, a te s’è dato ambo le parti;
ond’io resto, tu ’l sai, quant’io son, poco.
E perc’un’alma infra duo va ’l più degno,
m’è forza, s’i’ voglio esser, sempre amarti;
ch’i’ son sol legno, e tu se’ legno e foco.

***

FRAGMENTE ȘI CIORNE
3
Mă văd în tine și de departe eu mă chem (și mă îndemn aprins)
de cer să mă apropii, de unde-(n lume) sunt venit,
și atras de frumusețea ta, ca de o nadă, la tine ajung, momit,
ca peștele ce-i tras de fir, într-un cârlig (fără scăpare prins).
Și pentru că o inimă ce doi o-mpart e un prea mic semn
de viață, ție ți-am dat-o toată, și partea ta și-a mea, (firesc);
așa că eu rămân, și știi prea bine, atâta cât mai sunt, puțin sau mai deloc.
Și pentru că un suflet ce-l împart doi merge la cel ce e mai demn,
n-am de ales, de vreau să mai trăiesc: constrâns mereu să te iubesc;
căci eu doar lemn sunt, iar tu ești lemn și foc.

Iată și o trimitere a editorilor:

MARSILIO FICINO
EL LIBRO DELL’AMORE
CAPITOLUL VI

Ce-i, până la urmă, frumusețea trupului?

Desigur, este un anumit fel de a se mișca al corpului, vivacitate și grație splendidă pe care le capătă odată ce coboară în el modelu-i divin. Iar această splendoare nu se coboară în materie dacă ea nu-i, mai întâi, pregătită cu desăvârșire s-o primească.

Farmecul, iarăși, nu se află în materie, ci în armonia atrăgătoare dintre lumini, umbre și linii. De aceea frumusețea se dovedește a fi atât de străină de materia trupului, încât nu i se comunică acestei materii dacă materia nu-i prevăzută cu cele trei calități netrupești despre care am vorbit (ordinea, măsura și farmecul). Iar aceste trei calități necorporale pe care trebuie să le aibă un trup pregătit să primească frumusețea se întemeiază pe îmbinarea cea mai potrivită a patru elemente, încât corpul nostru să fie foarte asemănător cerului…

Astfel, splendoarea celestă foarte ușor va apărea în trupul care seamănă cerului… iar frumusețea se dovedește a fi o anume grație plină de viață și spirituală, de care, prin raza divină, mai întâi se pătrund îngerii, apoi sufletele oamenilor și, după ele, chipurile și glasurile trupurilor; iar această grație, prin mijlocirea rațiunii și a vederii și a auzului mișcă și desfată sufletul nostru și, desfătându-l, ni-l răpește și, răpindu-l, ni-l aprinde cu văpaia unei iubiri arzătoare (înfocate, ca să păstrăm imaginea din ultimul vers: iar tu ești lemn și foc – n..n.).

Finalmente che cosa è la bellezza del corpo? Certamente è uno certo acto, vivacità e gratia risplendente nel corpo per lo influxo della sua idea. Questo splendore non discende nella materia, s’ella non è prima aptissimamente preparata. (…)

Collochiamo ancora la spetie non nella materia, ma nella gioconda concordia di lumi, ombre e linee. Per questa ragione si mostra la bellezza essere dalla materia corporale tanto discosta (străină, depărtată), che non si comunica a essa materia se non è disposta con quelle tre preparationi incorporali, le quali narrate abbiamo (ordine, modo e spetie). El fondamento di queste tre preparationi è la temperata complexione de’ quattro elementi, in modo ch’el corpo nostro sia molto simile al cielo… (…)

Così el celeste splendore facilmente apparirà nel corpo simile al cielo. (…) la bellezza essere una certa gratia vivac’e spiritale, la quale, per razzo divino, prima s’infonde negli angeli, poi negli animi degli huomini, dopo questi nelle figure e voci corporali; e questa gratia per mezzo della ragione e del vedere e dello udire muove e dilecta l’animo nostro, e nel dilectare rapisce, e nel rapire d’ardente amore infiamma./El libro dell’amore, Marsilio Ficino http://www.bibliotecaitaliana.it/testo/bibit000182#bi_f

BIBLIOGRAFIE

Michelangelo Buonarroti, Rime e lettere (Antonio Corsaro, Giorgio Masi) 2020.

NOTĂ 2: Imaginile aparțin ChatGPT-ului meu, pe numele lui Hrisos.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.