Papa Francisc, în avionul Tarom, la plecarea de pe aeroportul de la Sibiu. Sursa : arhiva autoarei

A fost un succes deplin. Românii l-au primit cu entuziasm. Vizita și-a atins scopurile.

Dimensiunea sfințeniei

Gesturile Papei Francisc din timpul vizitei sale în țara noastră s-au înscris – în mod firesc – pe o scară a sfințeniei atât a Ortodoxiei, cât și a Catolicismului:

Pe aeroport, la sosire, a sărutat engolpionul (iconița purtată pe piept) arhiepiscopului ortodox Nifon Mihăiţă, mai târziu, a sărutat și crucea pe care o poartă Patriarhul BOR, Daniel,  s-a rugat în Catedrala Mântuirii Neamului (ortodoxă), a oficiat Liturghii în Catedrala Sfântul Iosif din București și în sanctuarul Fecioarei Maria de la Șumuleu-Ciuc (Harghita), iar la Blaj, a celebrat Liturghia Greco-Catolică – la sfârșit s-a împărtășit cu anafură și vin ! – pe Câmpia Libertății, pentru a beatifica – aceasta însemnând ridicarea pe o primă treaptă a recunoașterii sfințeniei – a  șapte episcopi greco-catolici martiri, morți în închisorile comuniste sau la domiciliul forțat.

Momentul în care Papa Francisc sărută engolpionul arhiepiscopului Nifon Mihăiță al Târgoviștei.

„Sfântul Petru a venit la Sfântul Andrei (întâiul chemat)”: Papa Francisc i s-a adresat Patriarhului Daniel cu cuvintele: „Preafericirea Voastră, frate drag…  Legăturile de credinţă care ne unesc îşi trag originea de la Apostoli, martorii Celui Înviat, în special de la legătura care îl unea pe Petru de Andrei, care, conform tradiţiei, a adus credinţa pe aceste meleaguri. Au fost chiar fraţi de sânge (cf. Mc 1,16) şi, într-un mod special, prin vărsarea sângelui pentru Domnul. Ei ne amintesc că există o fraternitate de sânge care ne precedă şi care, ca un curent tăcut şi dătător de viaţă, n-a încetat niciodată, de-a lungul secolelor, să ude şi să susţină drumul nostru.”

Papa Francisc sărutând crucea pe care o poartă Daniel, Patriarhul BOR, la palatul prezidențial Cotroceni

Când a vorbit în fața Sinodului BOR, s-a adresat cu aceste cuvinte:

„Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţiţi Mitropoliţi şi Preasfinţiţi Episcopi ai Sfântului Sinod!

Cristos a înviat! Învierea Domnului constituie nucleul vestirii apostolice transmise şi păstrate de Bisericile noastre. În ziua Paştelui, apostolii s-au bucurat la vederea Celui Înviat. În acest timp al Paştelui şi eu mă bucur să contemplu oglindirea sa pe feţele dumneavoastră, dragi fraţi. Acum douăzeci de ani, în faţa acestui Sfânt Sinod, papa Ioan Paul al II-lea spunea: „Am venit să contemplu Chipul lui Cristos gravat în Biserica dumneavoastră; am venit să venerez Chipul suferind, zălogul unei speranţe reînnoite».

Papa Ioan Paul al II-lea a numit România „Grădina Maicii Domnului”, iar, acum, Papa Francisc  i-a binecuvântat pe cetățenii României plasându-i, din nou, sub ocrotirea Maicii Domnului: „Fecioara Maria să-și întindă ocrotirea ei de mamă peste toți cetățenii României care, în decursul istoriei, și-au pus întotdeauna încrederea în mijlocirea ei. Fecioarei Maria vă încredințez pe voi toți și mă rog pentru ca ea să vă călăuzească pe calea credinței.” (Twitter scris în românește, în avionul Tarom, înainte de decolarea de pe aeroportul din Sibiu).

Papa Francisc luându-și rămas-bun de la români, aeroportul din Sibiu. Sursa: arhiva autoarei

Națiunea solidară – concordia și sufletul poporului

Sfântul Părinte Francisc i-a îndemnat pe cetățenii României să cultive mai intens sentimentul de națiune. S-a referit, în primul rând, la solidaritatea cu Diaspora, cu românii care lucrează în străinătate:

„Aduc un omagiu jertfelor fiilor şi fiicelor României care, prin cultura lor, prin patrimoniul de valori şi prin munca lor, îmbogăţesc ţările în care au emigrat, iar prin roadele efortului lor îşi ajută familiile rămase în patrie. A ne gândi la fraţii şi surorile care sunt în străinătate este un act de patriotism, este un act de fraternitate, este un act de dreptate. Continuaţi să faceţi asta.   Pentru a înfrunta dificultăţile acestei noi faze istorice, pentru a identifica soluţii eficiente şi a găsi puterea de a le pune în practică, trebuie să se intensifice colaborarea pozitivă a forţelor politice, economice, sociale şi spirituale. Este nevoie ca toţi să meargă împreună, să meargă în unitate, şi să-şi propună ferm să nu renunţe la vocaţia cea mai nobilă la care statul trebuie să aspire: să se îngrijească de binele comun al poporului său. A merge împreună, ca mod de construire a istoriei, impune nobleţea de a renunţa la ceva din propriile năzuinţe sau din interesul personal în favoarea unui plan mai amplu, astfel încât să se creeze o armonie care să permită înaintarea sigură spre ţeluri comune. Aceasta este nobleţea de bază.”

De asemenea, papa Francisc s-a referit la ceea ce înseamnă concordia unei națiuni moderne:

„În felul acesta, se poate construi o societate care să-i includă pe toţi, în care fiecare, punându-şi la dispoziţie propriile talente şi competenţe, printr-o educaţie de calitate şi prin muncă creativă, participativă şi solidară (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 192), să devină protagonist al binelui comun; o societate în care cei mai slabi, cei mai săraci şi cei din urmă să nu fie consideraţi indezirabili, „obstacole» care ar împiedica „maşina» să meargă, ci cetăţeni şi fraţi care trebuie complet integraţi în viaţa civilă; ba mai mult, să fie percepuţi drept cea mai sigură dovadă că modelul de societate care se construieşte este cel bun. De fapt, cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajaţi, cu atât mai mult îşi dovedeşte gradul de civilizaţie.”

Progresul tehnico-științific nu este suficient, dacă nu este însoțit de progresul sentimentului uman de națiune solidară:

„Toate acestea trebuie să aibă un suflet şi o inimă şi o clară direcţie de mers, care să nu fie impusă de raţiuni extrinseci sau de puterea nestăpânită a centrelor financiare la nivel înalt, ci de conştiinţa faptului că persoana umană şi drepturile ei inalienabile trebuie să se afle în centrul preocupărilor societăţii (cf. ibid., 203). Pentru dezvoltarea armonioasă viabilă, pentru activarea concretă a solidarităţii şi a carităţii, pentru sensibilizarea forţelor sociale, civile şi politice în vederea binelui comun, nu e suficient să aplicăm cele mai noi teorii economice, nici nu sunt de ajuns abilităţile tehnice şi profesionale, atât de necesare de altfel. Odată cu condiţiile materiale, este necesar să se dezvolte frumos şi sufletul poporului vostru; pentru că popoarele au un suflet, au un mod de a înţelege realitatea, de a trăi realitatea. A reveni mereu la sufletul propriului popor: asta face ca un popor să meargă înainte.”

Rolul Bisericilor

Papa Francisc a îndemnat la solidaritate între Biserici și a evidențiat rolul pe care și-l asumă Biserica Catolică în dezvoltarea modernă a societății:

„În acest sens, Bisericile creştine se pot ajuta la recuperarea şi alimentarea inimii vii din care să izvorască o acţiune politică şi socială întemeiată pe demnitatea persoanei şi angajată cu loialitate şi cu generozitate în realizarea binelui comun al societăţii. În acelaşi timp, ele fac eforturi să devină o imagine credibilă şi o mărturie vie a acţiunii lui Dumnezeu, promovând între ele o adevărată prietenie şi o reală colaborare. Biserica catolică vrea să se păstreze în această matcă, vrea să contribuie la dezvoltarea societăţii, să fie un semn de armonie, speranţă şi unitate şi să se pună în slujba demnităţii umane şi a binelui comun. Are intenţia de a colabora cu autorităţile şi cu celelalte Biserici, cu toţi bărbaţii şi femeile cu bunăvoinţă, pentru a merge împreună şi pentru a-şi oferi talanţii în slujba întregii comunităţi. Biserica catolică nu este străină, ci pe deplin părtaşă la spiritul naţional, după cum o arată şi participarea credincioşilor săi la viaţa naţiunii, la crearea şi dezvoltarea structurilor de educaţie integrală şi la formele de asistenţă specifice unui stat modern. De aceea, ea doreşte să contribuie la edificarea societăţii şi a vieţii civile şi spirituale în acest pământ frumos al României.”

Un Papă polonez marca, în urmă cu 20 de ani, prăbușirea comunismului, pe aceste meleaguri. Un papă argentinian, cu origini europene, marchează, acum, prăbușirea eșaloanelor doi și trei din structurile totalitare, care au încercat, într-un ultim efort,  o reinstaurare a autoritarismului și a dictaturii.

Acestea sunt, prezentate succint, gesturile și ideile Întâi-stătătorului Bisericii Catolice, făcute sau exprimate în timpul celor trei zile – 31 mai, 1 și 2 iunie 2019 -, cât a durat vizita sa în România, vizită care a cuprins Capitala țării-București, Capitala culturală-Iași și Capitala Greco-catolică-Blaj, adică cele trei provincii istorice românești: Muntenia, Moldova și Transilvania.

Papa Francisc și icoana celor șapte episcopi martiri beatificați pe Câmpia Libertății. Sursa:  Vatican News

Surse:
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201905172
https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2019-06/papa-francisc-romania-bilant-wilhelm-danca.html?fbclid=IwAR3chSsuJXuzEltknWn4g39bdMi6uOji5_ciGFcSyYPkTcgl0hUnXILerxg#.XPKvqkyVQeU.facebook

Papa Francisc la slujba de beatificare a celor șapte episcopi greco-catolici martiri

Papa la Sanctuarul marianic de la Șumuleu Ciuc

AUTOR: ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.